Microfinanțarea există sub diferite forme, de secole, mai ales în Asia, unde împrumuturile informale au o vechime de câteva mii de ani. În situația în care o persoană nu are acces la creditarea bancară, pentru că venitul oficial este insuficient sau salariul este mic, companiile de microfinanțare sunt cele care îi pot acoperi necesitățile, oferindu-i mai multe posibilități de realizare a proiectelor.

Odată cu diversificarea necesităților, a apărut și nevoia serviciilor de microcreditare auto. În Republica Moldova, pe lângă cele 151 de companii de microcreditare, cel puțin una este cunoscută pe nișa automobilistică. Este vorba despre Mogo, companie ce oferă consultanță, creditare și leasing auto persoanelor care au nevoie să procure automobile într-un timp foarte scurt.

De altfel, microfinanțarea este extrem de receptivă față de oamenii care au probleme urgente, pe care vor să le soluționeze cât mai rapid, având un set minim de documente. Ea vine să compenseze inegalitățile ce pot apărea în sistemul de creditare bancară și să ofere o sursă de finanțare.

Ratele dobânzii percepute de către instituțiile de microfinanțare sunt adesea mai mari decât cele oferite de instituțiile financiare tradiționale. Acest lucru este motivat de costul mai mare al resurselor financiare atrase de către companiile de microfinanțare, care la rândul lor apelează la finanțare bancară.

Totodată, pe lângă costurile operaționale standard, ratele dobânzilor trebuie să fie capabile să acopere riscul suplimentar legat de acordarea împrumuturilor persoanelor care pot ajunge în incapacitate de plată și care rareori oferă garanții sau un istoric creditar pozitiv.

Pentru instituțiile de microfinanțare mai există și un risc legat de rata de schimb. În țările în curs de dezvoltare, aceasta poate fluctua, iar inflația reală este adesea relativ mare.

Banca Mondială estimează că, în lume, peste 500 de milioane de persoane au beneficiat de servicii de microfinanțare, în special în țările în curs de dezvoltare.

---