Aveam 16 ani când prietenii mei din Chișinău m-au dus pentru prima oară la un concert la Teatrul Verde. Pe atunci, parcul Valea Morilor nu era renovat încă, dar țin minte cât de surprinsă am rămas să găsesc un teatru de vară imens, ascuns în mijlocul pădurii și purtând în pereții înalți și scaunele verzi istoria locului, istoria orașului, istoria generațiilor pentru care Teatrul Verde a fost un loc special.
Astăzi, Teatrul Verde are o nouă conducere, care încearcă să-l resusciteze, mai ales că e locul perfect pentru evenimente pe timp de pandemie. Va reuși oare?
„Mă trezesc dimineața la 7 și Teatrul e la mine în cap”
Sandu Cordonean este manager cultural și membru al formației Via Dacă. De pe 1 martie este și administrator al Teatrului Verde, iar întreaga echipă este compusă de el, un administrator, un electrician și patru paznici. Deși propunerea i-a fost făcută încă anul trecut din partea Direcției Parcurilor Cultură și Odihnă, Sandu spune că era prea ocupat cu propriile proiecte ca să accepte. Într-un final, au ajuns la un compromis: va avea un program de lucru mai lejer. „Nu voiam să devină jobul meu numărul unu. Dar până la urmă fix asta și s-a întâmplat. Dorm cu asta, mă trezesc dimineața la 7 și Teatrul e la mine în cap. Trebuie de făcut curat, una alta, de scris scrisori, de vorbit cu artiștii, de căutat parteneri.”
Boxele, mai scumpe ca artiștii
Noul conducător al Teatrului Verde spune că a găsit instituția într-o stare jalnică, dar „se poate de lucrat”. Cea mai mare provocare acum este faptul că Teatrul nu are nici sunet, nici lumini proprii, de aceea artiștii care vor să evolueze aici trebuie să vină cu propriul aparataj sau să închirieze unul, care „uneori costă mai mult decât artiștii”, oftează Sandu. Pentru început, a apelat la comunitatea de muzicieni și oameni gata să susțină cultura. „Am mers cu sorcova prin sat să strigăm că este o platformă, că Teatrul Verde s-a deschis și dacă aveți idei sau ceva fonduri ca să ne susțineți”. Iar cei care au reacționat primii a fost comunitatea de jazz – așa au apărut serile de Jazz în Parc, cu prețul biletului de intrare de 50 de lei.
Fiecare din ultimele evenimente a adunat câteva sute de oameni, din vânzările biletelor fiind acoperite onorariile muzicienilor și închirierea sunetului, iar pentru bugetul Teatrului Verde nu rămâne nimic. Astfel, noua administrație nu reușește să acumuleze niște fonduri care le-ar permite să dezvolte și îmbunătățească spațiul.
Cea mai mare provocare de până acum, spune Sandu, au fost… autoritățile. Deși a reușit să găsească o vinărie care era gata să sponsorizeze o serie de zece evenimente, aceasta nu a reușit să primească autorizație ca să vândă vin pe loc, pentru că „era nevoie de semnătura primarului general”. Sandu spune că asta îi descurajează și reduce serios din entuziasmul cu care a pornit la început. „Eu vin dintr-o lume artistică, iar managementul meu e din sistem. Și de asta e mai greu”, spune el.
Cultură și educație la Teatrul Verde
Dacă ar funcționa doar pe baza biletelor vândute, Teatrul Verde „ar ieși în minus”. Dar noua administrație nu vrea să-și asume succesul cu orice preț. Dimpotrivă, Sandu crede într-un scop mai idealist, de educare, pentru acest spațiu. „De umplut sala cu conținut bun, de calitate. Să ieșim din ramele uzuale ale Noroc TV-ului și Muz TV-ului și de adus efectiv un conținut bun, la care oamenii ar merge. Cred că una din menirile acestei platforme e să educe și să culturalizeze oameni. Vrem parteneriate din alte țări și artiști străini. Vrem să scoatem cultura din podval (n.r.: trad: subsol).”
