„Kabul: Nici o femeie pe stradă”... este titlul tulburător al principalului articol din The Guardian, la Londra, care pune întrebarea simplă: ce s-a schimbat din acest weekend în Afganistan. „Revenirea talibanilor este o catastrofă pentru femei”, scrie și Lynsey Addario în The Atlantic.
Președintele SUA Joe Biden și-a explicat și apărat decizia de a retrage în acest fel trupele americane din Afganistan, “asumându-și deplina responsabilitate” de a fi pus capăt celui mai lung război din istoria Statelor Unite, scrie Los Angeles Times.
“Îmi mențin cu fermitate decizia. După douăzeci de ani, am înțeles cu durere că nu există un moment potrivit pentru a retrage forțele americane. Adevărul este că asta a avut loc mai devreme decât am fi dorit-o.”
Biden “a dat vina revenirii la putere a talibanilor pe reticența militarilor afgani de a lupta” și a subliniat că nu este în interesul Washingtonului de a o face pentru alții, rezumă Washington Post. “
Imaginile “dramatice” văzute pe toate televiziunile planetei, ale mulțimii disperate de la aeroport, sau cele ale ambasadei americane din Kabul înconjurate de talibani le amintesc pe cele, “sinistre”, ale retragerii americane din Saigon, la capătul războiului din Vietnam, explică New York Times.
O scenă de haos în mijlocul căreia cel puțin trei afgani au murit căzând în gol de pe roțile avionului de care se agățaseră, “într-o cumplită paralelă vizuală cu imaginile din atacul terorist” din 11 septembrie 2001 “care declanșaseră invazia” americană, notează New York Magazine.
Faptul că Biden a fost “relativ invizibil” în week-end “în timpul unei crize majore” a stârnit mari critici din partea republicanilor, ba chiar și a multor democrați, revelează Los Angeles Times. Chiar unii din aliații lui Biden au calificat dispariția drept “dezastruoasă”, scrie ziarul. Dar Los Angeles Times amintește de asemenea că Joe Biden nu e singurul vinovat de haosul actual:
„Trei președinți americani au dus acest război, care a costat SUA 2.600 de miliarde de dolari și viețile a mai bine de 2.400 militarii; sute de deputați americani din ambele tabere au votat în favoarea războiului. Decizia lui Biden de a-i pune capăt, bazată pe profunda lui convingere personală, dar și pe dezinteresul crescând al americanilor față de Afghanistan, n-a făcut decât să urmeze calendarul stabilit de predecesorul său Donald Trump.”
„Obligația morală” față de refugiații afgani
Le Monde, unul din puținele ziare care apar la prânz și care în ediția de astăzi nu prinsese amploarea dezastrului, are acum in numărul proaspăt, care poartă data de mâine, verdictul: «Un eșec al comunității internaționale» (iar nu doar al SUA).
În Germania, principalele ziare și agenții de presă au semnat o scrisoare către ministrul de externe, Heiko Maas, căruia îi cer vize de urgență pentru jurnaliștii afgani, dintre care mulți sunt deja refugiați prin țările vecine cu Afganistanul. “Această scrisoare e un strigăt de ajutor”, scriu, printre alții, Der Spiegel, Arte, agenția DPA sau Süddeutsche Zeitung. Scrisoarea este aici (în germană).
Vreme de decenii, Afganistanul a produs una din cele mai largi populații de refugiați din lume. Începând din 2001, odată cu intervenția occidental, lucrurile au început să se schimbe, foarte mulți oameni întorcându-se. Milioane de refugiați au venit înapoi din Iran sau Pakistan, ajutați de ONU sau de țări occidentale. De câțiva ani, însă, fuga a reînceput, întețindu-se acum.
Pentru unii, Statele Unite au o datorie morală față de afgani. “The United States has a moral obligation,” spune un tweet al scriitorului afgano-american Khaled Hosseini. “Trebuie să primim cât de mulți refugiați afgani posibil.”
In Europa, în acest timp, liderii politici au încă în minți teribilul val de refugiați din 2015, când refugiații sirieni și afgani au inundate și blocat frontierele continentului. Cei mai mulți văd refugiații afgani ca pe o amenințare, mai degrabă decât ca o problem umanitară.
Wir schaffen das nicht: În Germania, candidatul creștin democrat (CDU/CSU) la succesiunea lui Merkel, Armin Laschet ,a ridicat spectrul Europei din 2015 și criza migrației de atunci, spunând: “Nu trebuie să dăm semnalul că Germania poate primi pe toată lumea”. Un cutotul alt ton decât celebrul “Wir schaffen das” (“Putem face asta”) al lui Merkel din 2015.
