Spune-mi ce apă bei, ca să-ți zic cu ce te îmbolnăvești

Într-o zi din mijlocul toamnei anului 2005, în Călărași, se sparge o țeavă de canalizare care se afla deasupra unei conducte de apă. Apa menajeră din canalizare a ajuns, evident, în apa potabilă, pentru că cele două erau din 1977, iar termenul de exploatare demult expirase. 

În aceeași zi, o femeie de 42 de ani și fiica ei de 12 ani au început să se simtă rău. Peste trei zile, cea mică este internată la spital, pentru că starea ei de sănătate se înrăutățise. Medicii i-au pus diagnoza: „dizenterie acută gravă”. Peste două zile, la spital ajunge și mama. 

Tratamentul lor a durat două săptămâni. Femeia și-a dat seama că de vină a fost apa de la robinet pe care au consumat-o. A urmat acționarea în judecată a furnizorului local de utilități, cerând 100 de mii de lei pentru prejudiciile cauzate. Dar instanța i-a oferit doar zece la sută din sumă (pe atunci 648 euro). Părțile au contestat decizia la Curtea Supremă de Justiție, care a înjumătățit suma compensației. 

Călărășeanca s-a plâns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, invocând faptul că despăgubirea era prea mică pentru a compensa suferințele fizice și psihice cauzate. Mai mult, din cauza consumului de apă infestată, ea continua să aibă probleme de sănătate precum: ulcer acut, colecistită cronică, hipotiroidism decompensat și disfuncții metabolice, pentru care trebuie să urmeze tratamente în mod regulat.  

Curtea a decis ca Guvernul Republicii Moldova să-i achite patru mii de euro cu titlu de prejudiciu moral. De asemenea, CtEDO a constatat că a avut loc ingerință în drepturile reclamantului, din motiv că integritatea fizică a acestuia a fost afectată de un mediu nesănătos. 

Apa ne îmbolnăvește, apa ne tratează 

Aproape un milion de moldoveni se bazează pe apa potabilă din fântânile de mică adâncime, peste 80% din acestea nefiind conforme normelor de apă potabilă, potrivit raportului „Diagnostic în domeniul securității apei și perspective pe viitor”, publicat în 2020 de Grupul Băncii Mondiale.

La Ciulucani, Telenești, abia trei ani în urmă a fost dat în exploatare complexul de aprovizionare cu apă potabilă a localității. Au schimbat o fântână, au schimbat țevile care anterior erau săpate la doar 50 cm adâncime. Stația tratează și apa care ajunge în cele două fântâni. Înainte, apa din sistemul public era tehnică, „nu era bună de băut”, specifică contabila primăriei, Ludmila Bunduchi. Cantitatea de amoniu în apă depășea de zece ori norma admisibilă. Apoi, dacă se strica vreo țeavă într-o mahala, tot satul nu avea apă pentru câteva săptămâni.  

Acum, ciulucanenii consumă apă de la robinet. Mai sunt și din cei care nu s-au conectat la rețea și continuă să bea apă din fântâni. Diferența dintre cele două este că apa din robinet este tratată și adusă la condiția de apă potabilă, în timp ce apa din fântâni rămâne la fel ca înainte, cu un conținut de amoniu de zece ori mai mare decât norma admisibilă.  

Deși apa este tratată la stație, rezultatele făcute în 2020 de laboratorul Centrului de Sănătate Publică Orhei arată că nivelul sulfului și amoniului este ridicat. 

„Oamenii beau apa asta borcută. Asta-i cea mai bună apă”, concretizează contabila atunci când am întrebat-o de ce oamenii consumă apă din robinet, deși specialiștii au declarat că nu corespunde normelor sanitare. „Dacă nu beau din robinet, vor bea din fântână, care este încă mai rea”, au zis unii specialiști în calitatea apei. 

Merită de menționat că apa de la robinetele din satul Ciulucani conține și sulfurați. Totuși, specialiștii spun că această apă nu este periculoasă pentru consum, ci mai degrabă neplăcută, întrucât miroase a ouă clocite.  

