Anul acesta se împlinesc 40 de ani de când medicii au aflat despre o nouă boală – sindromul imunodeficienței umane dobândite (SIDA). La 5 iunie 1981, medicul american Michael Gottlieb de la UCLA Medical Center (SUA) a descris un caz de infecție micotică depistată anterior exclusiv la pacienții cu sistem imun alterat. Iar la 1 decembrie 1981, SIDA a fost declarată ca boală de sine stătătoare cu aspect de pandemie.
Moldova.org vine cu 12 lucruri pe care trebuie să le știi despre această maladie – cine a fost primul pacient infectat, dar și câte persoane s-au tratat de HIV sau unde în Moldova poți să faci gratis și anonim testul.
-
Care este deosebirea dintre HIV și SIDA?
În primul rând, HIV înseamnă virusul imunodeficienței umane care atacă sistemul imunitar al organismului. Atunci când pătrunde în organism, virusul dezvoltă anticorpii anti-HIV, iar persoana devine „seropozitivă”. A fi seropozitiv nu înseamnă a avea boala, ci doar a fi purtător al virusului. Deocamdată, virusul nu poate fi tratat, dar poate fi ținut sub control cu ajutorul medicamentelor.
Odată ajuns în organism, HIV distruge celulele limfocitelor CD4⁺ ale sistemului imunitar și, respectiv, reduce capacitatea de apărare a organismului. Dacă daunele sunt suficient de grave, atunci o persoană începe să dezvolte diferite infecții, care nu s-ar dezvolta într-un sistem imunitar sănătos. Deci, în acest caz, este vorba de SIDA – boală infecțioasă și transmisibilă provocată de virusul HIV. SIDA se descifrează ca Sindromul Imunodeficienței Umane Dobândite.
-
Cum a apărut HIV?
Inițial, virusul imunodeficienței era răspândit doar printre maimuțe și încă nu se știe exact cum a fost transmis la om. Cu toate acestea, se presupune că a ajuns la oameni din cauza vânatului de cimpanzei în Africa de Vest și, prin urmare, a contactului cu sângele animalelor. Cercetătorii presupun că virusul a fost transmis oamenilor de-a lungul existenței sale. Se crede că versiunea modernă a circulat în populații africane restrânse încă de la începutul anilor 1900.
-
Cine a fost pacientul zero?
Mulți ani la rând, se credea că pacientul „zero” al epidemiei HIV din SUA a fost un însoțitor de zbor al companiei Air Canada, adică pacientul care a permis HIV să părăsească continentul african. Dar informația totuși nu a fost demonstrată.
În URSS, primul caz de îmbolnăvire în masă cu HIV a avut loc la o maternitate din orașul Elista. În 1988, acolo a murit un copil născut de o mamă cu HIV. Mama a fost infectată, la rândul ei, de către soț, care, fiind marinar, a călătorit în Congo. În maternitate, contrar regulilor, copiii au fost injectați cu o singură seringă, fără a se recurge la sterilizare. Ca urmare, în perioada 1988-189, virusul a fost transmis la circa 270 de persoane, majoritatea fiind copii.
-
Care sunt simptomele infecției cu HIV?
Inițial, când HIV pătrunde în organism, este posibil să nu existe simptome. În multe cazuri, după 2-4 săptămâni, persoana dezvoltă o stare similară gripei: febră, dureri în gât, articulații și mușchi, oboseală. Apoi, o vreme (poate fi și ani de zile), probabil că nu vor exista simptome, în afară de doar o mică mărire a ganglionilor limfatici. În cele din urmă, simptomele vor începe să apară treptat. Temperatura de aproximativ 38,5°C sau diareea nu vor dispărea mai mult de o lună. Fără tratament, HIV poate duce la SIDA.
-
Cum se transmite și cum NU se transmite infecția HIV?
Se transmite în special pe trei căi:
- parenterală (prin sânge): transfuzii de sânge și produse din sânge infectate, transplant de țesuturi biologice și organe infectate, seringi, ace contaminate cu sânge, instrumentarul medical prelucrat necalitativ;
- sexuală – prin contact sexual neprotejat cu o persoană infectată;
- materno-fetal – de la mamă la copil în timpul sarcinii, nașterii și în perioada de alăptare.
Nu se transmite:
- pe calea aerului;
- prin produse alimentare sau apă;
- prin strângeri de mână sau îmbrățișări;
- prin săruturi, tuse, strănut;
- prin intermediul animalelor sau prin înțepături de insecte;
- prin folosirea în comun a dușului și toaletei.
-
Unde poți să te testezi?
În prezent, testarea poate fi efectuată gratis în fiecare spital din Moldova, în cabinetele consultative ale Centrelor Medicilor de Familie, precum și la Spitalul de Dermatologie și a Bolilor Transmisibile. Testarea se face în două etape: testul de screening (de depistare), care se face cu ajutorul testelor rapide pe picătura de sânge capilar sau salivă, și testul de confirmare (PCR) prin determinarea ARN HIV (încărcătura virală).
Ludmila Marandici de la Asociația Inițiativa pozitivă ne-a explicat că testul la HIV poate fi făcut gratis și la multe organizații neguvernamentale profilate în acest domeniu. „De exemplu, pe durata campaniei prilejuite Zilei Internaționale de comemorare a persoanelor decedate de SIDA (10 mai – 10 iunie), la Inițiativa pozitivă oricine a putut să-și facă testul gratis sau să-și ia un set de auto-testare și să facă testul de sine stătător acasă”, a spus ea.
