Cannes 74. Festivalul de film, expresia vremilor de groază
Sâmbătă, 17 iulie 2021, au răsunat ultimele acorduri ale Festivalului de Film de la Cannes, ediția 74, eveniment cultural de amploare, relansat după pauza impusă de pandemie. Cele 24 de filme din competiția oficială, plus cele din secțiunile paralele, au conturat necruțător, cu armele din dotare, un tablou dezolant; ca într-un spectacol de magie, ni s-au vădit sufletele timorate, disperate, bântuite de fantome și iluzii. În mare majoritate, peliculele proiectate se axează pe teme dureroase: moartea, fractura socială și criminalitatea, identitatea incertă, familia disfuncțională, abandonul, moralitatea dubioasă și cinismul, lipsa de empatie, comunicarea tot mai dificilă.
În cadrul unei ceremonii absolut hilare, începute cu întârziere, Spike Lee, președintele Juriului (primul cineast afro-american învrednicit de asemenea funcție), debusolat, s-a grăbit să divulge numele câștigătorului Palmierul de Aur, fără a păstra surpriza, după cutumă. Deși faptul că tânăra regizoare franceză Julia Ducournau a luat trofeul suprem, Palme d’Or , pentru filmul body-horror violent și provocator „Titane”, i-a consternat pe cei mai mulți dintre jurnaliștii și criticii acreditați la Festival, iar pe unii spectatori mai neavizați i-a făcut să leșine, în opinia mea, este aici o legătură logică intrinsecă: povestea fetiței care, după un accident de mașină, s-a ales cu o plăcuță de titan, metalul cel mai rezistent la căldură și la corozie, cap, devenind apoi o marginală ucigașă în serie în căutare de mângâiere și identitate, exprimă perfect vremile ce ne trăiesc, vremi aflate sub teroarea virusului Covid-19, creatură artificială, stranie și imprevizibilă, cauzând suferință și moarte pe tot globul.
Julia Ducournau e a doua femeie din istoria cinema-ului laureată a Palmierului de Aur(istoria festivalului zice că cineasta de 37 ani ar fi chiar prima palmată, deoarece Jane Campion, care a primit Palmierul în 1993 cu Lecţia de pian, l-a primit ex-aequo). Profund emoționată, realizatoarea mărturisea că în copilărie privea cu regularitate ceremonia de premiere de la Cannes: „Pe atunci, eram sigură că filmele premiate trebuie să fie perfecte. În această seara sunt pe scenă, dar filmul meu nu este perfect. Niciun film nu este perfect în ochii celui care l-a realizat, iar despre al meu se spune chiar că ar fi monstruos… lumea devine din ce în ce mai fluidă și mai diversă”. Ducournau a mulțumit juriului pentru premiu şi pentru că „ permite monștrilor să se revină”. La conferința de presă ce a urmat după ceremonia de închidere, Spike Lee a încercat să justifice alegerea controversată a juraților săi: „«Titane» este primul film făcut vreodată în care o femeie e însărcinată de un Cadillac. Povestea m-a lăsat fără cuvinte, reprezintă geniu şi nebunie. Şi acestea două adesea se potrivesc”.
O altă producţie cu monștri, „Nitram”, aduce în prim plan portretul neconvențional al autorului masacrului din Port Arthur, Australia. Filmul girat de cineastul Justin Kurzel, a fost distins cu premiul pentru interpretare masculină; actorul Caleb Landry Jones, urcat pe scenă pentru a lua Palmierul de Aur, a mormăit ceva nedeslușit, apoi a refuzat să ţină vreun discurs, pretextând că de teamă ar fi putut vomita.
Regizorul sexagenar Leo Carax, nume singular în cinema-ul francez, s-a mulțumit cu premiul pentru regie (lungmetrajului „Annette”, musical inventiv, autentică operă-rock, cu Adam Driver şi Marion Cotillard pe afiș) și nici n-a catadicsit să vină să-l ridice.
Japonezii Ryusuke Hamaguchi şi Takamasa Oe, autorii peliculei „Drive My Car”, inspirate de o nuvelă scrisă de Murakami, au luat, pe bună dreptate, premiul pentru scenariu.
Premiul Juriului a revenit filmelor „Memoria”, de Apichatpong Weerasethakul, şi „Ha’berech”, de Nadav Lapid. Marele Premiu al Juriului a fost acordat peliculelor „A Hero”, de Asghar Farhadi, şi „Hitty NRO 6”, de Juho Kuosmanen.
Actrița norvegiană Renate Reinsve a fost recompensată cu premiul pentru interpretare feminină pentru rolul din filmul „The Worst Person in the World”, în regia lui Joachim Trier.
Filmul „Murina”, în regia cineastei croate Antoneta Alamat Kusijanovic, a câştigat trofeul Camera d’Or.
Kira Kovalenko, discipola cineastului rus Alexandru Socurov, a fost recompensată cu premiul mare la secţiunea paralelă Un Certain Regard, pentru drama incisivă „Cu pumnii în buzunare”. În cadrul aceleiaşi secțiuni, lungmetrajul „La Civil”, coproducție româno-belgiano-mexicană regizată de Teodora Ana Mihai, a primit Prix de l’Audace, premiul pentru curaj artistic.
La ediția 74, s-au decernat și două trofee Palme d’Or de onoare: unul – la ceremonia de inaugurare, prilej pentru actrița dublu oscarizată Jodie Foster de a rosti un discurs emoționant despre importanța filmului în viața noastră, și altul la Gala finală, pentru cineastul italian Marco Bellocchio, care a fost prezent la festival cu răvășitorul lungmetraj documentar „Marx può aspettare”, Marx mai poate să aștepte, dedicat fratelui său geamăn care, victimă a unei depresii, s-a sinucis la 29 de ani. Regizorul foarte familiar Festivalului de la Cannes, Paolo Sorrentino, i-a înmânat trofeul, afirmând că Bellocchio reprezintă un model pentru italienii creativi, fiind un cineast cu un parcurs „coerent”. Marco Bellochio a dedicat trofeul regretatului actorului francez Michel Piccoli, decedat în mai 2020.
Prezențe românești pe Croisette
Limba română și în acest an a răsunat melodios pe bulevardul Croisette, în diferite secțiuni fiind prezente câteva pelicule realizate în România: filmul la care m-am referit mai sus, „La civil”, regizat de Teodora Mihai și produs, printre alții, și de Cristian Mungiu. De asemenea, la Cinefondation, competiția filmelor de școală, a fost distins cu premiul trei, ex aequo, scurtmetrajul „Prin oraș circulă scurte povești de dragoste”, realizat de Carina-Gabriela Brașoveanu, UNATC București. Au mai participat și Andrei Epure, cu „Interfon 15”, precum și „Întregalde”, de Radu Munteanu. Bunul nostru prieten Cristian Mungiu și-a îndeplinit cu onoare misiunea de președinte al juriului la prestigioasa secțiune Semaine de la Critique, Săptămâna Criticii.
Cu detalii vom reveni.
Pentru dumneavoastră, cu dragoste, de la Cannes, Larisa Turea
