Istoria tânărului Vasile Munteanu, determinat să dezvolte o fermă de oi după modelul european în țară continuă. În aceste zile 35 de oi și berbecuți de rasă friză Ostfriesisches Milchschaf au ieșit din carantină.
Oițele au fost importate din Austria, iar tânărul fermier spune că această rasă merită a fi promovată și întreținută.
„Rasa Friză este o rasă de oi de lapte originară din Germania. Rasa a devenit în scurt timp populară în mai multe țări, datorită carcateristicilor sale înalte productive. Prolificitatea rasei este de 225-250%. Am importat doar 35 de animale, deoarece dorim să vedem cât de bine se vor adapta condițiilor. Împreună cu noi au importat oi și alți producători”.
Tânărul crede în reușita afacerii în țară și, chiar dacă are un job în Germania din care la moment își dezvoltă afacerea, muncește pentru a dezvolta o fermă ca la carte.
„Am ales să importăm oi frize, deoarece este cea mai productivă rasă de oi. Aceasta stă la baza obținerii rasei Assaf. Este o rasă de oi blândă, care se obișnuiește ușor cu oamenii. Aceste oi, fiind hrănite cu aceleași furaje ca și rasele noastre, oferă o productivitate mult mai sporită. Totuși, trebuie îngrijite corect, pentru a evita îmbolnăvirea”.
Greutatea medie a unei oi este de 60-65 de kilograme, iar a berbecilor de aproximativ 100 de kilograme, însă sunt exemple ce depășesc media.
„Producția de lapte este de 500-600 de litri de lapte pentru perioada de 8-9 luni de lanctație. Unele ferme din Olanda declară însă producții și de 1000 de litri de lapte anual. Este o rasă precoce, care poate atinge maturitatea sexuală la 8-12 luni. Noi ne orientăm spre 600 de litri de lapte. Totuși, înțelegem cât este de importantă rasa pentru ca o afacere să fie profitabilă”.
Rasa friză are o lână semifină, o oaie asigurând circa 3 kilograme, finețea fiind de 33-37 de microni, cu lungimea de 10-15 cm.
„Noi suntem specializați în producerea laptelui, astfel că această rasă este foarte potrivită, însă o apreciem și pentru alte caracteristici. Din minusuri aș putea menționa că rasa se adaptează mai greu condițiilor de la noi. Un aspect important este faptul că oile frize trebuie întreținute în turme mici, a câte 50 de animale”.
După prima experiență din 2015 în care a cumpărat oi de la un alt importator, a decis că ar fi cazul să obțină singur dreptul de a importa animale. Încercările s-au soldat cu succes, iar acum Vasile poate importa oi de prăsilă fără temeri.
Planifică să mărească efectivul de oi pentru a livra în continuare produse lactate pe piața locală, dar și să vândă animale pentru ca și alți producători să îmbunătățească genetica din fermele lor.
„Vom înmulți această rasă, dar și vom aduce în țară genetică nouă pentru a îmbunătăți rasele existente. La anul deja vom avea berbecuți de vânzare pentru fermele din Moldova. Planificăm să înregistrăm certificate pentru berbecuții vânduți. Rasa se încrucișează bine inclusiv cu Țigaie.
Dacă e să analizăm ce avem la nivel local, metișii obținuți nu întotdeauna corespund cerințelor. Pentru a avea rezultate trebuie să analizăm originea animalelor și să le evităm pe cele obținute din încrucișări a animalelor cu caracteristici mai puțin bune”.
Costurile pentru importul animalelor au depășit mult sumele planificate inițial, fiind de 500 de euro pentru o oaie și o mie de euro pentru un berbec, inclusiv transportul, însă tânărul nu regretă investiția făcută.
„Oieritul merită a fi dezvoltat în Moldova, însă trebuie realizat corect, începând de la rase de calitate”.
Comentarii