Pe lângă tristețe, pierderea celor dragi poate stârni numeroase conflicte în familie. Moldova.org îți propune să vezi care este diferența dintre moștenirea legală și cea testamentară și cum să obții bunurile atunci când nu există testament.
Ce este moştenirea?
Conform Codului Civil, moștenirea este transmiterea patrimoniului (masă succesorală) unei persoane fizice decedate (defunct, cel care a lăsat moştenirea) către una sau mai multe persoane (moștenitorii). Cu alte cuvinte, este totalitatea bunurilor materiale rămase de la o persoană decedată și intrate în posesiunea altcuiva.
Câte feluri de moșteniri există și care e deosebirea dintre acestea
Moștenirea are loc în temeiul legii și/sau conform testamentului. Prioritară este moștenirea testamentară. În acest caz, persoana, numită testator, indică prin testament cine sunt moștenitorii – cei care vor dispune de toate bunurile sale sau de o parte din ele. Testamentul poate fi perfectat atât în folosul rudelor, cât și în folosul persoanelor terțe. De asemenea, testatorul poate dezmoșteni rudele prin testament, fără a indica motivul dezmoștenirii. Informațiile privind conținutul testamentului nu se divulgă până la data deschiderii testamentului.
Moștenirea legală apare în cazul în care persoana decedată nu a lăsat testament sau în cazul în care testamentul lăsat a fost declarat nul, dacă succesorul testamentar este nedemn. În acest caz, se vor aplica regulile moștenirii legale, potrivit cărora averea le revine moștenitorilor legali, care sunt, de obicei, membrii familiei.
O precizare – dacă testamentul se referă doar la o parte din avere sau bunuri, moștenirea celeilalte părţi a masei succesorale are loc conform moştenirii legale.
Care sunt clasele de moştenitori
„În total, sunt cinci clase de moștenitori și sunt determinate prin referință la descendenții defunctului (clasa I), părinții defunctului (clasa II), bunicii defunctului și descendenții lor (clasa III) ș.a.m.d. Dacă există cel puțin un moștenitor dintr-o clasă superioară, rudele din alte clase nu vin la moștenire (adică nici nu se consideră „moștenitor”), fiindcă clasele sunt chemate la moștenire doar câte una. Nu se admite chemarea la moștenire a două clase de moștenitori simultan”, explică avocatul Octavian Cazac.
Din clasa întâi de moștenitori legali fac parte copiii, care moștenesc în părți egale. Soțul supraviețuitor nu face parte din clasa întâi, dar este moștenitor legal și în concurs cu clasa întâi de moștenitori și are dreptul la 1/4 din moștenire, indiferent de numărul descendenților. Adică, dacă unul din soți a decedat, averea va fi împărțită în cote egale între copii și soțul supraviețuitor, în cotă fixă de 1/4.
Din clasa a doua de moștenitori legali fac parte părinții defunctului și descendenții acestora (după caz: frații și surorile, nepoții de la frații și surorile defunctului). Dacă la momentul deschiderii moștenirii părinții sunt în viață, numai ei moștenesc în cote succesorale egale. Dacă la momentul deschiderii moștenirii nu este în viață nici unul din părinții defunctului, sunt chemați la moștenire descendenții părintelui, în conformitate cu regulile aplicabile pentru moștenitorii de clasa întâi. În concurs cu clasa a doua de moștenitori sau cu bunicii, soțul supraviețuitor are dreptul la 1/2 din moștenire, indiferent de numărul moștenitorilor.
Fac parte din clasa a treia de moștenitori legali buneii și bunicile celui care a lăsat moștenirea și descendenții acestora. Dacă bunicul și/sau bunica sunt în viață, moștenesc numai ei în cote succesorale egale. Dacă la momentul deschiderii moștenirii nici unul din bunei nu este în viață, locul bunicului (bunicii) decedat este ocupat de descendenții acestuia (după caz: unchii și mătușile, verișorii, nepoții de la verișorii defunctului).
Din clasa a patra de moștenitori legali fac parte străbuneii defunctului și descendenții acestora. Dacă la momentul deschiderii moştenirii străbunicii şi străbunicile nu sunt în viaţă, moşteneşte descendentul care se află într-un grad de rudenie mai apropiat cu defunctul, iar dacă sunt mai multe persoane în acelaşi grad de rudenie, aceştia moştenesc în cote succesorale egale.
Clasa a cincea de moștenitori legali vizează strămoșii mai îndepărtați ai defunctului și descendenții acestora.
În cazul în care defunctul nu are rude şi nici soţ supravieţuitor sau aceştia nu pot moşteni din anumite motive, moştenitor legal este statul.
Care sunt pașii pentru a intra în posesia moștenirii legale
În cazul moștenirii testamentare, după ce notarul public are dovezi suficiente despre decesul testatorului, el va stabili o zi pentru deschiderea testamentului pe care îl are la păstrare și va chema moștenitorii legali, precum și celelalte persoane care au un interes legitim. Dacă testamentul nu e păstrat la notar, atunci persoana care îl are în posesie urmează să predea testamentul notarului public care desfăşoară procedura succesorală.
În cazul moștenirii legale, moștenitorii legali se prezintă la notar cu certificatul de deces și cu certificatul de naștere, care arată legătura de rudenie cu defunctul. „Notarul redactează o cerere de deschidere a procedurii succesorale. După aceasta, notarul are obligația să apeleze Agenția de Servicii Publice pentru a vedea dacă mai sunt și alți moștenitori și, totodată, să stabilească dacă este sau nu testament. Poți să crezi că nu există un testament, dar e posibil că acesta a fost înregistrat la un alt notar. În plus, este posibil că s-a întocmit un testament olograf, adică scris de mână, și el se află la alt moștenitor”, explică Octavian Cazac.
La notar vor fi prezentate și alte acte, cum ar fi cele care confirmă dreptul de proprietate asupra bunului imobil și extrasul din Registrul Bunurilor Imobile deţinut de către defunct, în a cărui rază se află bunul imobil sau alte documente, după caz, pe care le va indica notarul.
După verificarea tuturor actelor, notarul public care desfăşoară procedura succesorală este obligat să elibereze un certificat de moștenitor care confirmă dreptul moștenitorului la moştenire, iar în cazul în care există mai mulți co-moștenitori, în certificat se indică și mărimea cotelor succesorale ale tuturor co-moștenitorilor.
Acceptarea și renunțarea
Oleg Caza a precizat că de la 1 martie 2019, procedura succesorală a fost modificată și nu mai există termenul de șase luni de acceptare a moștenirii. Cu alte cuvinte, moștenirea trece în mod automat la moștenitori. Totuși, moștenitorii pot să renunțe la ea. Ei au la dispoziție trei luni pentru ca să renunțe la moștenire. Pentru aceasta, ei trebuie să depună o declarație la notarul care desfășoară procedura succesorală.
