În topurile destinațiilor de migrație ale moldovenilor nu se regăsesc niciodată țările îndepărtate în curs de dezvoltare. Avem impresia că „se fac bani” doar în Europa, America de Nord, poate și Rusia. Totuși, există moldoveni, puțini probabil, care au ales destinații mai puțin populare. Mihai Iliev este unul dintre ei.
Mihai a crescut în Bulboaca, Anenii Noi, și a făcut facultatea de istorie la Oradea. În 2013 s-a mutat la Londra, unde a dus o „viață dublă”. Muncea în construcții și făcea în paralel masteratul în Muzee, Galerii și Cultură Contemporană. Toate astea le combina cu voluntariatul în cadrul unui muzeu, unde a încercat să se angajeze. Aici, la interviu, i s-a spus că pentru cele 10 posturi de supraveghetor de galerie disponibile, instituția primise aproximativ 600 de aplicații. Mihai a locuit la Londra până-n 2021, iar căutările unui post de muncă în domeniul său s-au soldat cu eșec.
„În Londra, mă simțeam ca un roboțel care își dădea timpul pentru bani. După viața de acolo, nu cred că voi avea probleme de adaptare în vreo țară.”
Pentru că munca în construcții îl secătuia, iar pasiunile lui erau istoria și predatul, Mihai a făcut o recalificare ca să predea engleza. A fost profesor la mai multe școli, din cauza concurenței mari, doar cu jumătate de normă.
Mihai a profitat de timpul petrecut în Marea Britanie pentru a obține cetățenia statului gazdă. Condițiile au fost destul de simple pentru el: trebuia să aibă 6 ani de trai neîntrerupt acolo, să dea examene la engleză, istorie și cultură generală. Cetățenia britanică l-a ajutat să obțină și statutul de profesor vorbitor nativ de engleză, ceea ce aduce șanse de angajare și salariu mult mai mare.
Thailanda: oameni relaxați în parcuri într-o zi de luni
În 2016, Mihai a descoperit Thailanda ca turist. I-a plăcut mult regiunea, l-a impresionat să vadă oameni relaxați prin parcuri într-o zi de luni. Această imagine era foarte contrastantă cu atmosfera din Londra și chiar tentantă.
În pofida experienței plăcute ca turist, cercetând piața din sud-estul Asiei, Mihai a aflat că cea din Thailanda e suprasaturată, salariile sunt mici, iar costurile de trai sunt cele mai mari din regiune. Vietnamul însă, fiind o țară comunistă, pune un accent pe educație, iar asta face ca profesorii să aibă salarii mai potrivite și statut social mai ridicat.
Totodată, vietnamezii își doresc să învețe engleza pentru a face facultatea în SUA sau în alte țări anglofone. De asemenea, multe companii străine își deschid fabrici sau filiale în Vietnam – forța de muncă e mai ieftină decât în China. Cunoașterea englezei asigură șanse mai mari de avansare profesională, de a obține un post în management.
Așadar, revenit la Londra, Mihai început un nou proces de recalificare, de această dată pentru Vietnam. Își dorea să poată preda engleza în școli sau în centre internaționale de studierea limbilor moderne. Procesul a durat tocmai patru ani.
Mihai s-a mutat în orașul Ho Chi Minh în februarie 2021, după ce s-a angajat la un centru vietnamez de predare a limbilor străine. El a suportat toate costurile din Marea Britanie, iar compania – toate costurile din Vietnam: autorizația de muncă, ID temporar, etc. Aici, în perioada restricțiilor pandemice, aveau voie să intre în țară doar corpul diplomatic, repatriații vietnamezi și experții străini, categorie la care s-a încadrat și el.
„Râdeam cu prietenii mei că în Londra ești salahor, iar în Vietnam – expert străin.”
Și-a petrecut primele 2 săptămâni stând în carantină într-un hotel, plătit de compania angajatoare. I-a fost simplu să găsească chirie, mai ales că în primăvară erau mai puțini străini în țară, deci a scăzut mult cererea. „În Vietnam, dacă ești alb, automat ești văzut ca milionar și o să plătești mai mult. Eu dau dublu pe chirie față de vecina mea vietnameză”, povestește Mihai. Totodată, străinii au salarii și statut social mai înalt.
„Occidentalilor nu le place să fie numiți migranți, ei și-au inventat propriul termen, expat, adică expatriat. Migrant e rezervat lucrătorilor străini necalificați.”
