După regăsirea de la NATO, marți 15 iunie a venit timpul împăcării SUA cu UE: – „America s-a întors. De fapt nu plecase niciodată. Eu nu împărtășesc ideile predecesorului meu.” Joe Biden a avut de la început cuvinte liniștitoare pentru liderii instituțiilor europene, pe care i-a întâlnit la Bruxelles: președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintele Consiliului European Charles Michel.
Înaintea întâlnirii lor, experți de ambele părți ale Atlanticului au negociat toată noaptea trecută pentru a putea anunța o primă înțelegere profitabilă ambelor părți. S-a pus astfel capăt provizoriu unei bătălii comerciale și juridice vechi de 17 ani, marcată în primul rând de rivalitatea și conflictul dintre Airbus și Boeing. SUA si UE au decis să suspende cu cinci ani chestiunea taxelor vamale reciproce.
Târgul nu este definitiv, însă exclude posibilitatea reînceperii hărțuielii reciproce prin ridicare taxelor și tarifelor pe felurite produse exportate de o parte și de alta a Atlanticului.
A fost cea mai lungă dispută comercială din istoria Organizației Mondiale a Sănătății...
Donald Trump pusese astfel în 2018 taxe foarte ridicate pe oțelul și aluminiul din Europa, iar europenii la rândul lor au impus atunci taxe punitive pe o serie întreagă de produse americane emblematice, cum ar fi de pildă motocicletele Harley Davidson.
Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a spus că rezultatul e încurajator și că s-a trecut „de la litigiu la cooperare”. Rămân însă o serie de mari divergențe. În legătură cu relația cu China, de pildă. Un lider european important cum este Emmanuel Macron nu este de acord cu desemnarea Chinei ca inamic fundamental al Occidentului. „NATO este o organizație militară”, spune Macron. „Relațiile noastre cu China nu intră în domeniul militar; China n-are nimic de-a face cu Atlanticul de Nord.”
UE fără iluzii excesive
După întâlnirea cu Biden, liderii UE au anunțat crearea iminentă a unui Consiliu comun pentru Comerț și Tehnologie. Cele două părți au căzut de acord și în privința unei armonizări în chestiuni precum fiscalitatea internațională și taxarea corporațiilor. Asta mai ales după ce în weekend liderii G7 anunțaseră introducerea unei taxe mondiale de minimum 15% pe marile corporații.
Rămân însă mari divergențe. Europenii au învățat deja să nu își facă iluzii excesive cu Joe Biden. De pildă, Joe Biden a insistat în câteva rânduri pe aceea că pentru el, UE este mai întâi o parte solidă din fundația NATO.
Rămân divergențe în chestiunea conductei de gaz rusești Nord Stream 2, care va aduce gaz rusesc în Germania ocolind dinadins Polonia, Ucraina și țările baltice. Biden este împotrivă, precum era și Donald Trump, însă a renunțat să mai penalizeze companiile europene care participă la construirea conductei.
La fel este și chestiunea Chinei...
Europenii din NATO sunt însă mai puțin preocupați de China decât este SUA. Un lider european important cum este Emmanuel Macron, de pildă, nu e de acord cu desemnarea Chinei ca inamic fundamental al Occidentului. „NATO este o organizație militară”, spune Macron. „Relațiile noastre cu China nu intră în domeniul militar; China n-are nimic de-a face cu Atlanticul de Nord.”
În realitate, cum s-a mai spus deja, Biden practică o politică externă gândită în special în favoarea claselor de mijloc americane. Cum a rezumat-o Kori Schake, din think-tank-ul conservator American Enterprise pe site-ul The Atlantic, obiectivul lui Biden pare a fi de a duce o politică externă care să nu mai profite exclusiv multinaționalelor – cum făcea Trump – ci claselor de mijloc.
Principalul neajuns al noii abordări, cel puțin pe moment, este că și ea se sprijină pe o viziune a economiei din era industrializării (cf. disputele despre oțel și aluminiu) și că nu exclude cu totul alunecarea înapoi spre izolaționism, după ieșirea din scenă a lui Joe Biden.
