Brodează de aproximativ trei ani, această ocupație fiind activitatea ei de bază, deși cu mulți ani în urmă, nici nu-și putea imagina că brodatul i-ar putea deveni job full-time. Lilia Galiț a însușit câteva tehnici de cusut și brodat de la mama ei, iar acum știe că mâinile, cu ajutorul unei bucăți de stofă, al unei pânze sau ațe, pot fi un început de magie. Vă invităm să o cunoașteți pe Lilia Galiț prin intermediul lumii sale intitulate „Bucurii Brodate”.
Atunci când am rugat-o să ne povestească câte ceva din trecutul și începuturile ei cu broderia, Lilia ne-a spus că brodează de doar trei ani, deși în copilărie nu i-a plăcut niciodată această activitate.
„Pieptul era plin de ace cu gămălie în loc de medalii”
„În timp, am însușit câteva tehnici de cusut și de brodat urmărind-o pe mama. Deși atunci eram complet dezinteresată de orice activitate manuală care necesita răbdare și concentrare, probabil am înregistrat multe lucruri în memoria de lungă durată, cumva involuntar, fiind impresionată de calmul, răbdarea și dăruirea mamei. Acum îmi vin flashbackuri cu mama care cânta duios «Morărița cu fuiorul» aplecată deasupra mesei pline de tipare, stofe și ațe. Purta ochelari mari, avea centimetrul la gât și pieptul era plin de ace cu gămălie în loc de medalii și deseori îmi spunea: «Cu mâinile astea două poți face orice, dragu’ mamei». Cred că asta atrage cel mai mult la munca manuală, faptul că poți crea ceva doar cu mâinile tale. Eu vedeam acasă cum o bucată de stofă se transformă într-o rochie, iar asta e magic. Acum încerc eu să fac ceva dintr-o bucată de pânză și câteva fire de ață”, ne spune nostalgic Lilia Galiț.
„Dacă brodezi câteva ore pe zi, în 360 de zile chiar ai șanse să devii expert”
Nu puteam trece la discuție fără a o întreba pe Lilia despre cum a început tot și care a fost prima lucrare realizată de ea. Dânsa își amintește că era o broderie simplă, iar la un moment dat, YouTube-ul i-a devenit un mic ghid în realizarea unei lucrări.
„Am început cu o broderie simplă. Tot ce voiam atunci e să restaurez o haină care avea niște pete. Am deschis YouTube-ul și am găsit niște tehnici ornamentale simple, am cusut și mi-a plăcut procesul, era destul de meditativ. În acest domeniu sunt autodidactă, am găsit destul de multă informație online și chiar poți deprinde multe lucruri practicând în fiecare zi. Dacă brodezi câteva ore pe zi, în 360 de zile chiar ai șanse să devii expert”, spune artizana.
După acea broderie simplă, au urmat alte lucrări. Aici Lilia ne-a mărturisit că și-a decorat niște torbe la fel cusute de ea. Atunci nici nu intuia că ulterior lucrările pe care le va realiza în viitor vor fi vândute altor oameni care prețuiesc munca artizanală.
„Atunci când am decis să-mi decorez niște torbe cusute tot de mine, gândul de a crea lucrări pentru vânzare era departe de mine. Dar primele persoane care au făcut comenzi și m-au încurajat să dezvolt cumva pasiunea asta au fost prietenele mele cărora le spun mulțumesc. Ele au zis că-și doresc niște torbe din in brodate manual. Eu am decis să brodez ceva care să le reprezinte, astfel s-a conturat în capul meu conceptul de a crea fiecare lucrare cu abordare individuală”, povestește fondatoarea Bucurii Brodate.
Despre momentele dificile, Lilia spune că acestea au fost mai accentuate la început, atunci când abia învăța să cocheteze cu broderia.
„Cel mai dificil moment de până acum a fost chiar începutul. Cred că înflorea în mine sindromul impostorului, eu venind din alt domeniu – sunt traducătoare de profesie și am lucrat mai mult în domeniul limbilor străine – cu zero experiență în munca artizanală. Aveam tot felul de îndoieli și îmi puneam tot felul de întrebări: «De ce ar avea oamenii încredere în mine? Sunt doar începătoare», «De ce ar comanda oamenii o broderie la mine? Sunt alți artizani talentați și cu multă experiență», «Sunt aptitudinile și ideile mele demne de atenție?». Sunt multe alte gânduri sâcâitoare, cu unele dintre ele lupt și acum, mai ales că sunt destul de susceptibilă la tot felul de critici și comentarii mai puțin plăcute. Dar mă ajută mult să conștientizez că majoritatea fricilor și îndoielilor sunt neargumentate, că trebuie să îmi repet că sunt capabilă, că merit și că locul meu este exact acolo unde-mi doresc. Astea sunt momentele dificile, restul se învață prin muncă”, ne mărturisește Lilia Galiț.
„Dacă închid ochii, văd produsul gata realizat în capul meu”
La întrebarea „ce înseamnă o bucată de pânză pentru ea?”, Lilia ne-a spus că, de cele mai multe ori, anume aceasta îți dictează ce să brodezi pe ea, iar atunci când merge să leagă țesături noi sau ațe de brodat, instant își imaginează ce ar putea ieși din acestea și cum ar combina culorile pentru viitoarea lucrare.
