Moderatoarea emisiunii - Lina Grâu.
Din sumarul ediţiei: Alegerile parlamentare anticipate din 11 iulie și participarea locuitorilor regiunii transnistrene la acest scrutin. Ce cred locuitorii Chişinăului despre participarea la vot a cetățenilor moldoveni din stânga Nistrului? Ce așteptări are Tiraspolul și cum și în ce fel se informează locuitorii regiunii transnistrene?
***
Pentru început, o sinteză a principalelor evenimente ale săptămânii trecute:
Numărul secțiilor de votare deschise pentru alegătorii din regiunea transnistreană a rămas neclar până în ajunul alegerilor. Sâmbătă dimineață, 10 iulie, dosarul secțiilor de votare pentru alegătorii din raioanele estice era încă la Curtea Supremă de Justiție. Joi seara, Curtea de Apel Chișinău a spus că trebuie redus drastic numărul de secții, iar Comisia Electorală Centrală nu a respectat criteriile prevăzute de lege atunci când a decis deschiderea a 41 de secții pentru locuitorii regiunii estice. Unul dintre aceste criterii este numărul de participanți la un scrutin anterior. La cel prezidențial, din 2020, din regiune au participat în jur de 30 de mii de cetățeni, capacitatea unei secții de votare este de 3 mii de oameni, prin urmare la scrutinul de duminică sunt suficiente 10, cel mult 12 secții de votare, a explicat instanța. Sâmbătă, Curtea Supremă de Justiție a anulat hotărârea Curții de Apel Chișinău (CA) prin care numărul secțiilor de votare pentru regiunea transnistreană a fost redus, astfel încât duminică au fost deschise toate cele 41 de secții de votare planificate inițial de Comisia Electorală.
Una dintre persoanele cele mai influente din executivul de la Tiraspol, așa-numitul ministru de interne Ruslan Mova, a fost demis de liderul administrației, Vadim Krasnoselski. Presa din regiune publică decretul de demitere, dar nu vorbește despre motivele care ar sta în spatele acestei decizii. Rusian Mova a fost persoana care a coordonat de anul trecut centrul de combatere a pandemiei, lui îi sunt atribuite măsurile dure de carantină și de izolare a regiunii transnistrene adoptate pentru oprirea răspândirii virusului. Încă la începutul acestui an Ruslan Mova era văzut ca un posibil contracandidat al lui Vadim Krasnoselski la viitoarele alegeri așa-zise prezidențiale din regiunea separatistă, programate pentru sfârșitul acestui an. Printr-un alt decret, fostul șef al departamentului vamal de la Tiraspol, Vitali Neagu, este numit șef al internelor transnistrene.
Guvernul României a donat Republicii Moldova un nou lot de peste 100 de mii de doze de vaccin Pfizer. România este cel mai mare donator de vaccinuri împotriva noului coronavirus pentru Republica Moldova, iar noua donație ridică la peste jumătate de milion numărul total al dozelor oferite de România.
Și SUA au anunțat că donează 500.000 de doze de vaccin Johnson&Johnson. „Această donație este cea mai recentă într-un parteneriat extins și productiv, în cadrul căruia s-au acordat peste 4 milioane de dolari de asistență legată de combaterea COVID în Republica Moldova, inclusiv echipamente precum frigidere de laborator și distilatoare de apă, precum și pregătire profesională pentru personalul centrelor de vaccinare și Agenției Naționale pentru Sănătate Publică”, se arată în mesajul ambasadorului american la Chişinău, Derek Hogan.
10 al sută din donațiile primite Chişinăul le transmite regiunii transnistrene. La Tiraspol, după ce a ținut mai bine de o lună în depozite vaccinul AstraZeneca, la începutul campaniei de vaccinare, administrația transnistreană a decis acum să accelereze imunizarea cu acest ser, reducând perioada la care se administrează cea de a doua doză. Și asta pentru că termenul de valabilitate al lotului expiră la sfârșitul acestei luni. Responsabila de domeniul sănătății din executivul transnistrean, Cristina Albul, a emis un ordin prin care perioada dintre cele două vaccinuri este redusă la patru săptămâni, față de opt săptămâni cât s-a practicat până acum. În ordinul emis pe 1 iulie se spune că în depozitele din regiunea transnistreană existau la acel moment 6720 de doze de AstraZeneca valabilitatea cărora expiră pe 30 iulie.
