Fără un motiv prea clar, un fenomen destul de specific poate fi observat la guvernanți și alți funcționari de vârf odată ajunși în funcție. Dacă anterior ascensiunii politice discursul lor era constructiv și cumpătat, acesta se schimbă brusc, devenind neînțelegător, deloc constructiv și foarte necumpătat. Iar criticile oamenilor care nu neapărat au treabă cu politica ajung să fie etichetate drept declarații „de la adversarii politici”. Oricum, precizăm pentru susținătorii actualei guvernări – pentru o experiență completă, este important să citiți editorialul până la capăt, acolo sunt și niște sfaturi utile.
Dan Perciun și oamenii din organele de forță
Emblematice sunt două situații distincte. Pornim de la cea mai recentă. În cadrul unei emisiuni la TVR Moldova, tânărul deputat Dan Perciun, șef al Comisiei Protecție Socială, Sănătate și Familie, a făcut o declarație destul de confuză: „Noi avem astăzi pensionari la vârsta de 32 de ani. Persoane care lucrează în penitenciare, unde se calculează un an lucrat cât trei, după care au lucrat în structurile de forță. Și sunt cazuri de pensionare la vârsta de 32 de ani, unde statul va achita toată viața pensia respectivă”.
Declarația însă a stârnit consternare în rândul mai multor reprezentanți ai organelor de forță. Argumentele sunt destul de logice – meseria la penitenciar este periculoasă. Mai este cumva logic aici și faptul că gardienii de la închisori respiră același aer din penitenciare, stau în aceleași condiții de care deținuții se plâng zilnic că ar contribui la multele boli respiratorii de care suferă.
Este periculoasă și meseria de polițist – au fost accidente, au fost atacuri, au fost polițiști uciși sau care au fost plimbați pe capota unor fugari. Să ai o pensie decentă și la o vârstă mai tânără poate servi drept imbold pentru a te alătura sistemului de forță, dar și o motivație suplimentară de a nu fi corupt, dacă vrei să păstrezi această pensie.
Desigur, declarația lui Perciun a fost criticată de doi foști miniștri de interne – Pavel Voicu și Alexandru Jizdan. „Această inițiativă va lovi dur în domeniul securității publice pentru că, din păcate, ar putea provoca un reflux mare al angajaților din sistem în condițiile în care și așa se resimte o lipsă de cadre profesioniste”, a spus Voicu.
„Înainte de a promova o astfel de lege, aș vrea ca cei care o fac, să se întrebe: “cum e să fii Polițist?” Experimentați la bucătărie, nu cu securitatea statului, educația și sănătatea!!!”, a mai spus Jizdan.
Au fost critici nu doar de la foști miniștri. De exemplu, șeful direcției anticorupție al CNA, Ion Pruteanu, s-a întrebat: „Pentru ce riscă cei din SIS, SPPS, pompierii, polițiștii, angajații din instituțiile penitenciare, geniștii și militarii din zonele de conflict?”.
Această ultimă opinie pomenită mai sus a fost distribuită de cel puțin 715 ori. Printre cei care au distribuit postarea au fost și foarte mulți lucrători ai organelor de forță. Este evidentă consternarea și îngrijorarea acestora. Am vrut și eu să aflu opinia deputatului Dan Perciun referitor la această replică și, spre surprinderea mea, răspunsul a fost despre adversarii politici. „Având în vedere că oponenții politici au decis să speculeze, țin să precizez că nu există nici o inițiativă de intervenție peste vârsta de pensionare a lucrătorilor din structurile de forță”, a scris Perciun.
Până la urmă, și acest răspuns a mai fost cizelat, precizând că „s-a referit la foștii miniștri, actuali deputați și surse mass-media care nu au ezitat să speculeze acest subiect inexistent”.
Doar că, dacă citim declarația de la început, putem spune că toată vina aparține deputatului care și-a permis și a dat apă la moară adversarilor, mai precis – material pentru speculații.