„Schimbările naturale în straturile solului” 

Prin 2001, în zona Orhei, Bălți și Telenești s-a depistat amoniu peste limita normală. Au venit specialiști de la Ministerul Agriculturii, de la Inspecția Ecologică, de la Academia de Științe și alte instituții importante și au cercetat sursa amoniului. Se presupunea că amoniul s-ar fi scurs de la o fermă de porcine cu peste câteva sute de capete, însă această teorie a picat, întrucât ea exista deja de cel puțin 20 de ani. Apoi, după mai multe cercetări, a fost depistată cauza principală – schimbările naturale care au avut loc în straturile solului.  

Asta le-a permis primăriilor să utilizeze clor pentru a reduce nivelul de amoniu. Totuși, și astăzi nivelul de amoniu este ridicat. Specialiștii spun că, în general, amoniul nu este periculos pentru organismul uman, el doar indică că apa este poluată. Pericolul cel mai mare este că, în anumite condiții, acest element se poate transforma în nitrați și nitriți. 

Concentrația nitraților (NO3) în apa potabilă peste norma admisă este o problemă. Azotații sunt nocivi numai la concentrații foarte mari, care rareori sunt atinse în apă.   Consumul unor cantități mari de apă cu nitrați poate provoca methemoglobinemia. Declanșarea maladiei are la bază transformarea nitraților în nitriți (NO2), ultimii fiind vinovați de producerea bolii.   Nitriții se combină cu hemoglobina, transformând-o în methemoglobină, ce blochează transportul oxigenului în țesuturi. Astfel, hemoglobina își pierde funcția de a lega și transporta oxigenul, producând hipoxie. Potrivit  articolului „Impactul apei potabile asupra sănătății populației” publicat de Revista Științifică a Universității de Stat din Moldova în 2007, consumul apei cu nitrați afectează dezvoltarea biologică generală a copiilor, provocând intoxicații cronice, care nu au manifestări clinice evidente.  Un simptom al acestei boli este învinețirea pielii sau sângele brun care nu revine la normal, chiar dacă i se dă suficient oxigen. Alte simptome sunt anxietatea, confuzia, dificultăți de respirație, pierderea cunoștinței, etc., în situația în care boala se agravează. În cazuri mai grave, pacientul poate muri.

Zâmbetul de la nordul țării nu e ca la Hollywood 

Printre consecințele consumului de apă de calitate proastă, se numără și cele de ordin stomatologic. Dentistul Gheorghe Poștaru spune că foarte mulți oameni din raionul Soroca suferă, în cea mai mare parte, de fluoroza cauzată de calitatea apei. „Închipuie-ți niște oameni frumoși și cu dinți galbeni sau cafenii! Dar așa e în toată zona asta de nord – Florești, Soroca – mai ales unde sunt carierele de piatră. Omul nu ar trebui să folosească nici laptele produs în zonă, nici apa din fântâni”, explică specialistul. 

Fluoroza dentară este determinată de intervenția fluorului în procesul calcificării smalțului dentar. Acest lucru se întâmplă atunci când norma de fluor consumat depășește limita admisibilă. S-a stabilit că apa este elementul care asigură de la 2/3 până la 4/5 din necesarul zilnic de fluor al organismului uman. Când fluorul este insuficient în apă, se formează cariile dentare.  

De asemenea, apa de o calitate proastă duce la formarea pietrelor la rinichi, adică litiazei renale. Nefrologul Boris Sasu, doctor în medicină, conferențiar universitar, șef al secției Nefrologie și Hemodializă la IMSP Spitalul Clinic Municipal „Sfânta Treime”, spune că apa se face vinovată, în cea mai mare măsură, pentru îmbolnăvirea rinichilor. Și tot apa ne tratează. „Apa e cel mai bun diuretic, scoate toate deșeurile din organism”, explică doctorul, menționând că apa poluată nu afectează doar rinichii, ci și ficatul, inima, creierul, pancreasul și alte organe.