Uniunea Europeană a livrat suficient ser anticovid statelor membre pentru a fi administrat deja în această lună la cel puțin 70% din populația adultă, a spus șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, pe 10 iulie, într-un comunicat de presă. Von der Leyen a cerut țărilor din UE să accelereze campaniile de imunizare.
În Belarus, autoritățile intensifică represiunile împotriva presei independente. Poliția a făcut percheziții la sediile unor publicații din afara capitalei și la domiciliile unor jurnaliști independenți. Cele mai multe raiduri au avut loc în orașul și în regiunea Brest din vestul țării și au fost vizate mai mult de zece redacții. Unele publicații online au fost declarate extremiste, iar mai mulți jurnaliști sunt amendați sau cercetați penal pentru ceea ce autoritățile numesc „acte teroriste”. Șeful departamentului de investigații din cadrul KGB-ului belarus, Konstantin Bîchek, a spus la televiziunea de stat că „ampla operațiune” ar urmări să elimine „radicalii”. Asociația jurnaliștilor din Belarus a anunțat că, începând de joi, 32 de reprezentanți ai presei au fost reținuți de forțele de securitate.
Președintele Statelor Unite, Joe Biden, l-a îndemnat pe liderul de la Kremlin, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, să „ia măsuri” împotriva grupurilor care efectuează atacuri cibernetice de tip ransomware din Rusia, a anunțat Casa Albă. Într-o convorbire telefonică, vineri, Biden i-a spus lui Putin că Statele Unite vor întreprinde „orice acțiune necesară” pentru apărarea americanilor și a infrastructurii critice în fața acestor amenințări. Apelul a avut loc la o săptămână după ce sistemele informatice ale companiei IT Kaseya din Florida au fost vizate de un atac de tip ransomware care a afectat sute de companii din America și până la 1.500 de companii la nivel global. Experți în securitate cibernetică spun că ultimul atac ransomware a fost unul din cele mai mari de până acum. Grupul cibernetic criminal REvil bazat în Rusia a cerut bitcoini în valoare de 70 de milioane de dolari ca răscumpărare pentru deblocarea computerelor.
Organizatorii Jocurilor Olimpice de la Tokyo au căzut de acord să interzică prezența fizică a spectatorilor la competiții, după ce s-a decis că în capitala japoneză va fi introdusă starea de urgență din cauza înmulțirii cazurilor noi de COVID-19. Jocurile Olimpice de la Tokyo care au fost amânate în 2020 din cauza pandemiei urmează să înceapă pe 23 iulie, fără vreo ceremonie de deschidere. Se așteaptă că starea de urgență va intra în vigoare pe 12 iulie și va dura până pe 22 august. Spectatorilor din străinătate li s-a interzis cu luni în urmă să vină la olimpiadă.
***
Duminică cetățenii moldoveni cu drept de vot au mers la urne pentru a alege o nouă componență a legislativului. 41 de secții de votare au fost deschise și pentru locuitorii regiunii transnistrene. Numărul mare de secții a fost unul din subiectele controversate ale acestei campanii electorale, de rând cu numărul considerat de unele forțe politice insuficient de secții de votare pentru diasporă.
Colega noastă Eugenia Crețu a fost la una din aceste secții, amplasată în localitatea Varnița, din apropierea liniei administrative și iată ce a văzut acolo:
Și la acest scrutin alegătorii din stânga Nistrului au venit în număr mare la cele patru secții de votare deschise special pentru ei în satul Varnița, raionul Anenii Noi, aflat în Zona de Securitate. Cozile s-au format chiar de la prima oră.
După cum ne-a spus șefa uneia dintre aceste secții, dis-de-dimineață au venit mai mulți votanți decât la alegerile precedente, cel mai probabil, pentru a evita arșița. Oamenii cu care am stat de vorbă susțin că au ajuns la Varnița cu mașinile proprii sau cu transportul public.