Legea procuraturii
Al doilea caz e mai vechi, din perioada când se discuta legea celebră a PAS cu privire la evaluarea Procurorului General. Motivarea celor de la PAS era atunci o combinație de argumente: „este necesar de a avea un mecanism de evaluare a procurorului general”, pe de o parte, și „Alexandru Stoianoglo l-a eliberat pe Veaceslav Platon și e frate cu corupții, iar poporul ne-a votat să-l demitem pe Stoianoglo”, pe de alta.
Printre cei care au criticat inițiativa au fost și Centrul de Resurse Juridice din Moldova. Vladislav Gribincea, directorul executiv al Centrului, spunea că: „Totuși, nu cred că legea trebuie modificată de fiecare dată când guvernării nu îi place procurorul general. Asemenea practici creează precedente periculoase și pune procurorul general la cheremul politicienilor”.
Una din replicile celor de la PAS în adresa criticilor aduse de Gribincea a fost că „încearcă să își păstreze moștenirea sa pentru că a fost responsabil de reforma procuraturii de pe timpul lui Plahotniuc”. Amintim că atunci, prin intermediul modificării Constituției, numirea Procurorului General a trecut la Consiliul Superior al Procurorilor, organ care a căpătat acoperire constituțională.
Orice cuvânt este totuși un fel de politică publică
Din aceste două întâmplări reiese că un fenomen pe care-l vedem la toți guvernanții nu îi scutește nici pe actualii. Acest fenomen se cheamă „toți trebuie să știe că vreau binele, iar cei care nu știu asta, îs adversari politici. Sau răuvoitori. Sau spioni de la SIS”. Mă rog, denumirea este lungă dar se zice că se lucrează la o denumire mai scurtă.
E important să se înțeleagă că, odată ajunși într-o funcție, orice cuvânt al lor, orice intenție, orice scăpare de cuvânt este catalogată drept politică publică. Dacă azi cineva din ei ar zice că șoferii de rutieră sunt idioți care nu trebuie să conducă pe drumurile naționale, mâine sindicatul acelor șoferi va ieși în conferință de presă și va spune că „suntem nemulțumiți și consternați de declarațiile oficialului x, deoarece noi suntem o parte importantă a societății, iar moralul nostru este afectat”. Evident, guvernantul va trebui să-și ceară scuze.
Dacă vor spune că în societate există oameni care mănâncă usturoi în public și pe noi ne deranjează, mâine deputații de opoziție vor țipa că e discriminare față de o categorie de cetățeni, mâncătoare de usturoi. Așa funcționează democrația despre care a vorbit Joe Biden în discursul de la ONU, în care a pomenit pe moldoveni de bine.
Prea multe canale de comunicare – prea multe șanse de a greși?
Pe de altă parte, anume aceste scăpări trădează un lucru cu care nu ne-am obișnuit încă. În perioada guvernării PDM, singura declarație oficială era rostită de Vlad Plahotniuc de pe monitorul-prompter la briefing. Singura confruntare a lui Candu sau Filip era în studioul PublikaTV, unde Cristian Tabără și Alexei Lungu le făceau masaj călduț la posterior.
Ulterior, aceeași practică era folosită și de guvernarea PSRM. Igor Dodon avea ieșiri alături de Chicu și Greceanîi în fiecare luni. Ceea ce spuneau ei, repetau aproape papagalicește restul echipei de pe canalele de telegram, televiziuni și de miniștrii din guvern și deputații din Parlament. Rareori se scăpa cineva cu vorba. Câteodată, Dodon își mai permitea niște ieșiri la televiziuni ca JurnalTV, Tv8 sau N4.
Acum guvernanții sunt tocați la toate televiziunile. E logic că vor greși. E logic că se vor scăpa cu vorba. Tocmai de asta mai au nevoie de o mai bună coordonare pe intern, pentru că ai impresia că nu știe stânga ce spune dreapta. Și nu vorbim aici de partide politice.
În fine, cu voi a fost Ștefan. În fiecare vineri o să vin cu un newsletter despre evenimentele politice din țară. Evident, acolo voi fi oleacă mai obiectiv, dar mă strădui să fiu și amuzant. Ne abonăm la „Pe banii noștri” un pic mai jos.
