1. Dna Gramma, Republica Moldova a trecut și mai trece prin experiența dramatică provocată de pandemie, care sunt lecțiile învățate de sistem?

Pandemia a accentuat problemele sistemului de sănătate, care au existat ani la rând, dar au fost ignorate de politicul acestei țări. Reformele stagnate sau incorect implementate au făcut ca sistemul nostru de sănătate să facă față cu greu provocărilor acestei pandemiei. Când se doresc reforme adevărate, este nevoie de verticalitate și competență, noi însă ne-am tot ciocnit de interese personale sau politice.

Spre exemplu, așa numita reformă a serviciului de sănătate publică a redus dramatic capacitățile, rolul și atribuțiile acestuia. În mod normal, acest serviciu trebuia să fie actorul principal în gestionarea și controlul pandemiei, dar nu a fost nici pe departe așa. Despre refoma serviciului spitalicesc se discută din 2006. Au fost plătite deja 2 studii de fezabilitate pentru efectuarea acesteia, însă, am rămas la aceleași probleme ca și acum 15 ani în urmă – spitale multe dar depășite, neeficiente, fără echipamentul necesar. În regim de urgență a fost inițiată dotarea unora dintre ele cu sisteme centralizate de oxigen. Însă acest lucru trebuia de făcut cu mult înainte de pandemie... O altă problemă acută a fost și cea a resurselor umane, despre care vorbim ani la rând! Lipsa de specialiști la nivel teritorial a făcut ca un medic să aibă în grijă de câte 40 de pacienți gravi. Desigur, apăreau erori și scădea calitatea asistenței! Medici infecționiști în multe raioane, în genere, lipseau. Secțiile de terapie intensivă erau suprasolicitate. A fost foarte greu, dar sistemul a rezistat doar datorită oamenilor care activează în el. Necătând la problemele enorme, lucrătorii medicali își făceau datoria.

Însă, nu cred că la nivel central au fost învățate careva lecții. Cel puțin, asta nu s-a văzut nicicum! Dacă la începutul pandemiei mulți politicieni declamau cu lozinci frumoase despre prioritizarea problemelor sănătății în agenda politicului, ulterior, a dispărut entuziasmul și, se pare că, lucrurile în sistem se întorc la starea lor precedentă.

2. Este cunoscut faptul că avem un sistem slab de reglementare a malpraxisul,  cum pot fi protejați în aceste condiții medicii și pacienții din Republica Moldova?

În țara noastră nu există nici o structură care să promoveze și să protejeze interesele lucrătorilor medicali. Și nici cadrul normativ pentru aceasta nu este dezvoltat. Sindicatele sunt foarte limitate și slabe în inițiativele care le au. În toate țările dezvoltate există structuri precum Liga / Colegiul/ Ordinul Medicilor, care monitorizează strict drepturile și responsabilitățile angajaților din domeniul sănătății, dar au și un control adecvat asupra calității cadrelor medicale din sistem. În aceste țări lucrează bine legisalția cu referire la malpraxis și asigurare pentru erori medicale. Astfel de reglementări sunt necesare pentru protecția medicului și pentru asigurarea drepturilor pacientului de a manifesta nemulțămirea și a fi compensat în caz de prejudicii cauzate de actul medical. În anul 2017 am realizat un studiu în rândurile medicilor cu privire la acest subiect și am determinat că medicii, cu adevărat își doresc aceste reglementări. Am particpat în grupul de lucru pentru elaborarea Legii pentru malpraxis. Însă polticul de atunci nu a avut suficient curaj și capacitate să ducă lucrurile până la capăt. Recomandările studiului și proiectul Legii se prăfuiesc undeva pe raft în minister. Iar în sistem atât medicii cât și pacienții continue să rămână neprotejați.   

3. Deși, trăim in secolul XXI, Republica Moldova este o țară din Europa unde accesul la serviciile medicale în mediul rural este unul limitat, oamenii de la sate nu au acces la teste de laborator, investigatii performante, cum poate fi sporit accesul acestora la servicii medicale de calitate?

În țara noastră cu cât locuiești mai departe de capitală cu atât scad șansele de a avea accesul adecvat la servicii de diagnostic și tratament. Practic, toate aceste servicii sunt concentrate în Chișinău, iar pacienții  din rural ajung la ele trecând prin proceduri anevoiase sau plătind din buzunar la privat. Ca dovadă putem analiza rata depistării întârziate a cancerului. Circa jumătate sau chiar mai mult din cazurile de cancer sunt depistate atunci când este mult prea târziu (stadiul 3 și 4). Pe când măsurile de control profilactic efectuate la timp ar face ca cancerul să fie depistat în stadiu inițial, când este mult mai ușor de tratat. Dar unde și cum merge populația noastră pentru control profilactic? De obicei, majoritatea se adresează la medic doar atunci când doare, dar e târziu deja...

O altă problemă este și accesul la servcii performante în boli cardio-vasculare – infarct și accident vascular cerebral. Se pierde ”timpul de aur” până un pacient din raioanele mai îndepărtate ajunge să fie transferat la Chișinău.