Totuși, și de această dată există bănuieli că cetățenii din stânga Nistrului ar fi aduși organizat la urne și ar fi plătiți pentru a-și da votul pentru un anumit candidat. Ca și la alegerile prezidențiale, veterani ai războiului de pe Nistru s-au organizat și monitorizează transportul care intră în localitate, notând numerele de înmatriculare. Din notițele lor rezultă că autobuzul 7 care leagă Varnița de orașul Tighina circulă mult mai des decât prevede orarul. De asemenea, ei au observat taxiuri care fac curse repetate.
După cum au aflat ei, alegătorii ar fi fost organizați din ajun și ar fi plătiți cu 500 de ruble transnistrene pentru un vot.
Și pe grupurile din unele rețele de socializare circulă informații că angajații mai multor întreprinderi controlate de un important om de afaceri din regiune au primit indicații să meargă la vot și să pună ștampila în dreptul unui anumit partid.
Poliția, care asigură ordinea publică, susține că nu oprește pentru verificări vehiculele auto, atâta timp cât Comisia Electorală nu a interzis transportarea organizată a alegătorilor.
***
Ce cred locuitorii Chişinăului despre participarea la vot a cetățenilor moldoveni din stânga Nistrului și în ce măsură implicarea în procesele electorale ar putea fi, sau nu, un factor de apropiere a celor două maluri ale Nistrului? Întrebări la care a căutat răspuns Mihaela Savca:
Vox populi:
- Fiecare om are dreptul să voteze, doar că sunt folosiţi de forţele politice, şi într-o direcţie, şi în alta.
- Credeţi că participarea într-un număr mai mare la vot, ar putea să apropie mai repede reintegrarea celor două maluri ale Nistrului?
- Reintegrarea cred că e o altă problemă, pe care eu personal nu aş agrea-o.
- Of, toată lumea are dreptul la vot, asta este evident. Doar că, din păcate, acolo se lucrează şi se face o propagandă super puternică din partea anumitor partide şi asta, bineînţeles că nu dă bine. Adică dacă ar fi într-un mod echidistant totul, atunci da, plus la asta, dacă cumva statul nostru ar putea observa transparent ce s-ar întâmpla acolo de fapt, atunci da, bineînţeles. Dar din moment ce asta nu se petrece şi lumea este luată și transportată, uneori plătită – noi am văzut precedente, s-a mai întâmplat - atunci nu, bineînţeles. Dar în principiu, da, ar fi foarte bine să se deschidă şi acolo secţii de vot, cu condiţia ca totul să fie transparent şi echidistant. Malul celălalt al Nistrului oricum face parte din Republica Moldova, acolo sunt sate în care trăiesc moldoveni, sunt oameni care vorbesc limba română.
Eu cred că dacă ei sunt pe teritoriul nostru, pe acelaşi teritoriu, înseamnă că suntem acelaşi popor. Eu cred că ei trebuie să voteze, sunt și ei moldoveni. Și este corect să voteze şi ei.
- Ce credeţi despre votul din stânga Nistrului?
- N-ar trebui să participe, deoarece noi nu facem politică în Transnistria. - -
- Credeţi că participarea într-un număr mai mare la vot ar putea să apropie mai repede reintegrarea celor două maluri ale Nistrului?
- Nu cred, pentru că politica nu o fac oamenii simpli, de rând. Politica o fac politicienii cu funcţii înalte în stat. Ar fi bine să fie o reunire a întregii ţări, cum a fost cândva, dar mai este mult de lucru în această direcţie.
- Dacă vor să voteze, să voteze, este treaba lor.
- Odată ce sunt oameni, au dreptul la vot, alta e că extindem aceste drepturi pe nişte teritorii care nu sunt controlate de către Chişinău şi deci, nu putem avea garanţia că alegerile se vor desfăşura într-un cadru legal, sigur şi în corespundere strictă cu legislaţia şi Constituţia. Nu trebuie să rezolvăm o mică problemă, cum este problema alegerilor şi a votului cetăţeanului din Transnistria, ci trebuie să rezolvăm marea problemă, problema Transnistriei.