 

Hotărârea cu privire la aprobarea Programului Național pentru implementarea Protocolului privind Apa și Sănătatea în Republica Moldova pentru anii 2016-2025 prezintă următoarele date:  

 

• nivel ridicat de fluor (2-14 mg/l) s-au depistat în apele subterane din raioanele Glodeni, Fălești, Ungheni, Călărași, Hîncești Căușeni, Criuleni, Nisporeni, Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia;  
   
• nivel ridicat de bor (1-3 mg/l) în raioanele Ștefan Vodă, Căușeni, Anenii Noi, Taraclia, Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, Fălești, Glodeni, Cahul, Cantemir;  
   

• nivel ridicat de sodiu (200-560 mg/l) și amoniu (2-10 mg/l) în toate zonele geografice, dar cel mai frecvent – în zona de Centru;
   
• nivel ridicat de hidrogen sulfurat (3-6 mg/l) în raioanele Ungheni, Hîncești, Căușeni și Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia;  
   
• nivel ridicat de fier (1 – 2.5 mg/l) în mun. Bălți, raioanele Fălești, Dondușeni, Vulcănești, Leova, Cahul. 

 

Cele mai răspândite boli cauzate de apă de calitate proastă sunt fluoroza dentară, intoxicațiile cu nitrați și anemiile, litiazele urinare, bolile cardiovasculare. Prevalența fluorozei dentare la elevii de vârsta 15-18 ani constituie 15% din numărul total al acestora, conform studiului „Monitorizarea calității apei potabile distribuite în sistemele de apeducte centralizate din orașele Republicii Moldova” din 2016.  Totuși, anumite substanțe chimice provoacă și alte boli.  De exemplu, arsenul (As) în formă metalică nu e toxic. Dar atunci când acesta se găsește în apă în cantități mari, el poate da intoxicații acute sau hipercheratoză, hiperpigmentație și cancer al pielii. În Moldova, arsenul a fost semnalat în apă în concentrații uneori peste normele admise, potrivit revistei „Impactul apei potabile asupra sănătății populației”.  Specialiștii de la USM mai adaugă că limita cadmiul (Cd) în apă se depășește frecvent. Metalul a generat boala Itai-Itai, care a făcut în Toyama (Japonia) peste 200 de victime. Rinichii sunt cei mai afectați în urma consumului apei cu cadmiu. O sursă de infectare sunt țevile de zinc în care se găsește acest metal, acesta fiind suspectat și pentru efectele cancerigene.  Și plumbul (Pb) este un poluant frecvent întâlnit. Poate genera intoxicații, mai ales cronice. Multe conducte de apă mai sunt încă din plumb. Apa, dacă are anumite caractere fizico-chimice, poate dizolva plumbul și duce la intoxicații. De asemenea, este suspectat pentru efecte cancerigene.  În concentrații mari, Cuprul (Cu) este toxic. Sursele pot fi țevile din cupru, care sunt atacate de apele moi sau acide.  Aluminiul (Al) în cantitate crescută este toxic pentru sistemul nervos central, iar nichelul (Ni), în cantități mai mari, este toxic. Sărurile de nichel pot provoca alergii și chiar cancer, conform revistei USM.  Prea mult bor (B) în apă cauzează bebelușilor diaree, vărsături, semne de iritabilitate, convulsii. La adulți, supradozajul cu bor provoacă greață, vărsături, roșeață a pielii, diaree. Sursa borului este apa uzată industrială, canalizare, procesele meteorologice naturale, arderea cărbunelui în centralele electrice, uzinele chimice, îngrășămintele, erbicidele și deșeurile industriale, potrivit unui document de sinteză pentru sănătate.  În general, sodiul (Na) nu se găsește în formă liberă, ci în combinații cu alte elemente chimice. Sărurile de sodiu nu sunt toxice, însă au fost raportate efecte acute și decese în urma supradozelor accidentale de clorură de sodiu (sare obișnuită). Efectele acute pot include greață, vărsături, convulsii, edem cerebral și pulmonar. Aportul excesiv de sare agravează grav insuficiența cardiacă sau alte boli cardiovasculare.

Potrivit datelor oferite de Biroului Național de Statistică din 2018, un cetățean din Republica Moldova utilizează zilnic aproximativ 81 litri de apă.