În centrul capitalei, după o poartă forjată de culoare neagră, treci printr-o grădină plină cu flori. Ajungi la atelierul unde arta prinde contur, caii verzi sunt pe pereți, iar nuca rămâne sădită în tencuială. Este locul unde a luat naștere Cocoșul Roșu.
În căsuța cu un nivel, unde de pereții odăilor se sprijină picturi mari și mici, domină o atmosferă relaxantă, plină de culori. Cafeaua din ibric începe să fiarbă, iar Vasiluța Vasilache o ia cu nonșalanță de pe foc și lasă licoarea neagră să se potolească pe măsuța de lângă prispă. Afară e cald și plăcut și reușești să uiți de agitația care se derulează la doar câțiva metri distanță.
Plecarea
Vasiluța, o femeie cu privirea caldă, părul negru ondulat și răvășit, își răsucește fără grabă o țigară și o trece printre degete. Cocoșul Roșu este locul unde și-a dat frâu liber imaginației și a creat. A creat mulți ani, fără pauze. Ea vine la atelier ca la lucru. Dimineața la 8:00 deja pășește pragul casei. Pune cafeaua la fiert și începe să picteze, apoi mai răspunde la câteva apeluri. Se întâmplă să mai stea în rânduri interminabile la vreo instituție de stat după niște ștampile, „așa-i când ai un ONG”, râde Vasiluța.
Ea s-a împrietenit cu arta în timpul studiilor pe care le-a făcut în București. După absolvire, s-a grăbit să-și strângă geamantanul și să plece în Israel. „Eram curioasă să văd cum e acolo”, povestește Vasiluța. A stat în Israel șapte ani, apoi a revenit acasă, în Moldova, de unde plecase la vârsta de 16 ani.
„Eram curioasă să văd cum e acolo”.
„Începuse războiul cu Libanul și acest lucru mă stresa. Urmăream la TV știri despre războiul care se întâmpla la 100 km de casă. Atunci m-am întrebat dacă îmi doresc acest lucru pentru copilul meu. Era un necunoscut care nu te lăsa să respiri”, spune ea, aprinzându-și țigara.
„Eu doar sunt hudojnik”
A lucrat câțiva ani la biblioteca evreiască din Chișinău, iar într-o zi și-a spus: „Aici este bine, dar eu doar sunt hudojnik (pictoriță)”. A plecat de acolo și a început să organizeze ateliere de creație, iar în timpul unei întâlniri cu prietenii s-a gândit să lanseze un ONG. „Eram o gașcă de artiști liber-profesioniști, plini de ambiții, care voiau să facă ceva. Așa a apărut și Cocoșul Roșu”. Era anul 2014 și de atunci, Vasiluța vine zilnic la atelier. Are un program de lucru bine stabilit, care o organizează și o responsabilizează. „Astfel, în cele 24 de ore dintr-o zi am găsit loc și pentru treburile de management, și pentru creație, și pentru odihnă”, spune ea.
Cocoșul Roșu este o comunitate care promovează proiectele culturale și e un spațiu alternativ, accesibil pentru artiști sau oameni creativi. Iar beciul atelierului a fost transformat într-o galerie și un loc potrivit pentru performance. „Am numit-o Galeria Ou. Dacă avem Cocoș, de ce să nu avem și un Ou?!”, râde Vasiluța.
„Dacă avem Cocoș, de ce să nu avem și un Ou?!”
Pandemia, însă, a anulat toate evenimentele, a închis galeriile și a șters orice urmă de comenzi. „În pandemie, nu e timp de artă…”, constată Vasiluța și scoate melancolică câteva rotocoale de fum. A fost nevoită să caute soluții și un loc pentru cultură, artă și creație. Astfel, împreună cu fotografa Ruxanda Spătari, a participat la un curs de management și a „mutat” Galeria Ou în mediul online.
Galeria Ou
Proiectul a prins contur în aprilie 2021, iar pe site găsești o serie de picturi imprimate pe pături, pernuțe decorative și pe torbițe. Acestea sunt de o calitate atât de bună, încât ai impresia că poți observa chiar pensula trecută pe pânză de către artist.
„Vrem să facem operele de artă mai accesibile pentru fiecare, dar și să-i ajutăm pe artiștii de la noi. Visăm să ajungem pe piața internațională și să promovăm arta din Moldova”, ne spune Ruxana, o tânără energică, cea care este responsabilă de aspectul site-ului și are grijă ca fiecare comandă să ajungă la timp. „Nu vorbim astăzi despre profituri, ci despre menținere și despre «hai să ne mișcăm!»”, explică ea, menționând că scopul este nu de a crea un magazin online, ci o comunitate artistică. „Moldova are multă lume talentată. Îi știi? Nu-i știi, dar cum îi cunoști? Devenim mai uniți. Doar așa îi descoperi”, o completează Vasiluța, zâmbindu-i cald.
În Galeria Ou vei descoperi și picturile colorate și pline de viață ale lui Mihai Lazări. El spune că nici pandemia, nici indiferența autorităților nu e motiv să te oprești să creezi, iar astfel de comunități artistice și proiecte ar putea înviora puțin pe cei care trăiesc din artă. „Arta în zilele bune nu prea merge, dar cu pandemia asta… Dar cum trăiam cu artă înainte de pandemie, așa și trăiesc. Însă, este greu, pentru că foarte puțini oameni apreciază cultura”, spune Mihai.
Afară începe să se întunece, soarele se mai potolește, iar pe cărărușa îngustă printre copaci și flori merg doi bărbați. Se îndreaptă spre Cocoșul Roșu, unde mirosul de cafea fierbinte se răspândește în valuri. Vasiluța le zâmbește larg și fără să îi întrebe, toarnă cafeaua în ceșcuțele mici și le pune pe masă. Visul ei cel mai mare este ca într-o bună zi, Cocoșul Roșu să se mute pe malul Mediteranei. „Mi-a lipsit marea în timpul pandemiei, dar pentru că imaginația îmi este bogată, adesea îmi spun că ea e după colț, acolo… Ieși din curte și ajungi pe litoral”, zice visătoare artista.