- Dar credeţi că participarea într-un număr mai mare la vot ar putea să apropie mai repede reintegrarea celor două maluri ale Nistrului?
- Din păcate, eu personal constat că se vorbeşte despre dorinţa celor din Transnistria de a reveni aici doar în cadrul unor proiecte, nu se vorbeşte în casele lor, nu se vorbeşte în mahală, în grupuri, în comunităţile lor. Vedeţi cât de uşor se rezolvă problema Transnistriei în fotbal. În fotbal nu există două ţări, există o federaţie de fotbal, în care joacă şi Sheriff, chiar dacă Sheriff-ul e dincolo, iar noi suntem aici. De ce în fotbal e posibil, iar în restul domeniilor, aspectelor, nu este posibil?
***
Corespondenții noștri în regiunea transnistreană au stat de vorbă în ajunul alegerilor cu mai mulți locuitori de la Tiraspol și Bender și i-au întrebat dacă vor merge în dreapta Nistrului să voteze:
- Eu sigur nu voi merge. Eu și la alegerile noastre merg foarte rar. Eu cred că acolo totul este decis deja din timp și de noi nu depinde prea mult.
- Eu aș merge, dar habar nu am pentru cine aș putea să votez. Aș vota pentru o comuniune cu Rusia, dar ar mai fi posibil așa ceva în actualele circumstanțe?
- De ce să merg acolo? Pentru cine să votez? Mie nu mi-i interesant.
- Nu am cetățenia Moldovei, dar m-aș fi dus. De ce? Ca să fie oamenii noștri acolo.
- Eu aș merge… Locuim totuși în Moldova și am vrea să nu ne destrămăm, să nu ne pierdem.
- Eu din păcate nu mă pricep deloc la politică. Azi am primit un SMS că trebuie să mergem să votăm. Am înțeles că s-a decis să se reducă numărul de secții, dar nu-i nimic, oamenii dacă vor vrea să voteze, vor sta un pic în rând. Oamenii care mi-au scris sunt prieteni de-ai mei din Chişinău, un om foarte respectabil, el ne-a propus să votăm pentru Partidul Comuniștilor și Socialiștilor, pe alții nu-i știu. Noi oricum privim în direcția estului, conform viziunilor noastre, post-sovietice. Sigur, nu ne orientăm către Europa.
***
Șeful Școlii de studii politice de la Tiraspol, Anatoli Dirun, constată că de această dată partidele moldovene practic nu au fost vizibile în stânga Nistrului – nu s-a mai organizat masiv transport pentru potențialii alegători. Corespondentul nostru la Tiraspol, Serghei Ursul, l-a întrebat mai întâi pe Anatoli Dirun ce au arătat aceste alegeri:
Anatoli Dirun: „Statistica arată că ultimele două campanii electorale au dus la faptul că numărul mediu de alegători din Transnistria care au cetățenie moldovenească a fost de peste 30 de mii. Cifra maximă de participare a fost de 37 de mii la precedentele alegeri parlamentare, iar 31 de mii au votat la alegerile prezidențiale.
Prognoza mea este că de data aceasta prezența va fi mai mică decât la ultimele alegeri prezidențiale…
Dacă participarea va fi și în acest an în jurul acestei cifre, vom putea trage o concluzie prealabilă că există un anumit număr de alegători în Transnistria, considerabil mai mare față de acum zece ani, când la alegerile moldovene veneau 5-10 mii de oameni, și că s-a format un nucleu constant de alegători care merg în permanență la aceste alegeri. Vorbim însă de mai puțin de un procent din numărul total de alegători moldoveni. Dar având în vedere obiectivele pe care și le-au propus partidele moldovene, fiecare vot va avea importanță.
Prognoza și așteptările mele țin de faptul că de data aceasta prezența va fi mai mică decât la ultimele alegeri prezidențiale – nu cred că vom trece de 31 de mii de participanți.”