Acum, pe termen scurt, cel mai mult își dorește ca la Teatrul Verde să se întâmple Festivalul Ethno Jazz, care ar împlini 20 de ani anul acesta, dar încă duc tratative cu organizatorii și Ministerul Culturii.
„Ne-am propus să deschidem oleacă porțile, nu doar mainstream-ul să se întâmple acolo. Pentru că muzicienii au nevoie de scene”, zice Cordonean.
Ceva mititel și frumos
Printre primii care au susținut ideea de renaștere a Teatrului Verde a fost și agenția de publicitate Casa Imago. „Pentru mine foarte mult contează ca noi aici, acasă, să avem ceva mititel și frumos”, spune Olga Radu, care conduce agenția. Atunci Olga a adus-o în echipa improvizată pe Anna Vasina, graficiana care, după ce a studiat minuțios istoria și designul grafic al logo-ului, a venit cu o variantă nouă, în grafie latină a denumirii „Teatrul Verde”.
Enlarge
Acum acest logo se regăsește doar online, dar Sandu Cordonean spune că și-ar dori mult să-l transforme în realitate și să înlocuiască actuala firmă a Teatrului Verde, pe care scrie „Teatrul de vară”. Dacă va găsit bani pentru asta, desigur. Atât Anna, cât și cei de la Casa Imago, au lucrat la identitatea grafică a teatrului pro bono, pentru că au vrut să pună umărul la reînvierea spațiului.
„Parcă eram undeva în Europa”
În pofida celor de mai sus, îl rog pe Sandu să-mi povestească și despre victoriile acumulate în cele patru luni de lucru la Teatrul Verde. „Am pus veceuri”, râde. Pe un ton mai serios, îmi povestește despre cât de fain a fost să organizeze evenimente în locul în care au cântat Vladimir Vîsoțki, trupa Mașina Vremeni și unde a avut loc „Cireșarii” – primul festival de rock din Republica Moldova. Mai spune că s-a bucurat să vadă oameni care au locuit o viață în Chișinău descoperind Teatrul Verde pentru prima dată.
Apoi Sandu vine cu complimentul suprem pentru orice lucru din Moldova: „într-un moment, mă uitam eu așa și parcă nu eram în Chișinău, parcă eram undeva în Europa.”
De fapt, cifrele vorbesc de la sine. Dacă în anii precedenți la Teatrul Verde se organizau câte 6 evenimente pe an, mai nou aici se întâmplă și câte 12 evenimente pe lună.
Vara sanie și iarna căruță
Acum Sandu este îngrijorat de viitorul Teatrului, de colaborarea cu autoritățile și cu partenerii care și-ar putea pierde încrederea și interesul destul de rapid. Spune că cea mai mare susținere pe care ar putea să i-o ofere oamenii acum este să vină la evenimente. Pe termen lung, crede că „la iarnă paza rămâne, iar administrația pleacă”, deși atunci e momentul cel mai potrivit pentru a stabili contacte, crea parteneriate și semna contracte.
Cel mai mare din Europa?
Multe portaluri de știri de la noi au scris că Teatrul Verde este cel mai mare teatru deschis din Europa și am vrut să verific această informație. Știm că Teatrul Verde are o capacitate de 6700 de locuri, dar în 2018, după lucrări de reparație, Scarborough Open Air Theatre din Anglia a ajuns să numere 8000 de locuri.
Dar poate nu avem nevoie de recorduri ca să dăm o nouă viață unui spațiu plin de istorie și de potențial? Poate Teatrul Verde merită să redevină un spațiu în care arta vibrează indiferent de capacitatea lui? Un spațiu care încă păstrează în pereți și în scaunele verzi trăirile generațiilor de chișinăuieni care au mers la concerte și evenimente culturale. Un spațiu care, indiferent dacă este sau nu cel mai mare din Europa, poate să devină cel mai iubit teatru deschis. Din lume.
Fotografii de Tatiana Beghiu