Soluțiile pentru aceste probleme au fost propuse demult și ar fi fost rezolvate dacă se accepta la timp reforma pentru regionalizarea serviciilor spitalicești, care ar fi crescut accesul populației la asistența medicală necesară; dacă ar fi fost implementată reforma descentralizării serviciilor oncologice propusă de experții Băncii Mondiale încă în 2013, urmare căreia ar fi crescut capacitățile de screening și monitorizare a maladiilor oncologice. Dar ultimii 10 ani miniștrii se schimbau repede, chiar la câteva luni, unii dintre ei nici nu prea aveau idee despre sistem, necesități și recomandări ale experților externi. Respectiv, nici nu prea înțelegeau ce trebuie de făcut și făceau ce li se ordona.

4. Se spune ca o alta problema acută cu care se confruntă sistemul medical sunt lipsa finantelor de la stat, desi, anual, în sistemul de sănătate sunt injectate miliarde, care este problema, de ce nu ne ajung bani? Cum pot fi optimizate aceste resurse ca sistemul de sănătate sa fie unul funcțional pe deplin?

Trebuie regândită distribuirea fondurilor și structura acestui sistem. Acum nu este făcută o analiză adecvată a cost-eficieței și eficacității instituțiilor medicale din sistem. Trebuie să lucreze economiști competenți care să demonstreze care instituții ar trebui restructurate, trebuie regândit spectrul serviciilor care îl prestează, pentru a putea oferi calitate dar și la costuri și cheltuieli adecvate. În multe instituții sunt cheltuieli care ar trebui oprite. Pentru aceasta ar trebu să se treacă la sistemul de acreditare separată a serviciilor din cadrul unei instituții, dar nu doar a instituței în întregime. De exemplu, avem un număr excesiv de maternități în țară, atunci când natalitatea este  în scădere. Am identificat odată un centru perinatologic dintr-un spital raional unde erau doar 2 femei la naștere, în 10 saloane pustii. Cheltuieli de menaj, personal – enorme. Iar distanța până la Chișinău era doar de 15-20 km. Pe când în același spital nu ajungea personal pentru ca să fie deschisă secția pentru boli cronice și reabilitare, atât de necesară pentru pacienții în etate. Trebuie de investit fonduri în câteva instituții puternice, regionale, unde să fie echipamente performante și specialiști de calitate, iar restul instituțiilor trebuie reorganizate în centre de reabilitare, îngrijiri paliative, paturi medico-sociale. Nu este corect să pierdem banii publici pentru întreținerea, de exemplu, a unor săli de operație fără dotarea necesară, cu condițiile secolului trecut, fără personalul calificat, unde calitatea actului medical lasă mult de dorit, atunci când aceeași intervenție poate fi făcută la doar distanță de 20-30 minute, într-un spital performant.

5. Cum credeți, care ar trebui să fie prioritățile de bază ale partidului Platforma DA pe care îl susțineți in aceasta campanie electorală, în domeniul sănătății, imediat ce va ajunge si în viitorul Legislativ, si, eventual, în următoarea garnitură guvernamentală?

Pe parcursul carierei mele profesionale am lucrat cu aproape toate echipele ministerului, indiferent de culoarea politică. Însă, de cele mai multe ori, se ajungea la formalizarea unor acțiuni, fără impact semnficativ asupra sistemului. Uneori se lucra „pentru bifă” și nu pentru rezultat real. Și lucrurile nu se schimbau, chiar unele deveneau și mai grave. Din cauza tergiversării schimbării și lipsei de voință politică ani la rând se pierd vieți omenești.

Trebuie să mergem la vor și trebuie să alegem! Am analizat activitatea deputaților Parlamentului actual și m-am convins că deputații Platformei DA au avut o implicare foarte productivă pe perioada mandatului, inclusiv și vis-a-vis de probleme ale sistemului sănătății. Au fost unicii care au dovedit că le pasă și că au curaj. De aceea sper că vor continua la fel și în activitatea din viitorul Parlament. Mi-ași dori mult să insiste pe reformele atât de necesare sistemului sănătății pentru a crește accesul populației la servicii medicale calitative. Ar trebui înaintate politici adecvate de motivare a cadrelor medicale pentru a opri migrarea masivă din sistem. Este necesar a fi elaborată și aprobată legislația cu referire la malpraxis. Sistemul sănătății are nevoie urgentă de o revizuire a priorităților! De aceea îi voi vota anume pe ei!

Rodica Gramma, absolventă a facultății de Medicină USMF „Nicolae Testemițanu” (1999), master în Bioetică (2002), doctor în științe filosofice (Filosofia științei) (2007), master în Legislație și management sanitar (Rennes, Franța, 2011), conferențiar universitar în medicină socială și management sanitar, șef al cabinetului ministrului sănătății (2007-2008), membru al delegației oficiale a RM ca membru al Comitetului Executiv OMS (Geneva, 2007-2009), reprezentant al RM la Comitetul de Bioetică al Consiliului Europei DH-BIO (2010-prezent), membru al Biroului DH-BIO (2018-prezent), expert în domeniul drepturilor omului aplicate în sănătate, coordonator și consultant în multiple proiecte internaționale în domeniul sănătății, consultant pe dreptul la sănătate al Oficiului Avocatului Poporului (2015-prezent)

---