Europa Liberă: La alegerile precedente anumite partide politice propuneau câte 20 de dolari pentru un vot, asigurau transportul din stânga Nistrului la secțiile de votare. De data aceasta nu vedem în regiunea transnistreană încercări de a face agitație electorală sau de a organiza votul. De ce credeți că abordarea s-a schimbat?
Anatoli Dirun: „Banii s-au terminat și nimeni nu mai vrea să aibă de a face cu Transnistria. Asta, dacă e să o dăm pe glume.
Nicio forță politică moldovenească nu are o înțelegere clară despre cum se poate construi aici careva canale de comunicare…
Din punctul de vedere al partidelor moldovene, aici locuiesc destul de mulți alegători moldoveni. Dar nicio forță politică moldovenească nu are o înțelegere clară despre cum se poate construi aici careva canale de comunicare. Pentru că între alegeri partidele moldovenești nu-și amintesc de Transnistria. Și dacă își amintesc, atunci doar în context negativ. Iar când vine perioada campaniei electorale, toți strâng din umeri și își amintesc de singura resursă pe care o au la dispoziție – cea financiară. Această resursă, da, are o anumită eficiență, dar una limitată totuși.
În perioada acestei campanii electorale în Transnistria a fost liniște, fără apeluri din partea unor partide politice că „trebuie să veniți, vă așteptăm și vă promitem și recompense”. Nu, așa ceva nu a fost de data aceasta. Anumite zvonuri circulă prin oraș, dar incomparabil cu ce se întâmpla în campania precedentă, parlamentară. Atunci aici a fost organizată o activitate relativ amplă – se adunau oameni, se puneau la dispoziție autobuze, erau lucruri foarte vizibile. Acum nu există așa ceva.
Vedem că la ultimele alegeri Maia Sandu a luat 14 la sută. Este incomparabil, evident, cu cele 80 la sută pe care le-a luat aici Igor Dodon, Dar această cifră vorbește despre faptul că se duce o anumită activitate de informare. Sunt sigur că și alte partide lucrează aici, de regulă la nivel individual, și în mod sigur vor fi interesați să-și mobilizeze la maxim adepții, chiar dacă nu foarte numeroși, pentru ca aceștia să vină la votare.”
Europa Liberă: Care ar fi, în opinia Dvs., componența pe care Tiraspolul ar vedea-o ca fiind optimă a Parlamentului de la Chişinău, inclusiv pentru continuarea dialogului dintre cele două maluri ale Nistrului?
Anatoli Dirun: „Evident că nu putem fi total indiferenți care dintre forțele politice va lua majoritatea în Parlamentul de la Chişinău și care este poziția acestor forțe politice în ceea ce privește Transnistria. Altceva este că puterea de la Tiraspol, în toți acești 30 de ani, a lucrat cu toate forțele politice de la Chişinău, începând cu Frontul Popular și terminând cu comuniștii și socialiștii, democrații și euro-optimiștii…
Cel mai important pentru Tiraspol este că Moldova a revenit la sistemul electoral proporțional și Transnistria a fost scutită de acea reprezentare artificială prin intermediul unor deputați care ar fi fost aleși din partea Transnistriei în Parlamentul moldovean. Niște oameni necunoscuți, două persoane, în două circumscripții, ca și cum din partea Transnistriei – cine sunt acești oameni, cine a votat pentru ei? Era o construcție total artificială, care, ca să nu vorbim doar de componenta legată de corupție, nu a demonstrat nimic altceva decât ineficiență.
Pentru Tiraspol ar fi important ca niciun partid moldovenesc să nu ia majoritatea…
Sistemul proporțional este mai logic și alegătorii din Transnistria care vor să voteze pot opta pentru echipa care corespunde mai bine principiilor, viziunilor, așteptărilor lor.
Pentru Tiraspol ar fi important ca niciun partid moldovenesc să nu ia majoritatea pentru ca ele să fie obligate să facă coaliții, să discute între ele. Pentru noi acest lucru ar crea un fel de câmp de manevră care să permită să fie evitate extremele în raport cu problema transnistreană.”
