Legitimațiile veteranilor războiului de la Nistru — în hăul birocrației

În luna martie 2018, Guvernul de atunci al R. Moldova a aprobat hotărârea cu privire la legitimațiile veteranilor de război. În temeiul acelei hotărâri, a fost constituită o Comisie interdepartamentală pentru asigurarea schimbării și eliberării legitimației de veteran de război. Astfel, schimbarea legitimațiilor de veteran de război de model vechi cu cele de model nou urma să se realizeze în perioada 1 aprilie 2018 – 31 decembrie 2020, iar începând cu 1 ianuarie 2021, ar fi trebuit să fie valabile doar legitimațiile de veteran de război de model nou. Potrivit hotărârii emise acum trei ani, concomitent cu procesul de schimbare a legitimațiilor de model vechi pentru veteranii de război cu cele de model nou, urma să fie evaluat și numărul real de veterani de război, fiind excluși din liste posibilii veterani „falși”.

Potrivit datelor oficiale, de la începutul anului 2018, au fost perfectate peste 19 mii de legitimații de model nou pentru veteranii de război, ceea ce reprezintă mai puțin de jumătate din numărul real al foștilor combatanți. Veteranii susţin că în fiecare sat poți întâlni zeci de veterani care nu au legitimații de tip nou, cele vechi fiind expirate. Paradoxul e că și nici unii dintre cei decorați de stat cu Ordinul “Ștefan cel Mare” sau cu Medalia „Meritul Militar” nu au legitimații conforme.

Istoria veteranului Andrei Covrig, colonel (r), locțiitor al șefului MSM în anii 1999-2001, este una concludentă în acest sens. Deși a fost comunicată Comisiei interdepartamentale pentru asigurarea schimbării și eliberării legitimației de veteran de război, nici până în prezent problema nu a fost rezolvată.

„În decurs de trei ani și jumătate, am fost nevoit de patru ori să perfectez documentele necesare pentru a fi expediate la comisia departamentală de la Ministerul Apărării (MA) (șef fiind generalul Bucliș). Până în prezent, actele necesare așa și nu au fost perfectate. O birocrație, fărădelege și bătaie de joc fără margini”, susţine Andrei Covrig, amintind că, la 19 februarie 2021, l-a apelat pe generalul Bucliș și s-a interesat de soarta demersului său, dar acesta „iritat și supărat de insistența mea, mi-a recomandat să mai aștept”.

Veteranul spune că la acțiunile de luptă pentru apărarea independenței și integrității R. Moldova din 1992 a participat de două ori. „În luna mai, eu, locotenent-colonel, în calitate de locțiitor al comandantului brigăzii de rachete antiaeriene „Dimitrie Cantemir”, am plasat la Nistru o subunitate pe poziția de luptă. De două ori a fost deschis focul asupra aparatelor zburătoare ale inamicului. În cel de-al doilea caz, de la 22 iulie până la 7 august 1992, am fost implicat în executarea unei misiuni speciale. Atunci, luptele crâncene de după evenimentele din 19 iunie 1992 erau urmate de altercații sângeroase, fărădelegi ale separatiștilor și ale cazacilor, multiple cazuri de jaf. La îndemâna rău inițiaților erau sute de arme de foc nedeclarate, un număr impunător de persoane au fost strămutate și dispărute fără veste. În zone rezidențiale făceau ravagii dezmățul, furturile de avere, vedeai pe străzi bețivi care împușcau la întâmplare. „Discoteca” sângeroasă a durat până la finele lunii iulie”, spune Andrei Covrig care, la 21 iulie 1992, a fost numit de către regretatul general Tudor Dabija șef din partea Chișinăului peste zece posturi de supraveghere ale situației tensionate din Tighina și din împrejurimi (localitățile Gâsca, Fârlădeni, Hadgimus, Proteagailov, precum și podul de la Gura-Bâcului).

Veteranul amintește că din așa-numitul „grup Covrig” făceau parte unsprezece ofițeri din diferite unități și circa o sută de militari în termen din Bălți: locotenentul-cercetaș Sergiu Dubenco, la stația de epurare a apei, căpitanul Stelian Arhip, la stația de cale ferată Bender-2, locțiitorul meu, artileristul Iurie Ceban, la intrarea în cartierul „Северный”, dar și maiorii Alexandru Braneț și Vladimir Nichitin, la intrarea spre Bender din partea Căușenilor. În Gâsca era maiorul Gheorghe Adam, de la Centrul de automatizare al MA. „Abia nu demult am aflat că Igor Smirnov în acele zile era la Moscova și tocmai din Kremlin și din biroul din apropiere, unde s-a semnat „acordul Snegur-Elțin”, dădea indicații ca gardiștii și cazacii să mențină cu orice preț controlul asupra acestei localități”, susţine Andrei Covrig, reiterând faptul că fiecare dintre acești combatanți ar fi meritat să-și obțină legitimații de participant la război, fără a se confrunta cu birocrația unui stat corupt.

„Până acum, din motive necunoscute, se încearcă a fi trecută în tăcere operațiunea noastră specială, iar cei implicați, inclusiv eu, să demonstrăm în mod umilitor lucruri evidente”, concluzionează veteranul.