Acum un an credeam cu toții că cea mai importantă piedică în lupta cu Covid-19 va fi invenția unui vaccin. Atunci nu știam că ne va fi mai greu să convingem oamenii să folosească acest vaccin.
În timp ce în Uniunea Europeană peste 70% din cetățeni sunt vaccinați, în Moldova cifra abia atinge 21%. Iar cifrele furnizate de Ministerul Sănătății dovedesc încă o dată că vaccinurile scad considerabil riscul de spitalizare și deces. Aproape 90% din cazuri apar la persoanele nevaccinate, iar majoritatea din cei vaccinați care s-au infectat au primit doar o singură doză sau ambele, dar încă nu au depășit perioada de câteva săptămâni în care organismul lor să reușească să dezvolte anticorpi.
Numărul de cazuri crește zilnic și e posibil ca în curând Moldova să ajungă la peste 1000 de infecții pe zi, așa cum a fost iarna trecută, iar rata scăzută a vaccinării nu ne va permite prea curând să căpătăm imunitate de grup. Din păcate, vom avea de suferit cu toții din cauza restricțiilor, iar persoanele nevaccinate vor fi și mai vulnerabile în fața variantelor tot mai agresive ale virusului. Presa internațională vorbește deja despre „pandemia nevaccinaților”.
Cum s-a ajuns aici? E clar că reacția de melc dezinteresat a autorităților de la începutul pandemiei și-a spus cuvântul. Lipsa măsurilor prompte și sigure (scoaterea tancurilor în PMAN nu se socoate), lupta cu dezinformarea și chiar propagarea informațiilor false („trece prin tine nici nu-l observi”) ne-au adus unde suntem azi.
Din fericire, se pare că pentru noua guvernare e clar că rata vaccinării trebuie să crească. După ce 95% din lucrătorii medicali sunt vaccinați, a venit rândul profesorilor. Acum aceștia sunt obligați să se vaccineze sau să se testeze o dată la două săptămâni. Mi se par necesare măsurile rigide, dar insuficiente. Cred că pe lângă acestea este nevoie de vorbit cu oamenii, de le răspuns la întrebări, de a le alunga frica cu argumente și cu explicații.
Există o corelație directă între cât de săracă este o țară și gradul de dezinformare, respectiv, rata vaccinării. Așa că mi-ar plăcea ca noua guvernare să acționeze cu determinare, dar și cu mai multă empatie față de cetățeni. Timp de 30 de ani oamenii au fost sărăciți și dezinformați. Nu s-a investit suficient în educație și medicină, două dintre cele mai lovite sectoare acum, pe umerii profesorilor și medicilor căzând tot greul pandemiei.
Mi-ar plăcea ca Ministerul Sănătății să investească în comunicarea cu cetățenii, în special cu cei sceptici. Să găsească medici de încredere, virusologi, care să meargă în localități și să răspundă la întrebări, să disperseze frici. Da, asta înseamnă multă muncă și multe resurse, dar e necesar, dacă vrem să ieșim din acest ciclu de veri în care uităm de virus și ierni în care suntem forțați să stăm închiși în case.
Există voci care spun că Moldova are nevoie de „o mână de fier” pentru eliminarea corupției și scoaterea țării din sărăcie. Cu mâna de fier s-a guvernat de la independență încoace, această mână de fier a impus oamenii să dea mită, să plece din țară, să se descurce cum pot, de dragul supraviețuirii. Acum, doar cu mâna de fier nu cred că vom reuși să resuscităm o țară. Nu le putem spune profesorilor „să-și caute de lucru în altă parte”, pentru că asta vor face, probabil peste hotare. Nu e suficient să spunem că Europa ne va introduce pe lista roșie.
Cu oamenii s-a vorbit „cu răul” timp de 30 de ani. E nevoie de măsuri ferme și acum, poate mai mult ca niciodată, dar dacă acestea nu vor fi însoțite și de măsuri umane, de măsuri care fac oamenii să se simtă importanți, să se simtă parte a dialogului, rezistența în fața vaccinului va rămâne la fel, dacă nu chiar va crește. Oamenii mai au nevoie să fie ascultați și înțeleși de către cei care îi conduc, poate pentru prima dată în istoria Moldovei.