***
Una dintre principalele obiecții atunci când este contestată participarea alegătorilor din regiunea transnistreană la scrutinele din Republica Moldova este faptul că în stânga Nistrului concurenții nu-și pot organiza o campanie electorală corectă, iar locuitorii regiunii nu au posibilitatea de a se informa despre procesele electorale din Republica Moldova și astfel devin ținte ușoare pentru manipulare și sunt folosiți în favoarea unor concurenți electorali, de regulă cu viziuni pro-ruse.
Dar cum stau lucrurile în regiunea transnistreană cu sursele de informare? De unde își iau locuitorii de acolo știrile și informațiile în fiecare zi? Am discutat subiectul cu Ivan Țurcan, expert în problematica transnistreană și consultant principal la Biroului politici de reintegrare din guvernul de la Chişinău.
Ivan Țurcan: „Într-un studiu de-al meu pe mass-media din regiunea transnistreană am constatat câteva lucruri destul de interesante. Sunt două posturi de televiziune cu acoperire regională, mai mare, unul se numește Pervîi Pridnestrovskii, altul se numește TSV. TSV-ul este unul privat, tot fluxul de informații din acest post de televiziune este exclusiv în limba rusă.”
Europa Liberă: „Privat” cred că putem pune în ghilimele, totuși.
Ivan Țurcan: „Este o afacere a cuiva. Iar așa-zisul post public mimează, de fapt, procesul de asigurare a dreptului la informație în limba maternă. Și de ce zic aceasta? Pentru că, din totalul de emisiuni create proprii la Tiraspol, marea majoritate sunt în limba rusă. Iar cele care sunt create în limba moldovenească, cu ghilimelele de rigoare, și ucraineană sunt buletine de știri care sunt arătate, de obicei, la ore nepotrivite. Ce înseamnă aceasta? Puțin probabil că o persoană va putea să vadă acest buletin de știri la orele 15.00, ziua. Toate persoanele de obicei sunt la muncă ori la școală, ori cu alte activități. Ori, noi toți știm că, de obicei, cele mai interesante lucruri și de actualitate se arată seara, când oamenii vin la serviciu, ori în weekend.
La postul de televiziune Pervîi Prednevstrovskii vreo 6 ore pe zi sunt materiale din URSS…
Mai mult ca atât, de obicei buletinul acela de știri durează cam 15 minute. Respectiv, acoperirea informațională pentru populația regiunii, limba maternă este destul de slabă.Iar la Pervîi Prednevstrovskii undeva vreo 25 de procente din material este din URSS. Am analizat timp de o lună toată emisia televiziunilor acestea două, 24 din 24 ce arătau ei, și reiese că șase ore erau cu produse din URSS. Lucru care, la fel, este un pic halucinant, pentru că au trecut cam 30 de ani…”
Europa Liberă: Și trebuie să precizăm că în acelea 15 minute de știri despre care spuneați Dvs. cred că trei sferturi este despre Vadim Krasnoselski și succesele companiei Șerif și ale partidului Obnovlenie, din câte am mai urmărit și eu din ce scrie presa de la Tiraspol.
Ivan Țurcan: „Ce pot să vă zic este că sunt unele studii care constată că în procesele de informare, în buletinele de știri în regiune timp de un minut de aproximativ 20 de ori apare așa-zisa simbolistică – imagine, text – prin care încearcă să-i inducă populației din regiune că ei, totuși, sunt oarecum independenți, este simulată un fel de statalitate…”
Europa Liberă: …și că Moldova este stat agresor. Aceasta este o chestie care în permanență este prezentă, inclusiv în titluri de genul Молдова готова к диалогу без агрессии, deci, lucruri care induc ideea că „statul” respectiv este sub asediu, că trebuie apărat. Deci, un fel de isterie care se induce oamenilor.
Pe malul stâng al râului Nistru nu este nici un post de televiziune de la Chișinău...
Ivan Țurcan: „Faptul că pe malul stâng al râului Nistru nu este nici un post de televiziune de la Chișinău tot denotă anumite lucruri. În schimb, sunt aproximativ patru sau cinci posturi de televiziune din Ucraina. Cumva, mass-media din regiune nu este acoperită de spațiul informațional moldovenesc. În studiul privind mass-media cam acestea sunt constatările.”
