În timp ce alte state europene văd în Rusia garantul securităţii lor energetice, Polonia îşi va aduce gaze din Norvegia

01 Sept. 2021, 17:31
 // Categoria: Slider // Autor:  MD Bani
01 Sept. 2021, 17:31 // Slider //  MD Bani

În timp ce Ungaria şi alte state europene se bazează pe Rusia pentru siguranţa lor energetică şi se fac comode în plasa de gazoducte ale acesteia, Polonia vrea independenţă energetică şi îşi aduce singură gazele din alte ţări. Pentru aceasta îşi construieşte propriul gazoduct şi s-a aliat cu un alt stat incomod pentru Rusia, Ucraina, scrie Ziarul Financiar.

Gazoductul polonez Baltic Pipe va începe  în octombrie anul viitor să aducă  primele gaze extrase din Norvegia, unde gigantul polonez de stat PGNiG are operaţiuni de producţie. De asemenea, compania a cumpărat recent un partener din Ucraina, tranzacţie care-i permite să exploreze şi să exploateze un câmp gazeifer de acolo. Până nu demult, o astfel de strategie era considerată prea costisitoare. Dar preţurile actuale ale gazelor naturale s-ar putea să arate că Polonia a fost inspirată.

Ungaria intră în această toamnă într-un nou contract pe termen lung cu Gazprom, compania care deţine monopolul exporturilor de gaze ruseşti. Legăturile acesteia cu puterea de la Kremlin sunt multe şi complexe.

Contractul Poloniei cu Gazprom expiră în decembrie anul viitor, iar guvernul de la Varşovia nici nu vrea să mai audă de gazele ruseşti, pe care le consideră un instrument de forţă politică, unul care prinde Europa într-un cleşte, la sud prin Turkstream şi continuarea acestuia Balkan Stream şi la nord prin Nord Stream. Vaporul-utilaj Castoro Sei ajută Polonia să ţină acest cleşte deschis.

Vasul se află în Marea Baltică, la aproximativ 8 kilometri de ţărmul polonez. Până acolo a ajuns cu sudarea şi aşezarea pe fundul mării a ţevilor care vor alcătui Baltic Pipe, un gazoduct care va aduce în Polonia şi Danemarca gaze naturale extrase din Norvegia, unde gigantul polonez PGNiG deţine o companie de exploatare. Vremea rea a întârziat lucrările, dar aducerea la mal a conductei este o chestiune de doar câteva zile, scrie presa poloneză.

Conducta baltică, al cărei traseu se intersectează cu cel al Nord Stream 2, este un proiect mai vechi, demarat în 2016, când a devenit clar că visul Poloniei de a fi independentă energetic, mai ales faţă de Rusia,  mulţumită unor rezerve imense de gaze de şist, va rămâne doar un vis. În 2011, unele estimări aratău că Polonia are printre cele mai mari rezerve de gaze de şist din Europa.

După câţiva ani, proiecţiile s-au mai micşorat, iar între timp companiile străine care ar fi trebuit să dezvolte industria poloneză a şistului au plecat. Polonia a rămas dependentă de Rusia la gaze şi cu un sistem energetic încă bazat pe cărbune, cel mai poluant combustibil. Dacă n-a găsit suficiente gaze acasă, Polonia a plecat să caute combustibil afară.

A găsit în Norvegia, unde PGNiG are o subsidiară, PGNiG Upstream Norway. Aceasta exploatează deja gaze şi petrol în Marea Nordului, iar în primăvară şi-a extins operaţiunile prin cumpărarea companiei INEOS E&P Norge. Gigantul polonez a cumpărat, de asemenea, dreptul de a folosi infrastructura de transport de gaze locală. Anul acesta a revenit în actualitate Baltic Pipe, care va aduce gaze norvegiene pe piaţa daneză şi pe cea poloneză.

În urmă cu câteva săptămâni, autorităţile daneze au blocat din motive administrative eliberarea anumitor permise pentru acest proiect, însă Polonia a continuat lucrările la secţiunile importante. Presa occidentală scria atunci că eşecul va arunca din nou Polonia în îmbrăţişarea Rusiei. Însă în urmă cu câteva zile un oficial de rang înalt din Polonia a asigurat că gazoductul va deveni funcţional pe 1 octombrie 2022, iar Danemarca va permite transportul gazelor norvegiene prin infrastructura sa. „Baltic Pipe, care va fi inaugurată toamna, va înlocui livrările de la Rusia“, a spus oficialul. „Va fi momentul când Rusia va pierde capacitatea de a pune presiune politică pe Polonia prin intermediul exporturilor de gaze.“ Când va deveni funcţională la capacitate maximă, la sfârşitul anului viitor, Baltic Pipe va putea transporta 10 miliarde de metri cubi de gaze pe an în Polonia.

Tot recent, PGNiG a cumpărat 85% din compania ucraineană Karpatgazvydobuvannia, care deţine o licenţă de explorare într-o zonă apropiată de graniţa cu Polonia. PGNiG spune că rezultatele testelor geofizice şi geologice din regiune sunt promiţătoare.  Alte teste vor fi efectuate în a doua jumătate a anului viitor. Dacă vor fi găsite gaze, producţia va începe în 2023. PGNiG are legături mai vechi cu Ucraina, unde vinde de ceva timp gaze. Compania a semnat în primăvară un memorandum de înţelegere cu Naftogaz, colos ucrainean al gazelor, pentru eventuale proiecte de producţie în Ucraina. Această ţară ar avea resurse bogate de hidrocarburi, de aici şi anexarea Crimeei, peninsulă ucraineană din Marea Neagră, de către Rusia, spun unii analişti.

