Sergiu Gurduza, care a fost desemnat membru al Comisiei Electorale Centrale din partea Parlamentului în iunie 2016, și-a încheiat mandatul în cadrul instituției, scrie Realitatea.md.

Astfel, mai nou, Sergiu Gurduza îl va consilia pe președintele Parlamentului Republicii Moldova, Igor Grosu.

De asemenea, consilieră pe comunicare va fi Aurica Jardan. Aceasta a absolvit Facultatea de Jurnalismul și Științele Comunicării la Universitatea de Stat din Moldova, în 2008. Pe parcursul anilor, Aurica Jardan a activat la postul de televiziune PRO TV Chișinău, cât și în calitate de consultant în comunicare pentru Guvernul Republicii Moldova (Guvernul Filat și Leancă).

Șefa cabinetului va fi Tatiana Batin.

Cine este Sergiu Gurduza

Din septembrie 2012 – prezent – director executiv, AO „Centrul de Consultanță Legislativă”;

Octombrie 2015 – noiembrie 2015 – secretar și membru al Comisiei guvernamentale pentru selectarea candidaților la funcția de judecător la Curtea Constituțională din partea Guvernului;

Decembrie 2015 – prezent – stagiere în avocatură, Biroul Asociat de Avocați „Facultatea de Drept”;

Octombrie 2015 – februarie 2016 – membru al Colegiului Centrului Național Anticorupție din partea Guvernului;

Septembrie 2015 – noiembrie 2015 – membru al grupului de lucru pentru reformarea și resetarea sistemului anticorupție, creat prin Dispoziția Președintelui Parlamentului;

Septembrie 2015 – noiembrie 2015 – consilier principal de stat al Prim-ministrului, din domeniul justiției, legislației și combaterii corupției;

Martie 2015 – august 2015 – viceministru al justiției;

Octombrie – noiembrie 2014 – reprezentant cu drept de vot consultativ la Comisia Electorală Centrală;

Iunie 2014 – februarie 2015 – stagiere în avocatură, Biroul Asociat de Avocați „Facultatea de Drept”;

Aprilie 2013 – mai 2014 – consultant superior, Direcția contencios, Direcția generală Agent Guvernamental, Ministerul justiției;

Ianuarie 2013 – mai 2014 – secretar al Comisiei guvernamentale pentru selectarea reprezentanților intereselor statului în instanțele judecătorești străine și în instituțiile de arbitraj internaționale;

Februarie 2012 – mai 2014 – secretar al Comisiei guvernamentale pentru identificarea persoanelor civile şi colaboratorilor organelor de drept care au avut de suferit în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009 şi recuperarea prejudiciului cauzat acestora;

Mai 2011 – aprilie 2013 – șef interimar, Secția relații cu Parlamentul și Curtea Constituțională, Ministerul Justiției;

Decembrie 2009 – aprilie 2011 – specialist principal, Secția relații cu Parlamentul și Curtea Constituțională, Ministerul Justiției.

Educație și formare:

Ianuarie, 2012 – cursuri de perfecționare profesională în organele de drept și universitățile de drept din Vilnius, Lituania;

2008 – 2010 – studii de masterat, Universitatea de Stat din Moldova, specializarea Drept civil, calificare: magistru în drept;

2004 – 2008 – Facultatea de drept, Universitatea de Stat din Moldova, specializarea Drept internațional, calificare: licențiat în drept.

#segiu gurduza #Igor Grosu #CEC

Abonează-te la Telegram Realitatea.md pentru mai multe știri.

Registrul european de transparență pentru activități de lobby are lacune, arată un raport publicat miercuri, 17 aprilie, de Curtea de Conturi Europeană. Mecanismul, care ajută la informarea publicului despre cine încearcă să influențeze deciziile la nivelul instituțiilor europene, permite anumitor activități să treacă neobservate, se arată în document.

Registrul de transparenţă al UE are elemente pozitive şi informează cetăţenii cu privire la influenţa potenţială a lobbiştilor. Acest registru are însă unele deficienţe şi lacune în informaţii, care reduc din transparenţa activităţilor de lobby din cele mai mari trei instituţii ale UE. În plus, lobbiştii pot ocoli registrul pentru o serie de interacţiuni prin care pot influenţa totuşi legiuitorii UE, conform Agerpres.

Jorg Kristijan Petrovic, membrul Curţii care a condus acest audit, susține că mecanismul trebuie întărit pentru a avea efectul scontat.

„Registrul de transparenţă al UE trebuie să devină mai puternic, în aşa fel încât să nu fie doar un tigru de hârtie. Registrul aduce informaţii utile, dar nu este o soluţie-miracol. O serie de interacţiuni de lobby pe lângă legiuitorii UE pot avea loc la adăpost de privirile publicului, ceea ce reduce transparenţa şi erodează încrederea cetăţenilor”, a afirmat acesta.

Auditorii critică faptul că lobbiştii trebuie să fie înscrişi în registru doar pentru reuniunile cu cei mai înalţi membri ai personalului şi că sunt raportate doar reuniunile preprogramate. Întâlnirile spontane, conversaţiile telefonice neprogramate şi schimburile de e-mailuri nu trebuie consemnate oficial, iar lobbyiştii nu au obligaţia de a fi înscrişi în registru pentru a se putea întâlni cu angajaţi ai instituţiilor sub nivelul de director-general (adică majoritatea angajaţilor). Deşi instituţiile iau măsuri pentru a mări transparenţa şi a încuraja înregistrarea, ceea ce conduce la mai multe informaţii publicate cu privire la reuniunile şi activităţile cu lobbişti înregistraţi, această publicare nu este sistematică.

În plus, verificările datelor comunicate de lobbyişti ar trebui şi ele îmbunătăţite, în special din cauza riscului ca ONG-urile finanţate de terţe părţi să nu îşi prezinte sursele de finanţare, declarând doar că îşi reprezintă interesele proprii sau interesele colective ale membrilor lor. O treime din ONG-urile înregistrate se declaraseră în această categorie. În fine, site-ul web al registrului prezintă unele limitări importante, în sensul că informaţiile legate de aspecte esenţiale ale activităţilor de lobby nu sunt suficiente pentru a permite controlul public. În plus, site-ul ar trebui să fie mai uşor de utilizat.

Numărul lobbyiştilor înscrişi în registrul de transparenţă al UE a crescut considerabil de la crearea acestuia, mai precis de la aproximativ 5.500 în 2012 la circa 12.500 în 2024. Registrul este voluntar şi are la bază un acord interinstituţional, care nu este un act legislativ cu caracter obligatoriu. Prin urmare, nu se pot impune sancţiuni în baza acestui acord, spre deosebire de dispoziţiile în materie de lobby din unele ţări din UE, care, în plus, acoperă o gamă mai largă de membri ai personalului.

De exemplu, o organizaţie neguvernamentală identificată în „Qatargate” nu era înregistrată, dar a coorganizat o conferinţă la Parlament în iunie 2022. În acelaşi timp, măsurile coercitive pe care instituţiile le pot lua pentru a se asigura că lobbyiştii respectă cerinţele de înregistrare şi de furnizare de informaţii nu sunt suficiente. În medie, între 2019 şi 2022, aproape 1.000 de lobbyişti au fost eliminaţi în fiecare an din registru, din motive administrative. În schimb, doar şase au fost eliminaţi în urma unor anchete.