Europa Liberă: Spuneați Dvs. că șase ore pe zi aproximativ sunt acoperite cu produse din perioada Uniunii Sovietice. Despre ce poate fi vorba? Ce se poate da de acum 50 de ani care să fie de actualitate șase ore pe zi?
Ivan Țurcan: „Foarte simplu, filme, filme din perioada sovietică.”
Europa Liberă: Propagandă, armata roșie post-sovietică, partidul, colhozurile?
Ivan Țurcan: „Toate filmele care se arătau în Uniunea Sovietică, ele toate se rulează până în prezent, destul de mult. Interesant este faptul că la celălalt post de televiziune care este privat, produsul URSS este unul extrem de scăzut. Probabil că această diferență între originea produsului denotă că nu există totuși o cerere atât de mare, iar Pervîi Prednevstrovskii, care este așa-zis public, încearcă să inoculeze oamenilor această nostalgie.”
Europa Liberă: Adică e un post de propagandă până la urmă.
Ivan Țurcan: „Cred că am putea să-i zicem și așa și nu cred că ar fi prea departe de adevăr acest lucru.”
Europa Liberă: Cum trăiesc oamenii de acolo, ancorați în acest trecut? Și în presa internațională erau la un moment dat titluri de genul „A merge în Transnistria e ca și cum te-ai duce într-o excursie în Uniunea Sovietică de acum 30-40 de ani”. Chiar și la nivel de turism, administrația de acolo pune, într-un fel, accent pe acest lucru, pe faptul că poți să reintri în trecut mergând în Transnistria. Omul de rând cum trăiește acolo și cum percepe lucrul acesta?
Ivan Țurcan: „Având în vedere inclusiv ceea ce spuneam mai devreme, că la televiziune 25 de procente din material este din URSS, omul de rând din regiune nu sesizează acest aspect. Omul de rând din regiune poate sesiza lucrul acesta prin comparație atunci când, de exemplu, vine la Chișinău și vede un mediu mai diferit.
Turismul în Republica Moldova crește, vin tot mai mulți străini să ne viziteze, să vadă ce reprezintă Republica Moldova și la pachet nimeresc și în regiunea transnistreană. La un serviciu care oferă agențiile de turism. De exemplu, puteți să mergeți la o vinărie, sau turism medical mulți fac și, la pachet, dacă ați dori, pentru un weekend sau câteva zile, puteți să mergeți încolo. Marea majoritate a oamenilor nimeresc în regiune, întâmplător.
Pe de altă parte, omul de rând poate sesiza elemente care țin din perioada sovietică – denumirea străzilor, monumente. Însă aceasta mai degrabă este o aură care se dorește să fie indusă pentru a face un fel de branding, pentru că denumiri de străzi din perioada sovietică sunt și pe malul drept, monumente sunt, la fel, și la noi păstrate, într-adevăr, într-un număr mai mic. Legendarul Lenin de la Tiraspol, la fel, tot este un obiect prin care ei încearcă să facă branding.
Însă pe omul de rând nu cred că-l preocupă prea mult dacă este ceva din URSS sau nu este. Pe omul de rând, ca și în orice alt loc, îl preocupă, în primul rând, bunăstarea sa și a familiei, lucru pe care nu prea de obicei poate să-l găsească acolo.”
Europa Liberă: Omul de rând, viața omului de rând, din ce salariu trăiește el? Cum trăiește el în regiunea transnistreană?
Salariile sunt mai mici comparativ cu malul drept...
Ivan Țurcan: „Salariile sunt mai mici comparativ cu malul drept.”
Europa Liberă: Era o legendă că erau mai mari salariile, mai mari pensiile într-o vreme și serviciile mai bune și așa mai departe. Era calul de bătaie al propagandei transnistrene.
