Când am sunat-o pe Alina, luase o pauză de la învățat. Mi-a arătat cărțile, în daneză toate, din care studiază pentru un proiect. E studentă pentru a doua oară și urmează să devină asistentă medicală. Cei doi copii ai ei sunt la grădiniță, iar Alina are liber de la muncă pentru că e în sesiune.
Am aflat de ce a emigrat, cum s-a integrat în societatea daneză, cum a trecut de la activistă civică la candidată pe listele unui partid la alegerile locale.
Multă muncă + salariu mic = emigrare
Alina a studiat psihopedagogie în Moldova. Împreună cu soțul ei, a lucrat din 2010 până în 2014 la o companie de distribuire a echipamentelor medicale. „În Moldova, simțeam că pentru a fi bună la lucru, trebuia să mă dedic 24 din 24”, spune Alina. Fiind consultantă, Alina oferea asistență clienților timp de 9-10 ore, iar restul orelor și zilelor libere le dedica studierii produselor companiei la care lucra.
Salariul de 5000 de lei i se părea suficient cât timp locuia cu părinții, dar când s-a mutat împreună cu soțul și au început să plătească chirie și facturi, și-au dat seama că nu prea le ajung banii. În plus, își doreau o familie, un echilibru între viața personală și profesională. Voiau o casă a lor, o mașină și nu așteptau să le primească de la părinți.
În 2014, au hotărât să plece în Danemarca și să încerce un alt stil de viață. Au luat cei 2000 de euro pe care i-au adunat în 4 ani de muncă în Moldova și au plecat. În Danemarca, au înțeles că banii ăștia sunt aproape nimic.
Au ales să muncească la o fermă, pentru că sora Alinei era deja angajată acolo. La fermă, Alina îngrijea viței și lucra la muls vacile. Asta a fost cea mai grea muncă fizică pe care a făcut-o vreodată. „Înainte să vin aici, sora mi-a spus că eu stau acolo, în Moldova, cu manichiură, cu păr făcut, cu machiaj, și că nu era sigură dacă o să mă descurc. I-am spus că eu nu mă tem de lucru, noi suntem din familie simplă”, povestește Alina.
Salariul la fermă era de 10 euro pe oră. „Eu atâția bani n-am avut niciodată în viață! Eram gata să lucrăm și ore extra, și în weekend”, își amintește Alina. Pe parcurs, au înțeles că acești 10 euro, din care plăteau 38% taxe și impozite, nu sunt chiar atât de mulți. Ea povestește că atunci i s-a schimbat modul în care percepe banii – chiar dacă și în Moldova se plătesc impozite mari, multe dintre cunoștințele ei primeau o parte din salariu în plic sau calculat deja venitul net, astfel că nici nu conștientizau cât de mult se duce pe taxe.
Însă lor le-a plăcut stilul de viață în Danemarca și, după un an de muncă acolo, au decis să rămână.
Limba daneză
Alina era motivată să învețe daneza. Își dădea seama cât de important este să știe limba pentru a se putea integra. În Danemarca, cursurile pentru emigranți sunt gratuite. Mergea la școală după muncă, deși era epuizată.
După un an petrecut în Danemarca, Alina a rămas însărcinată și a redus orele de lucru. Putea să meargă la cursurile de daneză în timpul zilei, astfel a progresat rapid. A absolvit școala după concediul de maternitate și un an și 3 luni de studii. A urmat un curs de daneză la nivel academic pentru non-danezi și un alt an de pauză, fiind însărcinată cu cel de-al doilea copil.
Pentru că deja cunoștea limba, a început să lucreze ca traducătoare română-rusă-engleză-daneză, asistând persoanele care aveau nevoie de traducere pentru serviciile publice – îi însoțea la grădiniță, școală, medic, agenția pentru ocuparea locurilor de muncă.
A doua facultate
Alina spune că a ajuns la un nivel foarte bun de daneză abia după ce a început să studieze la o universitate din Danemarca. În plus, lucrează la un centru de bătrâni, unde a învățat să distingă diferite accente, să înțeleagă ce-i spun persoanele cu anumite probleme de vorbire. Iar în timpul liber, citește cărți în daneză.
A ales să devină asistentă medicală inspirată de discursul prim-ministrei Mette Frederiksen despre lipsa de cadre calificate, complexitatea acestui rol și importanța asistentelor pentru sistemul de sănătate. În plus, Alina locuiește într-un orășel pe peninsula Iutlanda, în nordul țării. Ar fi putut face un masterat în psihologie doar într-un oraș mare, aflat la o oră-două distanță. Pentru ea asta ar fi fost un sacrificiu prea mare, pentru că deja avea un copil și era însărcinată cu al doilea. A scris la distanță teza de licență la USM cu un bebeluș în brațe, iar cu al doilea bebeluș în brațe – primul examen la facultatea din Danemarca.
Taxe și beneficii sociale
După primul an de trai în Danemarca, Alina a început să înțeleagă sistemul politic, social și fiscal și să se simtă în siguranță acolo. Deși munca pe care o făcea la fermă era grea și obositoare, totuși avea mai mult timp liber decât acasă, la Chișinău.
