Ce facem cu stuful, sanitar al apelor și indicator al poluării?

Stuful sau, cum mai e numit, trestia, este o plantă pe care o putem găsi în abundență în apele iazurilor și râurilor din întreaga țară. Acesta are un rol esențial în ecosistemele bazinelor acvatice, iar uneori poate fi un indicator al gradului de poluare a apelor. În același timp, stuful ne poate fi de mare ajutor la purificarea apei, dovedindu-se mai eficient decât stațiile de epurare clasice.

Dezvoltarea ecosistemelor

Stuful este o parte esențială a ecosistemelor bazinelor acvatice. „Tufele de stuf sunt filtre naturale ale apei, îmbogățind apele râurilor și lacurilor cu oxigen”, explică Vasile Stegărescu, directorul Institutului de Ecologie și Geografie. Aglomerațiile de plante crează habitate pentru zeci de specii de animale. Stuful este casă pentru diverse specii de broaște și insecte, păsări precum rațe, pițigoiul de stuf, lăcarul de stuf, eretele de stuf și multe altele. În același timp, purificând apa și îmbogățind-o cu oxigen, stuful contribuie la dezvoltarea altor plante acvatice și la menținerea echilibrului în ecosistemul bazinului acvatic.

Lăcar mare, specie caracteristică habitatelor acvatice și semiacvatice unde există stuf. Foto: Vitalie Ajder

Indicator al poluării

Ecologistul Ilia Trombițchi, directorul asociației „Eco TIRAS”, afirmă că în ultima perioadă stuful începe să se dezvolte activ în bazinele râurilor, iar de vină este gradul ridicat de poluare. „Plantele au nevoie de substanțe organice nutritive, iar apele reziduale ce ajung în râuri sunt o sursă majoră a acestor substanțe”, argumentează ecologistul. 

În contextul în care majoritatea localităților din țară nu sunt dotate cu sisteme de canalizare, deseori apele reziduale de la gospodării sau de la unii agenți economici ajung în râurile mari și mici. Ilia Trombițchi explică că fosforul și azotul ce se conțin din belșug în apele uzate accelerează creșterea stufului și a altor plante acvatice, iar asta duce la un dezechilibru în ecosistemele bazinelor. O altă cauză a dezvoltării în exces a stufului este scăderea semnificativă a debitului râurilor și înnămolirea acestora ca rezultat al poluării. În consecință, are de suferit fauna bazinelor acvatice, căci stuful începe să blocheze cursul apei și să absoarbă oxigenul din apă. „Putem observa acest fenomen pe mai multe râuri din țară, spre exemplu, pe Nistru. În partea superioară a cursului, lângă lacul de acumulare Dubăsari, o bună parte din râu este invadată de stuf”, spune Trombițchi. 

Ecologistul afirmă că pentru a soluționa problema este necesară o abordare complexă, iar primul pas ar fi să încercăm să diminuăm gradul de poluare a apei. „Să acționăm agresiv, exterminând plantele, nu este corect, căci ele adăpostesc sute de animale și insecte”, susține specialistul. Totuși, pentru a remedia starea râurilor, este necesară intervenția omului, dar aceasta ar trebui să fie treptată și să ia în calcul impactul asupra ecosistemelor.

Stații de epurare ecologice 

Datorită proprietății de a purifica apa, stuful este utilizat în cadrul stațiilor ecologice de epurare a apei, numite „zone umede”. Acum 8 ani, în Republica Moldova a fost construită cea mai mare stație de epurare eco din Europa. Stația a fost amenajată în satul Seliște din raionul Orhei și este amplasată pe o porțiune de 5 hectare acoperite cu stuf. Stația prelucrează o bună parte din apele reziduale din orașul Orhei și încă câteva localități din apropiere. În țară mai există câteva zone umede construite, însă acestea au dimensiuni mult mai mici și o capacitate redusă de prelucrare a apei.

Mecanismul prin care se filtrează apa este mult mai simplu decât pare la prima vedere. „Apele reziduale care ajung din localități sunt stocate în două rezervoare mari. Apoi acestea trec prin câteva etape de prelucrare, ca mai apoi să fie deversate în Răut”, explică Vitalie Boicu, tehnologul principal în cadrul Regiei „Apă-Canal” Orhei. 

Primul pas în prelucrarea apelor reziduale este eliminarea deșeurilor mari, care nu se dizolvă în apă. Apoi, apa pretratată ajunge pe prima platformă, unde este curățată cu ajutorul unui pietriș fin și a stufului, iar în cea de-a doua platformă apa este filtrată prin nisip. Ultima etapă de epurare a apei este dezinfectarea cu hipoclorit de sodiu. Aceste etape permit epurarea completă a apei. „În fiecare zi putem prelucra 4600 m3 de apă, însă, în realitate, la prelucrare ajung aproximativ 1100 de m3”, spune Vitalie Boicu. Volumul mic de ape reziduale care ajung la stația de epurare se explică prin faptul că mai multe localități din apropiere nu au niciun fel de sistem de canalizare. 

O astfel de stație de epurare ecologică are un șir de avantaje. În primul rând, costurile pentru a amenaja o zonă umedă sunt cu mult mai mici decât pentru a construi sau a moderniza o stație de epurare clasică. De asemenea, aceasta nu produce reziduuri și nu emană miros neplăcut. „Pentru ca zona umedă să funcționeze bine, nisipul și prundișul utilizat la prelucrarea apei sunt schimbate o dată la 8 ani, iar stuful este tăiat o dată la 2-3 ani”, spune Vitalie Boicu. Chiar dacă iarna stuful se usucă, epurarea apei poate fi efectuată pe tot parcursul anului datorită microorganismelor care se dezvoltă pe rădăcinile plantelor și în prundiș. Stuful tăiat este reutilizat, fiind transformat în peleți și brichete care sunt folosite în calitate de combustibil.

„Eficiența unei astfel de stații de epurare, la fel ca și la orice stație, depinde de nivelul de poluare a apelor uzate care ajung în ea”, afirmă Maria Sandu, chimistă analiticiană la Institutul de Ecologie și Geografie. Specialista spune că din cauza unei concentrații mai mari a poluanților în apele reziduale pot avea de suferit plantele. Totuși, zonele umede construite își demonstrează eficiența. „În zona Orheiului, calitatea apei din râul Răut este mult mai bună decât în alte localități, în mare parte pentru că apele sunt prelucrate în zona umedă”, susține Maria Sandu. Conform studiilor privind impactul ecosistemelor urbane asupra apelor de suprafață efectuate de Institutul de Ecologie și Geografie, calitatea apei în amonte de Orhei este clasificată ca bună spre medie.

„Zonele umede ar putea să ne ajute la diminuarea gradului de poluare și reabilitarea altor râuri mici din țară, însă trebuie să fie respectate condițiile optime pentru a fi construite. De asemenea, calitatea apei epurate ecologic este suficientă ca aceasta să fie folosită și la irigare”, concluzionează Maria Sandu.

Surse foto: API, Demo.rt.md/moldova.travel

Cariera mea în jurnalism a început în 2021 la Moldova.org. La început m-am aventurat în subiecte legate ecologie și educație sexuală. Apoi, am devenit creatoare de conținut pentru contul de TikTok Moldova.org. Pe lângă asta, hobby-ul meu, fotografia, s-a dovedit o abilitate utilă pentru ilustrarea propriilor articole, dar și ale colegilor.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.