Ivan Țurcan: „Și acum nu mai auzim aceste lucruri. Deci, acest laitmotiv a fost redus la tăcere. Lucru care, pe de o parte, poate fi ușor observabil, pentru că nu se mai discută, prin absență, pe de altă parte, prin faptul că foarte mulți oameni din regiune pleacă în căutarea unei vieți mai bune. Inclusiv diferența atât de mare între numărul de populație care a fost în anii 1990 și în prezent nu denotă decât faptul că oamenii chiar caută viață mai bună, un salariu mai bun pentru a-și întreține familia, pentru a se putea întreține de sine stătător. Pentru că acea legendă că la Tiraspol sau la Bender să trăiești e mai bine deja nu mai corespunde realității. Poate că cândva aceasta a și avut câteva doze de realitate, însă la moment noi trăim mult mai bine.
Sunt întregi ramuri din industria de comerț pe malul drept al râului Nistru care creează diferența enormă. Același sector IT care aduce destul de mult la buget, lucru care de altfel nu se întâmplă la fel de mult în regiune. Dacă să ne uităm la ceea ce le aduce bani la așa-zisul buget, asta este producerea de curent electric și metalurgia. Deci, acestea în sumă sunt cam 50 de procente. Însă, ele aducând 50 de procente, cu toții înțelegem că acestea sunt două, trei unități economice și nu acoperă un număr prea mare de oameni care au posibilitatea de a primi un salariu. Numărul acesta este destul de mic.
Următorii care primesc un salariu destul de bun în regiune sunt din domeniul telecomunicațiilor, ei primesc undeva 8500 de așa-zise ruble. 8500, comparând cu malul drept, unde în sectorul IT este de N ori mai mare salariul.”
Europa Liberă: 8500 fiind în jur de 7-8 mii de lei, maxim.
Ivan Țurcan: „Da, dar aceasta este mai degrabă excepția. Salariul minim în regiune este, dacă să facem în lei, undeva la vreo 2200 de lei. Pensia este mai mică decât salariul minim, cu mult mai mică, pensia este undeva în jur de 1300.
Încă aici este interesant faptul că, fiind atât de mulți pensionari cu o economie atât de slabă, este destul de greu să ai o asigurare socială pe măsură. Pentru că necesitățile sociale cresc, respectiv, acestea sunt cheltuieli enorme pentru așa-zisul buget, iar veniturile sunt destul de modeste, fapt ce creează un deficit destul de măricel. În ultimii ani el crește.
Cifrele pe care chiar și ei le arată nu vorbesc de careva mișcări pozitive...
Adevărul este că cifrele pe care chiar și ei le arată nu vorbesc de careva mișcări pozitive. Lucru care îi determină pe mulți oameni din regiunea transnistreană să se încadreze în câmpul muncii pe malul drept, pentru că, elementar, salariul este mai mare, asigurarea socială este mai bună. De altfel, aproximativ 18 mii de locuitorii regiunii au polița de asigurare a Republicii Moldova, sunt centrele medicale care deservesc locuitorii din regiunea transnistreană.
Este un studiu din martie 2019 despre regiunea transnistreană, este atât calitativ, cât și cantitativ, au fost elaborate inclusiv și interviuri cu populația din regiune. Acesta a arătat că încrederea în sistemul medical din regiune este destul de redusă. Marea majoritate a populației din regiune nu este sigură pe calitatea asistenței medicale pe care o primește acolo. Or, aceasta este un motiv solid ca populația din regiune să se adreseze pe malul drept pentru consultație, diagnostic ori tratament.
Dacă veți merge la autogara centrală ca să vedeți cât de des circulă microbuzele spre Bender și Tiraspol, veți constata că acestea pleacă la un interval de 20-30 de minute. Deci, lucru care arată că populația nu are careva conflicte, populația nu este axată pe careva divergențe, păreri sau viziuni. Populația își trăiește viața, fie că este pe malul stâng, fie că este pe malul drept. Fiecare din noi are un cunoscut sau știe pe cineva care știe că este din regiune.
Vrem noi sau nu, suntem împreună și avem nevoie să fim mai uniți. Iar unele diferențe care există adesea sunt bazate pe unele speculații din trecut care cel mai des sunt depășite de timp.”
