„Astăzi, Curtea Constituțională a pronunțat o hotărâre referitoare la secretul fiscal. În fața ei a fost contestat articolul 129 punctul 19) din Codul fiscal, care prevede că secretul fiscal reprezintă orice informație de care dispun organele cu atribuții de administrare fiscală. În această categorie intră informațiile despre contribuabil care constituie secret comercial, cu excepţia informaţiilor despre încălcarea legislației fiscale.

Curtea și-a efectuat analiza în baza articolului 34 din Constituție, care garantează dreptul la informație.

Ea a observat că subcategoria „secret comercial” din categoria „secret fiscal” este definită în alte acte normative. De exemplu, articolul 2047 alin. (3) din Codul civil prevede informațiile care reprezintă secrete comerciale. De asemenea, Curtea a considerat că prin textul „orice informație de care dispun organele cu atribuții de administrare fiscală” pot fi avute în vedere informațiile care sunt obținute, prelucrate și gestionate de organele fiscale, având în vedere sfera largă de funcții și atribuții pe care le dețin.

Așadar, din analiza abstractă a normei contestate, Curtea a reținut că ingerința în dreptul la informație este prevăzută de lege.

Serviciul Fiscal de Stat are obligația de a nu divulga informațiile referitoare la viața personală, la cinstea şi demnitatea persoanei. Această instituție are atribuția de a efectua o anchetă penală în privința infracțiunilor date în competența sa, ale cărei materiale sunt confidențiale. Curtea a reținut că protecția acestor informații urmărește mai multe scopuri legitime generale prevăzute de articolul 54 alin. (2) din Constituție. Scopurile avute în vedere sunt protejarea drepturilor, a libertăților şi a demnității altor persoane, împiedicarea divulgării informațiilor confidențiale și prevenirea comiterii de infracțiuni.

Curtea a reținut că informațiile de care dispune Serviciul Fiscal de Stat pot fi încadrate, în unele cazuri, nu doar în categoria secretului fiscal, dar și în cea a secretului de stat. Astfel, interdicția comunicării acestor categorii de informații poate fi justificată prin alte două scopuri legitime prevăzute de articolul 54 alin. (2) din Constituție: asigurarea securității naționale și a bunăstării economice a țării.

Curtea a observat în această cauză existența unui conflict de principii juridice. Dreptul de acces la informații reprezintă primul principiu de care beneficiază persoanele care solicită acordarea informațiilor de către organele fiscale. Principiile care vin în concurs cu dreptul de acces la informații sunt asigurarea securității naționale și a bunăstării economice, protecția drepturilor, libertăților şi demnității altor persoane, împiedicarea divulgării informațiilor confidențiale și prevenirea comiterii de infracțiuni. Așadar, Curtea a observat că toate principiile concurente au un caracter relativ. Cu alte cuvinte, niciunul din aceste principii nu are, la modul abstract, o prioritate absolută.

Curtea a reținut că nu se poate considera, în toate cazurile, că interdicția furnizării unor informații de către organele fiscale urmărește realizarea vreunui scop legitim prevăzut de articolul 54 alin. (2) din Constituție. Totodată, unele informații deținute de Serviciul Fiscal de Stat nu pot fi încadrate în categoria secretului fiscal şi nu pot fi excluse din sfera interesului public, la modul abstract. Totuși, concluziile depind de circumstanțele factuale și juridice ale fiecărui caz. La aceste concluzii pot ajunge funcționarii responsabili din cadrul organelor fiscale, cărora li se solicită accesul la aceste informații. Pe de altă parte, la aceste concluzii pot ajunge și judecătorii de drept comun, în eventualitatea în care sunt sesizați în privința unui refuz al funcționarilor de a asigura accesul la informații.

Curtea a considerat că interdicția absolută a divulgării secretului fiscal este o sarcină excesivă pentru persoanele care solicită furnizarea unor informații și, prin urmare, dreptul lor de acces la informații este garantat de o manieră insuficientă.

Prin urmare, Curtea a stabilit că organele fiscale și instanțele de judecată trebuie să evalueze cererile de furnizare a unor informații în funcție de circumstanțele factuale și juridice ale fiecărui caz concret. Această evaluare se face prin punerea în balanță a drepturilor și intereselor concurente și prin asigurarea unui echilibru corect între aceste principii, pornind de la criteriile și raționamentele menționate în Hotărârea Curții Constituționale nr. 29 din 12 decembrie 2019.

Așadar, Curtea a recunoscut constituțional articolul 129 punctul 19) din Codul fiscal în măsura în care organele fiscale și instanțele de judecată pot verifica, la examinarea cazurilor privind accesul la informații, existența unui scop legitim pentru îngrădirea accesului la informațiile care constituie secret fiscal și pot pune în balanță principiile concurente”, a explicat Domnica Manole.

Urmărește aici declarațiile Domnicăi Manole:

Abonează-te la ştirile UNIMEDIA pe Google News