Olesea are 43 ani. A studiat asistența socială. Acum nu are loc de muncă. Este căsătorită și are doi copii. Este vecina mamei mele și o știu de ani buni. Îmi spune că nu este tare pasionată de politică, dar suportă consecințele ei, mai ales când nu-i ajung bani ca să ducă o viață decentă.
Va merge la vot împreună cu soțul și copilul cel mai mare. „Mă doare că nu am un loc de muncă, că nu îmi ajung bani pentru mâncare, dar cel mai tare mă doare de soarta copiilor noștri”, îmi spune ea grăbită.
Olesea spune că după alegeri așteaptă îmbunătățiri în sistemul educațional din țară. „În primul rând, aștept să fie modificată curricula școlară. În școlile din Moldova programul de studii este foarte complicat. Este supraîncărcat”, spune ea. Potrivit ei, ca să obțină note bune, un copil trebuie să-și facă temele până la 12 noaptea.
„La un moment dat, în clasa copilului meu, din 22 de copii, 16 aveau tensiune intracraniană”, zice ea. Copiii se dezamăgesc de procesul de studii și pleacă după clasa a IX-a peste hotare, fără a-și continua studiile. „Cunosc o mămică care a plecat în Italia cu patru băieți. Copiii aici abia treceau clasa cu nota 5 sau 6, iar acolo și-au continuat studiile fără probleme. Programul de studiere e mult mai ușor acolo”, spune ea.
Totodată, vecina mamei se mai arată nemulțumită de taxele mari de la universități. „Este o mare problemă pentru părinții cu mai mulți copii. Din cauza taxelor mari, copiii nu merg să facă studii, ci merg la muncă, la construcții sau munci grele peste hotare”, îmi explică ea.
„Tu știi că la Universitatea de Medicină un contract la farmaceutică ajunge și la 35 mii de lei?”, mă întreabă ea, care adaugă că peste hotare copiii primesc burse la universități. „Bine, dai acești bani, dar statul ce face pentru copii noștri?”, se întreabă ea retoric.
O întreb de ce copiii să nu meargă la studii bugetare, la facultățile cu profil pedagogic. „Da, dar ei fac studiile, iar apoi, fie nu au unde să se angajeze, fie primesc salarii mici la noile joburi”, se revoltă ea. Și aici, apare încă o problemă care trebuie să figureze în agenda noului Parlamentului – crearea de noi locuri de muncă. „Chiar dacă copiii fac studii, ei văd că nu au unde să se angajeze pe urmă. Iată așa rămânem fără tineret în țară”, adaugă Olesea.
„Dar mă duc să votez. Sper că o să se schimbe ceva”, îmi spune ea la încheiere.