La început, a profitat de cursurile gratuite de daneză, apoi a aflat despre diverse asigurări – de sănătate, de șomaj – și a înțeles beneficiul de a plăti aceste asigurări. „Dacă se întâmplă să te îmbolnăvești, să-ți pierzi serviciul, ești asigurat de stat, primești compensații. După un an, eu am rămas însărcinată. Am înțeles că nu în zadar plătesc aceste asigurări și taxe la sindicat atunci când am putut avea concediu medical și de maternitate plătit, chiar dacă nu eram angajată. În caz că apar conflicte la muncă, sindicatele oferă consultanță legală”, povestește Alina.
Când soțul ei și-a pierdut serviciul, a beneficiat de șomaj plătit, iar acest lucru a fost foarte util, în condițiile în care ei aveau un copil mic și credite pentru casă și mașină. În plus, soțul Alinei a mers la niște cursuri gratuite de recalificare, după care s-a angajat într-o companie în calitate de tehnician în întreținerea utilajelor industriale. Nu se mai trezește la 2 dimineața, așa cum se întâmpla când lucra la fermă. Acum are un program de lucru care îi permite să fie seara și în weekend acasă cu familia.
Când a început să studieze și venitul casei a scăzut, Alina a putut plăti o taxă mai mică la grădiniță, deoarece, în Danemarca, taxa se ajustează în funcție de venituri.
La al treilea copil, Alina și soțul ei au decis ca el să-și ia concediu paternal. În primele 3 luni, mama e obligată prin lege să aibă concediu maternal. Apoi, oricare dintre părinți poate avea concediu de îngrijire a copilului până la vârsta de 11 luni, când copilul poate merge la creșă.
Voluntariat la Rødder – Rădăcini
Alina face voluntariat la Asociația Moldovenilor în Danemarca Rødder – Rădăcini, fiind în conducerea organizației. Scopul asociației fondate în 2019 este să creeze o comunitate puternică de moldoveni.
A început să facă asta fiind motivată de dorința de a se împărtăși cu experiența ei de integrare în Danemarca. Oferă informații, traducere și consultanță altor moldoveni și contribuie la organizarea evenimentelor comunitare. Acum că s-au relaxat multe dintre restricțiile pandemice, asociația organizează un picnic în Copenhaga, unde speră să participe cât mai mulți moldoveni.
Atât experiența ei în Danemarca, cât și munca la asociație au făcut-o să conștientizeze multe dintre problemele imigranților, dar și oportunitățile pe care aceștia le au și nu le cunosc, cum ar fi cursurile de daneză sau serviciile sociale. Multe întrebări la care răspunde conaționalilor țin de permisul de șofat, de echivalarea diplomelor moldovenești, de taxele și serviciile sociale. Uneori se implică direct în facilitarea unor conflicte cu angajatorul, la vamă, cu autoritățile locale.
De la activism civic, la candidată politică
A înțeles că vrea să se implice în politică atunci când a citit o postare a unui politician român din Danemarca, care încuraja și alți non-danezi să se implice în acest domeniu. Scopul lor este să ajute europenii din est să se integreze în societate. Alina a rezonat cu ideile politicianului, care este coleg de partid și cu prim-ministra Mette Fredriksen.
Alina militează pentru împuternicirea conaționalii noștri, pentru ca ei și alți imigranți să fie mai informați, să știe că pot învăța limba, să știe beneficiile pe care le au dacă lucrează legal și plătesc impozite, că pot face studii, că pot obține o calificare și un loc de muncă mai bun. Astfel, la alegerile din noiembrie, Alina candidează pentru postul de consilieră locală în comuna Torden, unde locuiește în prezent. Ea este prima candidată moldoveană la alegeri în Danemarca.
Lidera partidului din regiune a avut o atitudine încurajatoare față de inițiativa Alinei. Spune că a susținut-o pentru că e femeie, dar și pentru că vorbește daneza și că e reprezentantă a imigranților din regiune. În iarnă, lidera partidului s-a retras și a fost înlocuită de alți trei interimari. Noua conducere nu a fost la fel de încântată de ideile Alinei de a integra mai mult non-danezii și ea a primit mai multe comentarii xenofobe, de genul: „Cine o să-i înțeleagă cu accentele lor?!” sau „Acestea cu basma o să poată avea grijă de bătrânii bărbați?!”
Însă Alina ripostează mereu și continuă să-și urmărească scopul – de a ajuta oamenii să se integreze.
Campanie electorală eco-friendly
Campania electorală a Alinei a început pe rețelele sociale, unde comunică cu alegătorii, vorbește despre ce-și propune, organizează emisiuni live. Ea pune accent pe îmbunătățirea condițiilor de viață pentru familiile cu copii și vârstnici, dar și pe integrarea imigranților în câmpul de muncă și în societate.
Alina vrea o campanie prietenoasă mediului, aliniată la valorile partidului din care face parte. Intenționează să se deplaseze la întâlnirile electorale cu bicicleta, să nu printeze multe postere electorale, ci unul singur, mobil. Candidata comunică cu publicul în daneză, engleză, română și rusă, astfel încât mesajul ei să ajungă la cât mai mulți votanți.
