„Președintelui Republicii Moldova

Doamnei Maia Sandu

Stimată Doamnă Președinte!

Subsemnatul, Valeriu Pasat, istoric, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei, doresc să aduc în atenția Dumneavoastră o problemă majoră, de interes național.

Demersul meu vizează un eveniment remarcabil, care a avut loc în Republica Moldova cu peste 30 de ani în urmă. Este vorba despre elaborarea, apoi publicarea în câteva organe de presă de la Chișinău, a unui document de însemnătate majoră, intrat în analele istoriei noastre recente ca „Scrisoarea celor 66”, cifra indicând numărul semnatarilor. Această „Scrisoare…” a fost un studiu riguros elaborat și un temerar memorandum, prin care se cerea autorităților sovietice de la Chișinău: a) proclamarea limbii vorbite de populația majoritară a RSSM ca limbă de stat (oficială); b) revenirea la alfabetul latin, interzis de autoritățile sovietice încă în anii ’40 ai secolului al XX-lea; c) recunoașterea identității limbii vorbite în RSS Moldovenească și în România socialistă de atunci (august 1988).

Documentul a fost semnat, în ultimă instanță, de 66 de reprezentanți ai intelectualității din RSSM: scriitori, ziariști, profesori universitari, filologi, istorici, dar și juriști, medici, matematicieni, biologi ș.a. – cei mai mulți având grade științifice (lista semnatarilor documentului în cauză, cu indicarea profesiunilor și a titlurilor ce le dețineau în acea perioadă – se anexează). Caracterul democratic al promovării documentului e demonstrat și de faptul că în faza inițială, „Scrisoarea…” a avut circa 200 de semnături, dar pe parcurs unii, dintr-un motiv sau altul, și-au retras semnătura.

Fără ca să-i oblige cineva, fără a avea interese de partid sau de grup, semnatarii acestui memorandum s-au încadrat plenar într-o luptă decisivă pentru adevărul istoric, pentru afirmarea limbii materne, pentru drepturile fundamentale ale poporului nostru. Studiind documentele operative ale Ministerului Securității Naționale în legătură cu emiterea, difuzarea și circulația documentului în cauză, pot confirma că semnatarii lui – conform metodelor practicate de organele represive sovietice, – riscau, în cel mai bun caz, internarea forțată în clinici sau în spitale de psihiatrie. Acești concetățeni ai noștri ce au intrat într-o competiție inegală cu un regim totalitar, care părea unora atotputernic și veșnic, au meritat în opinia mea, pe dreptate, supranumele de „spartani”.

Odată cu publicarea „Scrisorii celor 66”, pe 17 septembrie 1988, în ziarul „Învățământul public”, apoi, peste o săptămână, în revista „Literatura și arta” și în alte publicații de la Chișinău, s-a declanșat un proces de colectare a semnăturilor de adeziune la revendicările enunțate în document. Astfel, a început valul format din sute de mii de aderenți activi la Mișcarea de eliberare națională, care a culminat cu obținerea drepturilor revendicate de „spartani” – limbă oficială, alfabet latin, istorie adevărată; dar s-a mers și mai departe, până la dobândirea independenței de stat și înlocuirea regimului totalitar cu unul democratic etc.

Din păcate, cu trecerea anilor, fapta „spartanilor” de la Chișinău a fost dată uitării. Firește, la mijloc e și uimitoarea și unanima modestie a semnatarilor „Scrisorii celor 66”, căci nimeni dintre ei nu și-a etalat meritele și nu a revendicat vreun privilegiu de la noile autorități de la Chișinău pentru acest excepțional act de curaj și de demnitate națională, care a avut urmări decisive în istoria noastră recentă.

Ca istoric, dar și ca simplu cetățean, consider că fapta autorilor acestui excelent Memorandum nu trebuie subestimată, nici dată uitării. Tocmai de aceea, la aniversarea a 25-a de la publicarea „Scrisorii celor 66”, în octombrie 2013, am avut o intervenție pe această temă în cadrul Adunării Generale a Academiei de Științe de la Chișinău, în care am sugerat necesitatea adresării, din partea AŞM, a unui memoriu către Președintele Republicii Moldova, dl Nicolae Timofti, solicitându-se acordarea unor distincții de rigoare celor care au contribuit decisiv la afirmarea limbii române în RSSM. Ideea a fost unanim susținută de comunitatea academică. În eventualitatea unui demers concret, capul de listă urmau să-l constituie semnatarii „Scrisorii celor 66”, unii urmând a fi omagiați deja post-mortem. De atunci, s-au scurs câțiva ani, dar Memoriul nostru a rămas fără răspuns.

În virtutea celor menționate și în ajunul împlinirii, la 27 august 2021, a 30 de ani de la proclamarea Independenței Republicii Moldova, - eveniment important și semnificativ pentru destinul populației din noua formațiune statală apărută pe harta politică a lumii contemporane, - am decis să mă adresez Domniei Voastre, Doamnă Președinte al Republicii Moldova, având toată speranța și convingerea că veți aprecia la justa ei valoare importanța faptei de mare curaj civic și rezonanță socială a semnatarilor scrisorii în cauză. Repunerea în actualitate a acestei fapte, inclusiv emiterea unui decret prezidențial în vederea acordării unor distincții de stat acestor luptători pentru dreptatea limbii și culturii naționale, ar servi ca model de abnegație și iubire față de valorile naționale atât în procesul cultivării, la actuala generație, a unei culturi istorice și civice, cât și în cel al formării unei conștiințe istorice bazate pe adevăr, știind că istoria constituie o forță edificatoare a societății.

În speranța că veți examina cu necesara atenție acest demers și veți da curs solicitării noastre prin emiterea unui decret special, pentru ca semnatarii documentului la care m-am referit să fie onorați pe măsura aportului lor în apărarea adevărului științific, primiți, Vă rog, Doamnă Președinte, asigurările mele de profundă gratitudine, stimă și considerațiune.

Academician Valeriu PASAT

Chișinău, 28 iulie 2021”, a publicat Pasat pe pagina sa de Facebook.

Decretul privind desfășurarea paradei militare cu prilejul sărbătoririi aniversării a 30-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova a fost semnat de șefa statului, Comandant Suprem al Forţelor Armate Maia Sandu şi publicat în Monitorul Oficial în data de 23 iulie, curent.

---