„Dacă închid ochii, văd produsul gata realizat în capul meu, mă îndrăgostesc de ceea ce văd, iar când e gata, mă miră reacția entuziasmată a celor din jur, eu fiind deja obișnuită cu imaginea lui. De asta e foarte important feedbackul din partea clientului/clientei, în primul rând e o apreciere a muncii tale, o răsplată mai importantă chiar decât banii pe care i-ai primit. Și apoi, colecționarea de reacții pozitive îți crește stima de sine, îți dă aripi ca să mai poți crea”, relatează artizana Lilia Galiț.
„Oamenii vor să dăruiască emoții și eu sunt mândră dacă pot să contribui la asta”
Bucurii Brodate este în primul rând despre bucurie, iar broderia, în viziunea artizanei este doar un mijloc, o modalitate, o tehnică învățată care îi permite să transforme emoțiile în ceva palpabil.
„Când spun «Bucurii Brodate», nu mă refer doar la bucuria oamenilor care primesc un cadou brodat de mine. Asta-i foarte important și de la sine înțeles. Oamenii vor să dăruiască emoții și eu sunt mândră dacă pot să contribui la asta. Dar e și despre bucuria mea, despre starea mea interioară, despre ceea ce simt eu când lucrez. E un soi de bucurie liniștită, fără efervescențe, cum e bucuria de a trăi în împlinire sau bucuria de a inspira aer cald de vară stând cu picioarele în apă răcoroasă”, spune Lilia.
Despre direcțiile creației, protagonista ne-a povestit că acestea sunt mai mult orientate spre dorințele și necesitățile clienților.
„Îmi place ideea de a crea ceva unic și irepetabil, pornind de la emoțiile, preferințele, dorințele sau visurile persoanei care va purta un accesoriu brodat de mine. Fie că e o traistă, o geantă, o coroniță sau un guler, ele pot purta o poveste înțeleasă doar de noi. Probabil asta le face deosebite, altele ca ele nu-s”, menționează artizana.
Atunci când am început să discutăm despre partea financiară, Lilia ne-a povestit că este destul de dificil să stabilești un preț al unei lucrări. În primul rând, pentru că nu avea nici cele mai mici aptitudini de contabilitate.
„Calculez prețurile unui produs pornind de la materialul investit și de la munca mea împărțită în ore de lucru. Iar pentru că produsele sunt toate diferite, prețurile diferă și ele în funcție de dificultatea și de dimensiunile broderiei”, relatează Lilia.
„Ceea ce fac e în afara timpului și poate fi moștenit sau transmis drept moștenire”
Am rugat-o pe artizană să ne povestească dacă urmărește anumite tendințe în materie de broderie, la care dânsa ne-a mărturisit că nu urmărește ceva anume.
„Îmi place să cred că ceea ce fac e în afara timpului și poate fi moștenit sau transmis drept moștenire. Dar mă conduc după câteva reguli care sunt importante dacă vrem să schimbăm modul în care producem și consumăm bunuri. Utilizez cât mai puține materiale, dau predilecție țesăturilor din in sau cânepă, încerc să nu produc prea multe deșeuri, reciclez tot ce poate fi refolosit, pornesc de la premisa că fiecare bucățică de pânză e scumpă și trebuie folosită cu grijă. Încerc să fiu fidelă simțurilor mele chiar și atunci când creez la comandă, astfel încât îndrăgesc fiecare lucrare pe care o fac, toate fiind preferatele mele. Cel mai mult însă mă reprezintă lucrările pe care le improvizez”, ne povestește entuziasmată Lilia.
„Sper să găsesc o modalitate să dezvolt activitatea mea, astfel încât să-mi pot asigura existența”
E provocator sau nu să fii artizan(ă)? „Destul de!”, notează Lilia.
„E destul de provocator să devii artizană, trecând de la un job stabil cu salariu bun la ceva atât de instabil cum e munca artizanală. Sper să găsesc o modalitate să dezvolt activitatea mea astfel încât să-mi pot asigura existența, dar fără a automatiza procesul de creare. Acum savurez din fiecare etapă a întregului proces, îmi place să discut cu oamenii și să le aflu poveștile, să gândesc ceva unic pentru fiecare dintre ei, să desenez/schițez pe foaie și pe pânză, să brodez, să cos, să ambalez și să livrez”, mai povestește ea.
Ne place să-i întrebăm pe oameni unde se văd în timp, iar Lilia nu este o excepție, pentru că am cunoscut-o pasionată de munca pe care o face și am fost curioși să știm dacă își împletește viitorul cu activitatea pe care o are în prezent.
„Nu știu unde voi fi peste un an, doi sau cinci, dar n-ar fi rău să mă aflu într-un atelier micuț, la mansardă sau terasă, cu privirea spre cer și spre un colț verde, fiind înconjurată de cărți, ațe colorate, bucăți de pânză și de poveștile oamenilor care-mi acordă toată încrederea”, conchide Lilia Galiț, fondatoarea Bucurii Brodate.
Pe Lilia o puteți urmări pe paginile ei de Instagram și Facebook, acolo unde ea neapărat o să vă facă cunoștință cu lumea ei!