Mihai are colegi de muncă din mai multe țări – SUA, Filipine, Rusia, Uzbekistan, India, Moldova. „Când ne întâlnim (n.red.: cu moldoveanul), nu ne putem opri din vorbit. Ambii de la țară, ambii am fost în Londra… Și pentru fiecare suntem singurul moldovean pe care-l cunoaște aici”, povestește el.
Viața în Vietnam
„Comunismul în Vietnam e de paradă, de fațadă”, spune Mihai. E un regim rămas din trecut care se autopropagă mai mult prin ritualuri decât ideologie. Există o elită care gestionează țara, corporațiile străine exploatează muncitorii și sunt oameni simpli care au mici afaceri. Medicina de stat este gratuită, dar există și clinici private, în special pentru străini sau localnicii mai bogați. Clasa de mijloc pare să devină tot mai numeroasă.
Mihai se simte bine în oraș. Îi place să comunice cu localnicii, care sunt curioși să cunoască străini, deși de multe ori comunicarea e mai mult prin semne. Încă nu a reușit să învețe vietnameză, „e o limbă tonală, precum chineza, și e foarte complicată”, spune el.
S-a obișnuit chiar și cu traficul rutier. În Ho Chi Minh, majoritatea locuitorilor au motociclete, iar traficul arată ca niște bancuri de pești. „Din afară arată înspăimântător, dar când ești în trafic, vezi că e destul de sigur de fapt, ei nu conduc repede. Trebuie să mergi cu fluxul”, povestește Mihai. El nu conduce încă, dar merge cu un fel de „moto-taxi” – pentru 1,5 dolari poate să ajungă oriunde.
Din martie până în mai, cât au fost restricții mai lejere, Mihai a apucat să viziteze muzeele, să călătorească prin regiune. A putut să simtă și atmosfera obișnuită a orașului.
„Îmi palce că e foarte multă mișcare, acțiune. La fiecare colț cineva cumpără ceva, peste tot mici afaceri, totul fierbe…”
„Mâncarea e a doua religie aici”, spune Mihai. Nu a mâncat nimic exotic încă: se mănâncă mult orez și tăiței, carne de pui și porc, pește. Bucătăria vietnameză e influențată de cea franceză. Mihai se bucură că găsește pâine acolo, bagheta e foarte populară.
„Restricții lejere”: la cumpărături de 2 ori pe săptămână
În Vietnam, în funcție de numărul de cazuri de COVID, se instituie restricții lejere sau dure. „Restricții lejere” înseamnă că ai voie să ieși din casă de două ori pe săptămână ca să mergi la cumpărături sau în cazul unor urgențe medicale. Restricțiile dure presupun că nu poți părăsi casa decât o dată pe săptămână. Timp de o lună însă, locuitorii din Ho Chi Minh nu au avut voie să iasă deloc din casă, iar armata făcea cumpărăturile pentru localnici. Completai o listă cu produsele necesare pe care îl luau reprezentanții primăriei, iar a doua zi armata îți livra mâncarea acasă și plăteai online sau cash.
Mihai povestește că locuitorii au mai primit indemnizații de 44 de dolari (care ajung pentru a-ți procura mâncare pentru aproximativ 10 zile) și câteva pachete cu alimente de la diferite organizații sau companii: orez, lapte condensat, tăițeii, pește, fructe și legume. De asemenea, o delegație de la primărie a dus celor trei rezidenți străini ai blocului în care locuiește Mihai plicuri cu bani (câte 66 de dolari) și alimente. Scopul principal, spune el, a fost să facă un reportaj despre cum guvernul ajută cetățenii străini în pandemie. Reportajul trebuia să arate țărilor vestice recunoștința pentru vaccinurile donate Vietnamului.
Lui Mihai i-a fost destul de greu să suporte restricțiile. În vară, a ratat nunta unui prieten de la București. „Am expediat un video cu mine la cravată, ascultând Asta-i nuntă de boieri pe balcon”, râde el.
Deși îi place țara gazdă, Mihai recunoaște că i s-a făcut dor de casă și planifică să-și petreacă concediul în Moldova. Apoi, cine știe, Asia e mare, țările – atrăgătoare, Mihai își lasă opțiunile deschise.
Fotografii: Mihai Iliev