Testele pentru screening sunt absolut confidențiale și oferă persoanei posibilitatea de a-și cunoaște statutul de pozitiv sau negativ. Actualele teste rapide aduse în Moldova sunt de ultimă generație și oferă rezultate cu o precizie foarte înaltă. „În cazul în care testul de screening este pozitiv, urmează să fie făcut testul de confirmare la Spitalul de Dermatologie și a Bolilor Transmisibile. Acolo, se fac două teste. În acest caz, persoana va prezenta datele personale”, povestește Ludmila.
Testele rapide HIV nu se vând în farmacii. La centrele private de medicină, testarea la virusul imunodeficienţei umane se face, de obicei, cu ajutorul testelor de generația a 4-a și costă între a 110 și 180 de lei, în funcție de complexitatea investigației.
-
Ce urmează după ce ai aflat că ai HIV?
De la apariția primelor cazuri de infecție HIV, au fost descoperite numeroase medicamente, dar niciunul care să vindece infecția. Tratamentul specific se numește antiretroviral (ARV) și își exercită acțiunea direct asupra virusului, împiedicând multiplicarea acestuia. Astfel, tratamentul permite organismului să-și refacă sistemul imunitar. Tratamentul ARV ajută la reducerea cantității de HIV din sânge și din secrețiile genitale. Încărcătura virală este singurul factor de risc pentru toate modurile de transmitere HIV, iar utilizarea tratamentului ARV scade riscul ca HIV să fie transmis de la o persoană la alta. Studiile arată că terapia antiretrovirală reduce riscul transmiterii HIV pe cale sexuală, mai ales în cazul cuplurilor sero-discordante, dar și de la mamă la făt.
-
Există persoane care s-au vindecat de HIV?
Da. În 2011, Timothy Brown („pacientul din Berlin”) a devenit primul om din lume vindecat de HIV. Al doilea este Adam Castillejo („pacientul din Londra”), despre vindecarea căruia s-a anunțat în 2020. Amândoi au a fost supuși unui transplant de măduvă osoasă pentru tratarea unui cancer al sângelui, primind astfel celule stem ale unor donatori care au o mutație genetică rară ce ar împiedica implantarea HIV. Transplantul a fost utilizat pentru a trata leucemia lui Brown și limfomul Hodgkin al lui Castillejo. Brown a murit în septembrie 2020 de leucemie.
-
Dacă o persoană este în tratament, este sigură pentru partenerul său?
Da. În ultimii ani, se poate auzi din ce în ce mai des lozinca „Nedetectabil = Netransmisibil”. Studiile arată că în timpul sexului neprotejat o persoană cu o încărcătură virală nedetectabilă nu transmite HIV unui partener.
-
Poți naște copii dacă ai HIV?
Sigur. Dacă o femeie cu HIV nu ia tratament și rămâne gravidă, atunci trebuie să înceapă tratamentul convențional cât mai devreme posibil, astfel încât virusul din sânge să nu fie detectat la naștere sau nivelul său să fie foarte scăzut. Există, de asemenea, un risc mic de a transmite HIV copilului în timpul alăptării. Prin urmare, femeilor cu HIV li se recomandă să renunțe la alăptat.
-
Au trecut 40 de ani. De ce nu a fost creat un vaccin?
Dacă HIV s-ar comporta ca și alți viruși, ar fi mult mai ușor pentru dezvoltatorii de vaccinuri. Însă virusul imunodeficienței umane își schimbă în mod constant și foarte repede învelișul proteic exterior, ceea ce îi permite să scape de sistemul imunitar, care încearcă să-l recunoască și să-l distrugă. Pentru a învinge acest virus, sistemul imunitar trebuie să-l recunoască, dar mutațiile sale rapide duc la faptul că sistemul imunitar nu îl vede ca fiind periculos. Virusul imunodeficienței umane aparține grupului de retrovirusuri, care au capacitatea de a-și păstra genomul ADN-ului în celula umană.
Oamenii de știință încearcă de ani de zile să înțeleagă cum se înmulțesc retrovirusurile pentru a dezvolta strategii de combatere a acestora. Dar până acum, fără rezultat.
-
Câte persoane cu HIV sunt în Moldova și cum s-a schimbat la noi percepția despre boală
La 1 ianuarie 2021, în țară erau înregistrate 14.331 cazuri de infecție cu HIV. Majoritatea persoanelor depistate cu această infecţie sunt persoane tinere de vârstă reproductivă și sexual active. În 2020, au fost confirmate 674 noi de cazuri, iar în 2019 – 922 de cazuri. „Anul trecut am avut o scădere considerabilă, dar acest an nu poate fi considerat drept un indicator, pentru că a fost un an pandemic”, povestește Ludmila Marandici. Însă, spre deosebire de acum câteva decenii, diagnosticarea cu HIV nu mai sună ca o sentință. „Chiar și acum, prima reacție a persoanelor la aflarea diagnozei este frica și spaima”, spune Ludmila. Totuși, cercetările oamenilor de știință au făcut posibil ca persoanele cu HIV să poată trăi o viață deplină. „Sunt metode de tratament pentru a avea viață normală, un loc de muncă, familie și copii. Acum pacienții care sunt aderenți la tratament nu au riscul de a infecta pe alții și pot duce o viață normală”, mai spune ea.