Cooperarea Poloniei cu Ucraina, în afară de producţie, mai are un avantaj: Ucraina are cele mai mari facilităţi de stocare a gazelor din Europa. Astfel de depozite pot asigura protecţie şi faţă de preţurile mai mari, şi faţă de problemele de livrare. PGNiG importă şi gaze naturale lichefiate, inclusiv din SUA, şi şi-a suplimentat recent flota de vase-cisternă. De asemenea, compania exploatează gaze în Pakistan şi Canada. Un alt colos polonez, PKN Orlen, a inaugurat anul acesta primul său câmp gazeifer, în Polonia.

Realitatea Live

29 Mart. 2024, 12:33
 // Categoria: Actual // Autor:  Lupu Eduard
29 Mart. 2024, 12:33 // Actual //  Lupu Eduard

Scandalul iscat de o anchetă jurnalistică, care-l vizează pe președintele Comisiei de Evaluare Extraordinară, Herman von Hebel, nu se referă la integritate, ci la credibilitate. Este limpede că eșecurile sale manageriale din cariera sa în Olanda nu denotă lipsa de integritate, ci mai degrabă vorbesc despre profesionalismul domniei sale, susține, într-o postare pe Facebook, fostul judecător la Curtea Constituțională, Alexandru Tănase

„Indiferent de aceste detalii, succesul reformelor din justiție este în cea mai mare parte bazat pe percepții și nu pe realități. Încrederea publică în procedura de evaluare extraordinară (cunoscută sub numele de vetting) este subțiere ca o lamă de ras Gillette. După câteva situații delicate, când pentru unele persoane apropiate puterii „filtele vetingului” au devenit mai transparente decât sticla de Murano, în timp ce alții erau invitați să aducă mostre de ADN-ul cailor care au arat ogorul bunicilor pe timpul lui Brejnev, orice turbulență nu poate decât să compromită și mai tare credibilitatea acestui proces”, mai spune Tănase.

Potrivit lui, în astfel de circumstanțe, zâmbetul disprețuitor al domnului von Hebel în fața unei întrebări firești, dacă va demisiona sau nu, nu face decât să submineze și mai mult credibilitatea atât a procedurii de evaluare extraordinară, cât și a actualei puteri politice.

„Este evident că domnia sa nu va demisiona voluntar din această funcție. Zâmbetul său plin de dispreț (pentru a nu-l numi batjocoritor) și autosuficiența cu care a reacționat la o întrebare legitimă a unui jurnalist vorbesc de la sine despre atitudinile sale. Un misionar european, venit în junglă pentru a civiliza triburile sălbatice, nu este obligat să manifeste respect pentru aborigeni, cu atât mai mult, nu este obligat să demisioneze din cauza frământărilor morale ale junglei. Mai mult decât atât, având în vedere că doi-trei ani de „civilizare a aborigenilor” îi pot rotunji considerabil conturile domnului misionar, șansele de demisie benevolă sunt aproape inexistente”, a punctat fostul judecător.

El spune că, în cariera sa profesională a interacționat cu diverse experți europeni.„ Am lucrat ani în șir cot la cot cu unii din ei în același birou. Acest lucru îmi permite să „citesc” cât se poate de clar reacțiile lor. O astfel de reacție, altfel decât o manifestare de dispreț și un sentiment de superioritate, nu poate fi calificată. Cu certitudine, în Europa, niciun funcționar din justiție nu ar risca să „răspundă” astfel unui jurnalist care îi cere explicații absolut normale referitoare la trecutul său profesional”.

În concluzie, Alexandru Tănase spune că, partea cea mai tristă este că factura va fi plătită de actuala putere politică și nu de domnul Herman von Hebel. Pentru cetățeanul obișnuit, nu există diferență între un expert din cadrul unei comisii guvernamentale și conducerea politică actuală. Alegătorul,  atunci când își va exprima opțiunile la urna de vot, va sancționa pentru acest zâmbet plin de dispreț actuala putere politică și nu pe domnul Herman von Hebel. Cu cât mai repede se va înțelege acest lucru, cu atât mai bine.

Pentru mai multe știri urmărește-ne pe TELEGRAM!

 
Atmosferă de poveste la Târgul de Crăciun din Chișinău
Atmosferă de poveste la Târgul de Crăciun din Chișinău
Construcția drumului de ocolire a satului Bahmut din raionul Călărași este în toi
Construcția drumului de ocolire a satului Bahmut din raionul Călărași este în toi
Expoziția sculptorului Virgil Scripcaru, la Chișinău
Expoziția sculptorului Virgil Scripcaru, la Chișinău
Covor moldovenesc, „așternut” pe aleea Grigore Vieru din Capitală
Covor moldovenesc, „așternut” pe aleea Grigore Vieru din Capitală
Târgul de cariere Chișinău 2021: Hai că variante există
Târgul de cariere Chișinău 2021: Hai că variante există
Expoziţia Internaţională World Press Photo, la Chișinău
Expoziţia Internaţională World Press Photo, la Chișinău