Când eram mică, îmi imaginam că locul de muncă ideal ar însemna să călătoresc mult, să fiu în fiecare săptămână într-o țară nouă, să cunosc lumi și culturi diferite. Tare m-am bucurat să aflu că Lidia Feghiu face asta deja de 7 ani – e însoțitoare de bord.
Am aflat cât de mult muncește pe lângă călătorii, deși Lidia ar spune că nu e chiar așa, cum au schimbat-o toate culturile cu care a interacționat, cum e să locuiască în Dubai și cum a ajuns pe o scenă de comedie stand-up.
Însoțitoare de zbor
Înainte să plece din Moldova, Lidia era jurnalistă. Și-a dorit o schimbare, așa că în 2014 s-a angajat în calitate de însoțitoare de zbor la o companie avia cu sediul în Dubai, lucru care i-a permis să călătorească foarte mult. Îi place că munca ei are o structură clară și previzibilă, care îi oferă siguranță, dar și multă flexibilitate și diversitate.
Responsabilitățile ei principale sunt verificarea măsurilor de siguranță și servirea pasagerilor. Zboară în Europa, Asia, Rusia și Orientul Mijlociu. Cele mai lungi zile de lucru, care pot dura până la 14 ore, sunt cele în care zboară dus-întors în Europa. Unele destinații nu au zboruri zilnice, deci poate să ajungă să petreacă până la câteva zile într-un oraș înainte să se întoarcă în Dubai.
La fiecare zbor sunt repartizați membri diferiți ai echipajului, deci Lidia are alți colegi de fiecare dată. Dar, fiind de 7 ani în companie, deja îi cunoaște pe majoritatea angajaților. Ea vede și avantaje în configurația asta – dacă nu-ți place de cineva, e bine că oricum nu trebuie să-l vezi în fiecare zi.
Pe lângă discuțiile și întrebările despre nimic și despre toate, colegii de zbor pot deveni și foarte personali, pentru că știu că poate o să te vadă din nou abia peste câțiva ani sau niciodată. Pot să-ți spună lucruri pe care un om pe care-l știi de mulți ani nu ți le zice – chestii intime despre relații și familie.
Pasagerii
Lidiei îi place să interacționeze cu lumea diferită de la fiecare zbor, să observe cum se transformă oamenii când urcă în avion. „În primul rând, tuturor le place să aibă ceva de ronțăit. Se uită cu interes la gustări, deși sunt doar niște biscuiți care poate nu i-ar impresiona în altă situație. Se uită curioși pe fereastră, au un fel de entuziasm și o parte copilăroasă fiecare. Alteori, sunt mai problematici, nu vor să asculte, nu vor să-și pună centura și atunci trebuie să te porți cu ei ca cu niște copii, să-i iei cu binișorul”, povestește Lidia.
Ea se consideră norocoasă că n-a avut parte de probleme grave în timpul zborului. Are colegi care au avut situații de urgență medicală și chiar decese la bordul aeronavei. „Trebuie să faci resuscitare timp de cel puțin 30 de minute până să renunți și să declari decesul, ca să poți spune că ai încercat orice”, spune ea.
În cei 7 ani de zboruri, Lidia a observat și cum se schimbă demografia pasagerilor.
„Tot mai multă lume călătorește, parcă e mai accesibil, ignorând perioada pandemică. Apar destinații noi, deci e tot mai mare rețeaua și de turiști, și de lucrători care vin în Dubai.”
Viața în Dubai
I-a fost greu la început, trebuia să-și găsească chirie într-o țară complet nouă. Își amintește că vizita apartamente noaptea pentru că era perioada Ramadanului, când totul e închis până la apus. Apartamentele pe care le vedea nu aveau electricitate pentru că nu erau date în chirie, uneori îi era și frică să intre acolo. „Îmi amintesc o cameră într-o vilă plină de gândaci de bucătărie. Proprietarul îmi arăta camera și între timp tot călca și omora gândaci”, râde acum Lidia.
Cel mai greu i-a fost să se obișnuiască cu căldura – își amintește că nu putea ține ochii deschiși. Acum nici nu iese din casă fără ochelarii de soare.
Înainte să vină aici, Lidia se aștepta la un oraș foarte conservator. Dar în regiunile mai turistice, în zonele de plajă, vede femei îmbrăcate în toate felurile. Doar în cartierele rezidențiale, unde locuiesc mai puțini europeni, femeile poartă haine care să le acopere aproape în întregime corpul.
Diferențele dintre sexe sunt mai pregnante acolo și Lidia le simte mai ales în perioada Ramadanului. Bărbații nu se uită în ochii femeilor pentru că trebuie să se abțină de la gânduri „impure”.
„Vorbesc cu tine și se uită în dreapta sau stânga. Pentru mine, cu anxietatea mea socială, e perfect! Pot să mă uit eu într-o parte și el în alta și să avem o conversație minunată.”
Unul dintre avantajele unei țări cu atât de mulți imigranți e diversitatea culinară și Lidia e o mare pofticioasă. A încercat bucate din toată lumea. La început era fascinată de bucătăria indiană, apoi a trecut la cea orientală, italiană, japoneză, thailandeză, nepaleză… Uneori merge la restaurantele rusești sau la o patiserie moldovenească, de unde cumpără plăcinte, desigur.
Lucrul care a impresionat-o a fost tot luxul din Dubai. La început lua peste picior această opulență, dar acum a acceptat că e parte din cultura lor, că prin asta atrag turiștii. Luxul e atât de peste tot, încât nu poți să-l eviți.
Călătoriile
Lidia poate călători foarte ușor, având reduceri semnificative la biletele de avion de la mai multe companii aeriene. La început, voia să ajungă în Asia cât mai repede. În prima ei vacanță, a mers în Nepal. Era încântată de munți, de faptul că totul e nou și diferit – oamenii, copacii, mâncarea, mirosurile, clădirile… „Parcă eram beată de fericire când mergeam pe străzi”, își amintește Lidia.
Treptat, a ajuns să călătorească în mai multe țări din Asia, apoi și în restul lumii. Acum cel mai mult îi place să meargă în Mexic pentru că e foarte divers, are mare și munți, oameni sufletiști și mâncare foarte bună. Știe spaniolă din telenovelele și acest lucru mereu îi uimește pe localnici.
Acest stil de viață i-a schimbat și nuanțat perspectivele asupra mai multor lucruri.
„Când vezi cum trăiesc unii oameni, începi să te uiți altfel la lumea din jurul nostru, poți vedea cât de frumoasă și cât de mizerabilă poate fi. Vezi ce probleme au alții în comparație cu noi. De atunci nu tare mă jelui de Moldova și altfel mă uit la postări de genul #numailanoisepoateașaceva”.
Stand-up și improvizație
Lidia a început cursurile de teatru de improvizație și stand-up cu un an înainte de pandemie și acum se bucură că poate reveni pe scenă. Pentru că aceste cursuri se fac în engleză, acolo a putut întâlni oameni de toate vârstele, în principal imigranți, la fel ca aproape 90% din populația orașului, de fapt.
I-a fost greu la început, „mă țineam de microfon ca de salvarea mea, eram tare încleștată”, își amintește Lidia. Totuși, cu timpul, a învățat să fie mai relaxată pe scenă. A avut deja spectacole în fața unor publicuri și de 200-300 de oameni.
Datorită locului de muncă și a cursurilor a devenit mai sociabilă și a învățat să nu ia personal o grămadă de lucruri care țin de starea de moment a oamenilor sau de cultura lor.
