De când scriu despre diasporă, am un radar care reacționează la toate poveștile despre migrație și muncă. Mai ales de la cei care au plecat cu 10-15-20 de ani în urmă am tot auzit variațiuni ale acestei situații: „Îmi închipuiam că în 2 ani o să fac bani și o să mă întorc în Moldova să construiesc casă. Dar a fost mult mai greu până m-am acomodat și am început să pot economi din ce câștigam.”
Deși mulți dintre cei care emigrau în perioada respectivă aveau studii în Moldova, ajungeau să facă o muncă diferită în țara gazdă, din motive diferite: imigrarea ilegală, necunoașterea limbii, ideea că vor lucra câțiva ani și vor reveni în Moldova etc. M-am întrebat dacă, o dată cu trecerea timpului și stabilirea în țara-gazdă, unii migranți revin la profesia pe care au avut-o în Moldova. În acest caz, un impediment este recunoașterea diplomelor. Republica Moldova a aderat la Procesul Bologna în 2005, asta înseamnă că studiile universitare sunt organizate similar cu celelalte universități din Europa. Teoretic, acest lucru ar trebui să faciliteze circulația studenților și integrarea pe piața europeană a muncii.
Totuși, problema recunoașterii diplomelor obținute în Moldova nu este rezolvată decât parțial, întrucât nici măcar între statele UE nu există un sistem de recunoaștere automată a diplomelor de studii superioare. Iar situația e și mai dificilă pentru cei care au absolvit înainte de 2005, adică înainte de existența Bacalaureatului.
Am întrebat mai mulți moldoveni din țări diferite despre experiențele lor cu recunoașterea diplomelor și felul în care acest proces le-a influențat alegerea unui loc de muncă. Mi-am dat seama că situațiile variază foarte mult în funcție de țara-gazdă, de domeniul de studii și activitate, de perioada în care au studiat.
Bacalaureatul mai important decât un masterat?
Natalia a absolvit școala generală în Moldova în 1998, iar apoi a făcut licența în matematică și informatică la USM. A emigrat în Canada, unde a lucrat și și-a continuat studiile, obținând un masterat în finanțe. Natalia povestește că în Canada i-a fost ușor să obțină recunoașterea diplomei din Moldova și să-și găsească un loc de muncă în contabilitate, un domeniu conex studiilor sale.
Apoi a decis să se mute împreună cu familia în Londra, unde a aplicat pentru un post de muncă în sectorul public care cerea, printre altele, o diplomă A-level în matematică, echivalentul diplomei de bacalaureat. Natalia a aplicat la NARIC – Centrul Național pentru Recunoaștere Academică, care activează în toate țările UE și în Marea Britanie, pentru a obține recunoașterea studiilor din Moldova și Canada. Acest centru a echivalat diploma ei de școală medie cu studiile gimnaziale din Marea Britanie. Deși Natalia are un masterat într-un domeniu relevant postului pentru care a aplicat, candidatura ei nu a fost luată în considerare pentru că nu avea o diplomă de bacalaureat.
Natalia a depus mai multe contestații, iar în prezent încă este în tratative pentru echivalarea diplomelor.
„Faptul că nu am putut lucra pe specialitate mă doare până acum”
Elena* locuiește în Grecia de 22 de ani. A plecat împreună cu fetița ei de 4 ani pentru că soțul muncea deja acolo. Se gândeau că vor sta un an-doi, până economisesc niște bani, apoi se vor întoarce în Moldova. Doar că nu câștigau pe cât de mult se așteptau, iar fetița a început să se integreze în mediul de acolo. Astfel, au decis s-o dea la școală în Grecia. „Începi să te gândești că o să rămâi pentru copii, ca să le dai un viitor mai bun, și așa trec anii”, povestește Elena.
În Moldova, ea absolvit Colegiul Pedagogic și Facultatea de Psihologie, iar înainte să emigreze a predat câțiva ani psihologie la un colegiu. Elena a încercat să obțină recunoașterea diplomelor din Moldova la Centrul Național pentru Recunoaștere Academică, însă a primit răspuns abia după 3 ani. I-a fost oferită o diplomă de absolvirea a unei instituții de educație tehnologică, așa a interpretat Centrul noțiunea de colegiu din Moldova. Pentru că absolvise colegiul, Elena a studiat 3 ani la universitate în loc de 4, iar autoritățile din Grecia au considerat că e insuficient pentru a-i acorda o licență. Ea nu poate activa în domeniu pentru că această diplomă nu-i permite să obțină un permis de practică.
„Noi suntem de 22 de ani în Grecia. Am reușit să ne construim aici casă, să-i asigurăm educația fiicei. Nu ne descurcăm rău, dar faptul că nu am putut lucra pe specialitate mă doare până acum.”
Elena a lucrat chelneriță o perioadă, apoi a ajuns să administreze restaurantul la care lucra. La fel ca mulți alți moldoveni care au emigrat, ea se bucură că reușește să le ofere copiilor un viitor mai bun.
O nouă generație de migranți
Pe lângă cazurile moldovenilor care au fost nevoiți să se reprofileze sau să facă munci necalificate deși au studii superioare, există totuși și migranți „mai recenți”, care au reușit să obțină recunoașterea studiilor din Moldova și să se angajeze în domeniile lor. Dar despre ei vă povestesc săptămâna viitoare.
*Nume modificat la solicitarea intervievatei.
Imagine reprezentativă: Camille Chen
