În anul 2019, deputatul PPDA Igor Munteanu a înaintat Parlamentului un proiect de creare a unui grup de lucru care să facă consultările necesare pentru inițierea procesului legislativ de dezvoltare a sistemului de vot electronic. Măsura însă nu a mai ajuns să fie votată de nici o majoritate parlamentară de până acum.
Ideea digitalizării votului la moldoveni este susținută de mai multă lume, cel mai des aceste voci fiind auzite în preajma alegerilor parlamentare și prezidențiale, când se discută cum poate fi rezolvată problema votului în diaspora. Această problemă acută dinaintea alegerilor este însă uitată a doua zi după desfășurarea acelor scrutine, iar discuțiile pe acest subiect de mută la următoarele alegeri.
Votul online înseamnă în primul rând digitalizare
Până la alegerile din 2013, unii cetățeni ai Republicii Moldova puteau să-și exercite dreptul la vot și cu pașapoartele de tip sovietic. Atunci, Parlamentul, unde majoritatea era deținută de Alianța pentru Integrare Europeană, a luat decizia de a anula acest drept, sub protestele opoziției comuniste care acuza că statul a lipsit de dreptul la vot sute de mii de moldoveni.
În populismul acelor zile, s-a pierdut un detaliu important – statul urma perfecteze buletine de identitate moldovenești în mod gratuit pentru toți doritorii, majoritatea fiind persoane de vârsta a treia. Procesul s-a încheiat un an mai târziu și la scrutinul Parlamentar din 2014, nici un partid nu a pus la îndoială că cineva nu a putut participa la vot din cauza lipsei actelor necesare.
La celălalt capăt de lume este Estonia. În 1994, țara baltică făcea primul pas spre digitalizare, odată cu adoptarea unei strategii de dezvoltare a sectorului IT. Doi ani mai târziu, era lansat primul sistem de e-banking din țară.
Din 2000 deja este posibil să achiți impozitele online. În prezent, acest proces îți ia trei minute, iar 98% din declarațiile fiscale sunt completate în așa mod. Din 2002 se introduce pentru prima dată buletinul de identitate electronic obligatoriu. În prezent, 98% din populație deține un buletin digital.
Cumva în mod firesc, în 2005 s-a introdus și votul online. „A durat destul de mult timp ca să fie popularizat. Ideea a fost lansată prima dată în 2002, după care au trebuit 3 ani pentru a ajusta procedurile legislative și legislația, ca să fie prima dată folosit în 2005. Atunci au fost vreo câteva mii de astfel de alegători”, explică Arne Koitmäe, șef al autorității electorale estoniene.
„Temelia votului online la noi este identitatea digitală. Mult înainte de a începe cu votul online, guvernul a lansat posibilitatea buletinelor de identitate electronice, cu care puteai semna documente în format digital. Așa că, în momentul când s-a decis introducerea votului online, deja exista o soluție de autentificare a alegătorilor, ca aceștia să poată semna de la distanță.”
Respectiv, acest proces s-a desfășurat treptat, tot mai mulți estonieni având pașapoarte digitale, semnături digitale și, poate cel mai important în această ecuație – acces la internet. În 2020, Estonia se plasa pe locul 46 după viteza internetului, Republica Moldova fiind mai jos cu 20 de poziții.
Cum funcționează
În Estonia, lista alegătorilor este creată în baza registrului populației, deci nu există problema înregistrării prealabile. În mod similar este creat și registrul alegătorilor din Republica Moldova, fiind generat din datele registrului populației cu selectarea automată a tuturor persoanelor cu vârsta de 18 ani și mai mult.
Votarea online în Estonia este disponibilă doar ca opțiune de vot anticipat. În principiu, în săptămâna dinaintea alegerilor, orice cetățean al Estoniei își poate exercita dreptul la vot fie online, fie la secția de vot. Ultima zi de vot online este sâmbăta înainte de alegeri, când, potrivit șefului autorității electorale estoniene, este înregistrat cel mai mare trafic pe platformă.
Procesul de vot este gestionat de autoritatea electorală. Sistemul în sine a fost achiziționat de la o companie privată, dar autoritatea electorală deține drepturile asupra codului.
„Votanții pe internet se autentifică cu ajutorul buletinelor online de identitate. Adițional, mai sunt două pin-uri – primul pentru autentificare, iar al doilea pentru confirmarea votului”, explică Koitmäe.
De securitatea platformei se ocupă un grup operativ alcătuit din reprezentanți ai mai multor instituții de stat. „Este asigurată securitatea cibernetică la cel mai înalt nivel, mai ales ținând cont de amenințările care ar putea veni de la vecinul din est, Federația Rusă, care are tot interesul să destabilizeze fostele republici sovietice, mai ales alea care au optat să adere la NATO și UE”, spune acesta.
Totodată, pentru a elimina riscul că cineva ar vota sub presiune, este prevăzută opțiunea de rectificare a votului de câte ori se vrea pe parcursul săptămânii de vot. Iar ca măsură extra, o persoană poate vota fizic, la secția de vot, anulându-și practic opțiunea online.
