Ultimele date furnizate de către Banca Națională nu sunt încurajatoare: rata anuală a inflației a fost în luna iulie de 5% (față de 3,9% în iunie), s-au înregistrat scumpiri substanțiale la energie electrică și la gaze ceea ce, după cum se știe, antrenează alte creșteri de prețuri etc. Aceste cifre contrazic optimismul premierului Florin Cîțu în viziunea căruia nivelul de trai al românilor este în continuu și spectaculos progres. Dl Cîțu declară că avem acum salarii mari, că mulți români câștigă peste 3000 de euro pe lună și că, în consecință, economia românească a devenit și mai tentantă pentru investitorii străini, deși noi știam că, dimpotrivă, străinii erau atrași de forța de muncă ieftină.
Tabloul zugrăvit de Florin Cîțu idealizează o realitate sensibil mai prozaică. Există, desigur, persoane care câștigă peste 3000 de euro lunar însă cei mai mulți români au venituri mult mai modeste. Să nu uităm că 1,5 milioane de cetățeni ai României trăiesc din salariul minim, adică primesc sub 300 de euro pe lună, de zece ori mai puțin decât cifra avansată de prim-ministru. Pentru acești oameni, ca și pentru mulți alții fără resurse deosebite, hrana zilnică și procurarea celor necesare unui trai decent reprezintă o preocupare permanentă. Persistă încă inegalități flagrante între orașe și sate, între anumite zone din vestul țării și zone din est și din sud.
Guvernarea liberală nu a dus, deocamdată, până la capăt decât puține din promisiunile electorale...
Pe de altă parte, este evident că un segment al populației trăiește mai bine ca în trecut. E suficient să vezi câte mașini scumpe circulă pe șosele, câte cartiere de vile apar în jurul orașelor. Stațiunile de pe litoral, unde prețurile sunt foarte mari, gem de lume. Turiști români se duc, în masă, să petreacă vacanța în Grecia, în Bulgaria precum și în state occidentale unde viața nu e ieftină. S-a creat, așadar, o clasă de mijloc, actualmente destul de numeroasă, ale cărei standarde de viață sunt compatibile cu standardele europene. Un rol important îl are aici, indiscutabil, și diaspora românească, prin ajutoarele financiare pe care cei de acolo le trimit familiilor rămase în țară.
Oricât ar vrea actuala opoziție social-democrată să ne demonstreze că țara e la pământ și că lumea a ajuns la sapă de lemn, lucrurile nu stau așa. Între entuziasmul euforic al lui Flotin Cîțu și catastrofismul deprimant al lui Marcel Ciolacu, adevărul e undeva pe la mijloc. Totuși, guvernarea liberală nu a dus, deocamdată, până la capăt decât puține din promisiunile electorale. Prea ocupați acum cu alegerile interne, liberalii trebuie numaidecât să arate că sunt capabili să guverneze eficient, cu rezultate palpabile. În caz contrar, scadența va veni mai brutal și mai repede decât s-ar aștepta.
