Ne umplem de mândrie și speranță de fiecare dată când vedem „sacrificiile” pe care le face diaspora la alegeri. Inundăm Facebook-ul cu inimioare când citim știri despre un moldovean care parcurge mii de kilometri cu avionul ca să voteze. După ultimul scrutin parlamentar, unde 14,3% din alegători sunt din afara țării, iar susținerea pentru partidul care tocmai a obținut majoritatea în parlament este inechivocă, e timpul pentru o nouă etapă a acestei relații la distanță. Deși există o sumedenii de probleme ale diasporei care trebuiesc rezolvate, iar unele au început deja să fie atinse de președintă, anume îmbunătățirea acestui proces democratic, care stârnește atâtea emoții, ar trebui să fie prima pe listă.
Peștele de la CEC se strică
Tot show-ul din campania electorală legat de deschiderea secțiilor de vot peste hotare a servit, în umila mea viziune, doar ca să arate care dintre partide ține mai tare la diasporă. Într-un final s-a ajuns la un compromis sărăcuț de 150 de secții, doar cu câteva mai multe decât în alți ani. Din păcate, mi se pare că nici 190 de secții nu ar fi fost suficiente pentru o schimbare vizibilă. Asta pentru că moldovenii sunt împrăștiați peste tot pe glob și, chiar dacă unele secții au o capacitate de 3000 de buletine de vot, în unele se prezintă doar 18 alegători, cum a fost în China. În afară de o mai bună folosire a resurselor, este nevoie de un mecanism clar, care să specifice exact cum se decide numărul secțiilor de vot în diasporă.
Totuși, trebuie să recunosc că ping-pongul între instituțiile responsabile a mai scos la iveală un fapt, dacă încă nu ne era clar deja: că avem un CEC politizat și dezinteresat, care nu o să facă prea multe eforturi ca să asigure dreptul la vot pentru fiecare cetățean.
Ca la frații de peste Prut
Mi-a părut amuzant elanul cu care politicienii din România s-au avântat să felicite PAS-ul și pe Maia Sandu pentru rezultatele obținute, mai ales că unii dintre ei au fost susținători aprigi ai oponenților ei și au alimentat timp de ani buni mișcări pseudo-unioniste la Chișinău. Unii dintre ei chiar au îndrăznit să sugereze că unirea ar putea avea loc exact în acest context și că sunt gata și ei să voteze pentru Sandu și partidul ei. Deși cred că mai avem mult până acolo, am putea profita de situație pentru a implementa în Moldova un instrument care a funcționat bine în România – votul prin corespondență. Iar deschiderea arătată la București poate fi oportună pentru a invita la noi câțiva experți care să pună treaba pe roate. Da, e un instrument imperfect, da, au fost probleme cu acest proces în România, dar trebuie să începem de undeva. Doar imaginează-ți, dragă persoană din diasporă, că în loc de kilometri făcuți până la secția de vot și coada de câteva ore, poți să votezi punând buletinul de vot în plic și trimițându-l prin poștă, oriunde te-ai afla.
Suntem gata să votăm online?
În discursul public din Moldova subiectul votului electronic se împarte în două tabere: Victor Guzun, fost ambasador în Estonia și probabil cel mai aprig promotor al votului online, și tabăra „Moldova nu-i Estonia!”. Deși trebuie să recunosc că ultima mă atrage mai mult, cred că e timpul cel puțin să alocăm niște resurse, nu neapărat financiare, ca să facem primii pași în direcția asta.
Implicare directă
Tot mai mulți oameni din diasporă se vor regăsi în parlament. De data aceasta lui Dumitru Alaiba și Galina Sajin li s-a alăturat Natalia Gavriliță, revenită acasă în 2019, Ion Șpac din Irlanda, Mihai Druță din Italia. E foarte probabil că mai mulți oameni din diasporă se vor regăsi, într-un fel sau altul, în viitorul act de guvernare, într-o formă sau alta. Asta mă bucură, în primul rând pentru că face tot mai imperceptibilă linia dintre „cei plecați” și „cei rămași”, pe care Igor Dodon s-a chinuit să o tot sublinieze cu roșu. Dar și pentru că asta înseamnă că oamenii pot să pună umărul la dezvoltarea țării în diferite forme, că oamenii își pot împărți timpul între Moldova și țara de adopție, că putem să visăm cu tot mai mult curaj la integrarea europeană, la o țară care poate servi drept exemplu pentru altele în felul în care are grijă de propriii cetățeni. Mai e mult până acolo, dar primii pași, mai ales în ceea ce ține de diasporă, trebuie făcuți acum.
Sursă imagine: Mariana Birdu – ADOPTĂ UN VOT!
