Cum o scrie Financial Times (FT), la Londra, un ‘incident’ între Nato și Rusia la frontiera țărilor baltice nu este exclus, iar asta duce la speculații în legătură cu ce s-ar întâmpla dacă NATO ar fi pusă în situația de a trebui să intervină pentru a apăra, conform articolului 5 al Cartei Alianței, unul din membri, în cazul de față Letonia, Lituania sau toate cele trei țări baltice.
În orice caz, ministrul de externe al Letoniei, Edgars Rinkevics, este convins că pericolul unei ciocniri, fie și accidentale inițial, este real. Stând de vorbă cu FT, șeful diplomației letone a invocat transformarea în armă (“weaponisation”) a migrației de către regimul de la Minsk al lui Aleksandr Lukașenka, la granița sa cu Lituania, precum și iminentele manevre militare rusești în regiune care vor implica trupe ruse și bieloruse, în vreme ce importante efective NATO sunt bazate peste graniță, în țările baltice și în Polonia.
Edgars Rinkevics a evocat riscul unor “neînțelegeri”, sau al unor “acțiuni posibile, neaprobate de superiori”, atunci când manevrele militare rusești Zapad vor avea loc luna viitoare.
Rinkevics a spus că felul în care Minskul trimite refugiați, aduși din Irak, peste graniță reprezintă un caz limpede de război hibrid (“hybrid warfare”).
La fel, fostul șef de stat major al Estoniei, actualmente europarlamentar, Riho Terras, a cerut săptămâna trecută ca NATO să invoce articolul 4 în legătură cu criza migrației. Asta nu ar fi ceva atât de serios ca invocarea art. 5, care spune că un atac asupra unuia din membri este un atac împotriva tuturor, dar arată grija colectivă a Alianței si a fost deja invocate de mai multe ori în trecut de Turcia.
NATO apără spațiul aerian baltic... contra cost
Intrucât cele trei republici baltice nu dispun de aviație militară suficientă pentru protejarea teritoriului lor, NATO asigură așa-numita Baltic Air Policing: la fiecare 4 luni, una din țările performante din punct de vedere militar ale Alianței preia apărarea spațiului aerian al Țărilor Baltice.
Coordonarea operațiunilor se face de la baza NATO din Ramstein, în Germania. Misiunile au început încă din 2004, din momentul aderării țărilor baltice la NATO. Totul are loc în cadrul Programului de Reacție Rapidă al NATO, care implică misiuni de patrulare și monitorizarea - 24 de ore din 24 - a spațiului aerian al celor trei țări baltice.
Nu e vorba doar de țările baltice. Belgia asigura in permanență și apărarea spațiului aerian al Luxemburgului, ba chiar pregătește un sistem permanent comun împreună cu Olanda. Italia, la rândul său, protejează în permanență spațiul aerian al Sloveniei și Albaniei.
Și România a preluat o dată, vreme de patru luni, apărarea spațiului aerian al țărilor baltice: la sfârșitul anului 2007.
Desigur, țările care beneficiază de asta nu primesc această protecție gratis. Țările baltice plătesc astfel între 2 și 3 milioane de euro anual pentru protecția lor aeriană și au trebuit să suporte și cheltuielile de modernizare și adaptare a aeroportului militar folosit în Lituania.
Sistemul e întotdeauna funcțional, cum s-a dovedit deja în luna aprilie 2013, când Rusia a simulat un atac asupra Suediei (care nu este membru în NATO), pentru a testa eficacitatea apărării. Avioanele rusești de luptă au rămas în afara spațiului aerian suedez, însă scopul exercițiului era clar acela de a simula un atac spre Stockholm. Suedia a făcut imediat apel la NATO care a făcut să intervină avioanele de luptă din sistemul de protejare a spațiului aerian baltic. Acestea au escortat rapid bombardierele rusești până la o distanță suficientă.
NATO nu ar putea apăra țările baltice de Rusia
A fost concluzia unui raport suedez, în martie anul acesta, raport al Agenției Suedeze pentru Apărare (Totalförsvarets forskningsinstitut, FOI).
În același timp, deja în 2016, un raport al RAND Corporation (“Reinforcing Deterrence on NATO’s Eastern Flank”) ajungea la aceeași concluzie, și anume că NATO nu ar putea, în realitate, apăra țările baltice de un eventual atac rusesc. RAND Corporation practicase o serie de simulări în urma ocupării Crimeei de către Rusia în 2014 și a declanșării conflictului, stârnit tot de Rusia, în estul Ucrainei, în regiunea industrială, minieră și majoritar rusofonă numită Donbas (compusă din „republicile” autoproclamate Donețk și Lugansk).
Raportul suedez al agenției pentru apărare FOI confirmă ceea ce constata deja în 2016 raportul RAND, și anume că NATO nu ar putea bloca o invazie masivă rusească a țărilor baltice, pur și simplu pentru că nu dispune în regiune de mijloace convenționale adecvate: trupe și blindate.
Desigur, în același timp asta nu înseamnă că dacă Rusia este capabilă să ocupe în puțin timp și cu puține pierderi țările baltice, Kremlinul nu își dă seama că pierderile pe termen lung, atât economic cât și diplomatic, ar fi incalculabil mai mari. Așa încât, cel puțin deocamdată, probabilitatea unei invazii rusești rămâne extrem de coborâtă.
