Ultimii ani, în Moldova, la fel ca în toată lumea, sunt tot mai secetoși. Încălzirea globală devine o problemă majoră, pentru care natura, totuși, ne oferă soluții. Una din ele sunt recifele de corali, care ocupă o bună parte din nordul Moldovei.
Ce sunt recifele și cum au apărut la noi
Ceea ce numim Toltrele Prutului sunt de fapt recife de corali, care au apărut acum aproximativ 18 milioane de ani. Recifele se întind pe o distanță de 200 de km la nord-vestul Moldovei, cuprinzând patru raioane: Briceni, Edineț, Rîșcani și Glodeni. Stâncile încep de la satul Criva, la granița de nord cu Ucraina, și se întind până la satul Cobani din Glodeni. Recifele sunt o dovadă în plus că acum milioane a ani, teritoriul țării noastre a fost parte din giganticul bazin al Mării Sarmatice. Toltrele Prutului s-au format asemănător marelui lanț coralier din Australia, care este, totuși, cu mult mai tânăr.
Stâncile de forme bizare sunt coloniile formate de miriade de organisme marine nevertebrate – coralii. Coralul nu poate exista de unul singur, de aceea formează colonii, organismele fiind unite între ele prin sute de canale. Coralii secretă substanțe calcaroase prin care își creează scheletul. Iar după moartea lor, pe vechiul schelet se adaugă unul nou. Astfel, iau naștere stâncile de dimensiuni și forme incredibile, pe care le putem vedea și pe meleagurile noastre.
De-a lungul timpului, natura a modelat toltrele după bunul plac. Apa râurilor mici a săpat defileuri și a creat văi, iar ploile au șlefuit stâncile, transformându-le în monumente naturale și adevărate atracții turistice. Pentru a le proteja, încă din perioada sovietică, toltrele se află sub protecția statului. În practică, această protecție a rămas doar pe hârtie.
Filtre naturale de apă
„Recifele de corali sunt un mecanism natural de reținere a apei”, spune ecologistul Valeriu Țarigradschi, care menționează că acestea mai au și proprietatea de a filtra apa. Acest mecanism funcționează datorită structurii recifelor, care sunt brăzdate de canale orientate pe verticală și laterală, ceea ce le face asemănătoare cu un burete calcaros. „Canalele din roci conferă porozitate, care este mult mai mare decât la alte tipuri de calcare”, explică Țarigradschi.
În mediu, porozitatea rocilor de corali poate ajunge și la 40%, dar în mediu este 20%. După un calcul simplu, cele 20 milioane m3 de rocă ale recifelor pot capta 4 milioane de m3 de apă. „Problema țării noastre nu este lipsa apei și a precipitațiilor, ci faptul că nu avem suporturi pentru a reține umiditatea”, afirmă Țarigradchi. Specialistul spune că recifele de corali ne ajută să conservăm apa din precipitații (ploi, zăpadă sau chiar rouă). Atunci când ajung în rezervoarele subterane, acesta nu se evaporă, ci contribuie la apariția izvoarelor ce alimentează râulețele mici.
Distrugem ceea ce ar trebuie să protejăm
Chiar dacă Toltrele Prutului sunt protejate prin lege, fiind incluse în lista zonelor naturale protejate, de zeci de ani acestea sunt exploatate pentru extracția de calcar și nisip. Acest lucru se întâmplă din cauza că doar unele zone din lanțul de recife se află sub protecție. Astfel, statul a dat undă verde pentru construcția carierelor de piatră ce pun în pericol stâncile de coral. Ecologiștii bat alarma de mai mulți ani despre necesitatea de a include în lista monumentelor naturale protejate toate zonele în care este prezent lanțul de recife. Demersurile însă, rămân fără răspuns.
„Efectele pot fi resimțite și acum”, spune Valeriu Țarigradschi. Anul trecut, alături de un grup de ecologiști, acesta a organizat o expediție la albia râului Camenca, un afluent al Prutului. Cu o lungime de circa 100 km, râul Camenca întretaie lanțul de toltre, alimentându-se în special din izvoarele din apropiere. În cadrul expediției, alături de colegii săi, Țarigradschi a depistat că mai multe izvoare din care se alimentează râul Camenca au secat.
„Ca urmare a exploatării recifelor și îndiguirii albiei râului Camenca, au dispărut practic toate izvoarele din Rîșcani.”
Și efectele se trag lanț. Schimbările climatice, defrișarea activă a pădurilor, extinderea excesivă a terenurilor agricole, contribuie la procesul de aridizare.
Țarigradschi susține că în lipsa unor mecanisme de reținere a apei, cum sunt recifele de corali și pădurile, riscăm să avem mai mulți ani secetoși, chiar dacă vom avea destule precipitații. Apa se va evapora rapid, lăsând solul uscat, iar fântânile și râurile secate. „Ar trebui urgent să conservăm și să protejăm minunile ce ni le-a oferit natura”, concluzionează Țarigradschi.
Sursă foto: Avereanu/Wikipedia, Tatiana Beghiu