Chiar și la nivelul de digitalizare atins de Estonia, votul online este doar una din opțiunile de vot, oferit ca alternativă la votul pe hârtie. Arne Koitmäe susține că sistemul de vot online încă polarizează societatea. „Deși este acceptat de o mare majoritate a populației, există și o majoritate dedicată care nu are încredere”, spune acesta.
Republica Moldova, între digitalizare și căutarea voinței politice
Până în anul 2019, Agenția Servicii Publice a reușit să emită puțin peste 400 de buletine electronice de identitate. În prezent, nu există campanii de promovare a acestui tip de buletin. Potrivit site-ului ASP, perfectarea acestuia costă de la 700 de lei până la 1230, în funcție de termenul de eliberare. Pentru comparație, un cetățean care vrea să-și facă un buletin obișnuit va plăti de la 130 până la 520 de lei.
Totuși, dacă ar fi de rezolvat problema votului în diasporă prin intermediul votului online, acest aspect legat de digitalizare va fi unul cheie. Asta în condițiile în care mulți moldoveni din diaspora nici nu prea folosesc actele de identitate emise de Republica Moldova, aceștia aflându-se acolo în baza actelor românești sau a altor țări. În 2019 a fost modificată legislația electorală care să permită votul cu acte expirate, special ca să li se permită participarea la alegeri și acestor cetățeni, fără să existe necesitatea de înnoire a actelor de identitate moldovenești. Respectiv, pentru un cetățean din diaspora problema participării la vot, în acest mod online, va fi condiționată de deținerea unui act moldovenesc valabil, cum era până în 2019.
În ceea ce privește semnătura electronică, Serviciul Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică a declarat că la începutul lunii august 2021 peste 167 de mii de cetățeni moldoveni aveau semnături digitale avansate. Dintre aceștia, 46 de mii le-au obținut prin intermediul operatorilor de telefonie mobilă și 121 de mii prin intermediul USB Token (un dispozitiv special pentru semnarea documentelor în format digital). Numărul este destul de modest, chiar dacă de mai bine de 10 ani există o politică de digitalizare a serviciilor publice.
Totuși, acest număr poate fi un punct de pornire în aplicarea unui sistem de vot online. De exemplu, la primele alegeri din Estonia când au fost introdus sistemul de vot online, alegerile locale din 2005, au participat doar 9400 de cetățeni, adică doar 5,5% din alegători. 14 ani mai târziu, la parlamentarele din 2019, 43,8% din voturi au fost exprimate online. La europarlamentarele din același an proporția a crescut până la 46,7%.
Conform fostului președinte al Comisiei Electorale Centrale, Iurie Ciocan, Moldova deja a făcut primii pași pentru a asigura în viitor funcționarea sistemului de vot online datorită registrului de stat al alegătorilor implementat în 2014.
De asemenea, există și un modul special de prezentare a rezultatelor preliminare ale alegerilor. Astfel, la numărarea voturilor, operatorii de la secțiile de vot introduc datele în sistem, rezultatele alegerilor fiind disponibile practic în aceeași zi.
„Toate aceste acțiuni au creat un comportament pentru implementarea mai departe a sistemelor informaționale.”
Însă, pentru a continua procesul de digitalizare, este necesară o voință politică din partea politicienilor.
Olga Manole, coordonatoare de proiecte de la Promo-Lex, afirmă că una din prioritățile legislativului ar trebui să fie soluționarea problemei votului în diaspora prin integrarea opțiunii de vot electronic.
„Dacă ar exista voință politică, am găsi repede soluții tehnice. Moldova are mulți specialiști tehnici care ar găsi rapid soluții pentru soluționarea problemelelor ce țin de autentificare, securizare, etc.”
Cât despre recomandări pentru Republica Moldova, Koitmäe sugerează că este importantă transparența și includerea a cât mai mulți experți în tot acest proces. „Va fi multă opoziție la acest proiect, iar îndoielile trebuie explicate. Cu cât mai multă dezbatere, cu atât mai bune vor fi rezultatele. Tot aici un rol mare îl are transparența și observarea detaliată a procesului de vot ulterioară, chiar dacă e pe internet”, conchide acesta.
Votul online nu rezolvă problema absenteismului
Ca și în cazul votului anticipat și votului prin corespondență, acestea sunt doar niște alternative care vin mai mult să asigure dreptul la vot fiecărui cetățean, indiferent dacă se află în țară sau peste hotarele ei.
Conform lui Arne Koitmäe, votul online nu a rezolvat poate cea mai gravă problemă a oricăror organizatori de scrutine electorale – absenteismul. „Oamenii care nu vor să voteze, nu vor vota, indiferent de ce alternative le pui în față. Oamenii nu votează nu din cauza că nu pot vota, dar din cauza că nu au încredere în politicieni și instituții”, concluzionează acesta.