La rândul său, Washington Post notează că președintele francez Emmanuel Macron a pus în gardă Europa luni față de potențialul influx de refugiați afgani: “Trebuie să anticipăm și să ne pregătim în fața migrației fără reguli, care nu ar face decât să stimuleze traficul cu făpuri umane,” Macron a spus ieri seară într-un discurs televizat.
Pe mulți i-a uimit sau i-a șocat faptul că Macron consider potențialii refugiați afgani – inclsiv femeile și copiii – ca pe o amenințare. Nu însă și pe fugarul Edward Snowden (refugiat la Moscova) care a tot postat pe Twitter (unde are cinci milioane de abonați), despre președintele francez pe care l-a numit “Emmanuel Le Pen”.
Cine este “mollah Baradar”
Presa începe să se ocupe și de personalitatea șefului talibanilor, mollah Baradar. Nume pe care nu riscă să-l uite nimeni, pentru că în farsi înseamnă pur și simplu... frate, brother.
Într-adevăr, în farsi, limbă indo-europeană, termenii de rudenie sunt extraordinar de bine conservați, identici cu cei din limbile germanice sau slave. Astfel, tată, mamă, frate, fiică sunt: padar, madar, bradar, dukhtar, exact ca pater și mater în latină, brother și daughter în engleză. „Baradar”, numele șefului talibanilor, este doar o pronunție regională pentru „Bradar”, frate, brother.
Mollah Baradar este paștun, ca mai toți talibanii, și provine din tribul cel mai prestigios: Durrani/Popalzai. Numele de familie Baradar este însă în limba farsi. În paștună, tot o limbă iraniană, dar la fel de diferită de farsi pe cât e portugheza de română, termenii de rudenie sunt mai erodați. Acolo unde farsi are „bradar”, „padar”, „madar”, paștuna are: „wror”, „plar” și „mor”.
“Co-fondator al mișcării islamiste pe care o conduce, mollah Baradar va juca un rol major în Afganistanul redevenit islamic”, prezice site-ul de informații Gandhara. El a fost deja vice-ministru al apărării în primul guvern Taliban, cel din 1996-2001.
Arestat în 2010 în Pakistan, el a făcut acolo opt ani de închisoare și a fost eliberat “în urma cererii trimisului special american în Afghanistan, Zalmay Khalilzad [care e de origine afgană]”. Diplomatul dorea ca mollah Baradar “să joace un rol în negocierile pentru pace, datorită autorității și reputației lui ca negociator”. În timp ce era în închisoare în Pakistan, el a devenit numărul doi al mișcării la moartea lui mollah Omar, în 2013.
Conspirațiile vaccinale
Refuzul vaccinării este un simptom al distrugerii încrederii oamenilor în instituțiile statului. Aceasta e concluzia unui comentariu din The Guardian, care analizează diferitele teorii ale conspirației ce înfloresc și se multiplică pe planetă, din Sudan până în Kansas.
E greu de explicat senzația pe care o resimți când cineva pe care credeai că-l știi începe să-ți explice o teorie conspiraționistă, notează The Guardian. Mai întâi crezi că e o glumă proastă, sau că persoana e rău informată. Ceea ce au însă în comun acești oameni, pe toată planeta, este că și-au pierdut încrederea în instituțiile statului.
Când statul eșuează – apare paranoia. Iar asta trebuie să ne spună ceva și despre cele ce se petrec în mințile milioanelor de afgani.
Bob Dylan dat în judecată pentru un presupus viol din... 1965
În sfârșit, decorticând rubricile culturale din presa acestei dimineți, descoperim că Bob Dylan, legendă pop și premiu Nobel de literatură (în vârstă de 80 de ani), a fost dat în judecată în fața tribunalului din New York de o femeie care afirmă că acest idol al multor generații ar fi violat-o... în 1965, când ea avea doar 12 ani.
Femeia, cunoscută doar sub inițialele “J.C.”, îl acuză pe Bob Dylan că i-ar fi dat “alcool și droguri” și că a violat-o de mai multe ori în lunile aprilie și mai 1965, explică revista Rolling Stone, care comentează că “unele incidente sunt presupuse a fi avut loc în apartamentul lui Dylan din New York”.
“Această acuzație de acum 56 de ani este falsă și vom dovedi asta”, a spus un purtător de cuvânt al lui Dylan, intervievat de Rolling Stone.
Plângerea a fost depusă înainte de expirarea datei limită prevăzute în legislația din statul New York, lege promulgată în 2019, care permite victimelor agresiunilor sexuale să dea în judecată presupușii făptași oricând ar fi avut loc agresiunea.
