În anul 2001, la alegerile Parlamentare din Republica Moldova, Partidul Comuniștilor s-a pomenit cu o majoritate covârșitoare de 71 de mandate. Acea majoritate îi dădea posibilitatea să schimbe de unii singuri Constituția și a fost posibilă datorită unui singur lucru – un prag electoral ridicat și un vot fragmentat, care a dus ca peste 28% din votanții moldoveni să nu se simtă reprezentanți. Anume așa situații fac ca cetățenii să prefere de cele mai multe ori să nu voteze pentru partidul de care sunt cel mai aproape ca opțiuni, ci să aleagă „răul mai mic”.
Înainte de a vorbi despre votul util, trebuie de menționat despre o altă teorie – „teoria voturilor pierdute”. În politologie, voturile pierdute sunt voturile care nu au ajutat la alegerea unui candidat. De regulă, sistemele care asigură existența unui număr mare de voturi pierdute sunt cele uninominale și mixte. De exemplu, în cazul sistemului uninominal (parte a mixtului pe care l-am avut în 2019), voturile pierdute (care nu au ajutat să aleagă un candidat) sunt voturile tuturor candidaților de pe circumscripții electorale care au pierdut alegerile, dar și voturile partidelor care nu au depășit pragul electoral de 6%. De exemplu, în circumscripția 40, Dumitru Diacov a fost ales deputat cu doar 28,5%. De aici reiese că în acea circumscripție au fost pierdute 71% din voturi.
În alegerile pe sistem proporțional, se pierd voturi mai puține, însă depinde și de pragul electoral al scrutinului. De regulă, pentru a preveni pierderea voturilor, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei recomandă un prag electoral de maxim 4%. În Republica Moldova, acesta este în prezent la 5%. De aceea, se consideră că într-un sistem proporțional se pierd puține voturi, pentru că asigură prezența în Parlament a multor partide și, implicit, o reprezentare a acestora conform votului proporțional.
Despre votul util
Teoria votului util este aplicată în sisteme electorale unde cetățenii preferă să voteze pentru un partid sau candidat cu șanse mari, dar care nu i-ar reprezenta pe deplin, în dauna unui candidat cu șanse mai mici, dar care i-ar reprezenta în totalitate. Respectiv, mulți cetățeni, conștientizând că votul dat unui candidat mai mic s-ar putea pierde, preferă să voteze un candidat care are șanse reale de a ajunge în Parlament.
De exemplu, un susținător al unirii cu România ar putea opta să voteze pentru PAS sau pentru PPDA, deoarece se teme că votul său dat pentru un partid ca PUN, PL sau AUR ar fi irosit, în situația în care aceste partide nu trec parlamentul. La fel, un susținător al unor idei de stânga care îl displac pe Igor Dodon, s-ar simți nevoit să voteze PSRM, în lipsa unor opțiuni reale printre partidele de stânga existente.
Această teorie a votului util se aplică și la case mai mari. De exemplu, în Statele Unite, unde sunt doar două partide mari – Republican și Democrat – un alegător al unui partid mai mic, de dreapta sau de stânga, ar fi tentat să voteze pentru unul din aceste două partide gigant. Astfel, se asigură că va fi reprezentat măcar cumva, chiar dacă nu în întregime.
Principala problemă este că votul util nu creează parlamente care reprezintă cetățenii în mod real. De aceea, se poate ajunge rapid în situația în care instituțiile statului pierd din încredere, deoarece cetățenii votează mai mult împotriva și mai puțin pentru un candidat.
Cum sistemul moldovenesc creează votul util
În Republica Moldova, deputații se aleg printr-un sistem de liste de partid închise. Astfel, se aplică un prag de accedere în Parlament de 5%. Respectiv, fiecare partid are o listă de candidați și, în funcție de procentele acumulate, ia acea proporție de deputați.
Voturile partidelor care nu intră în Parlament se împart în funcție de voturile obținute de partidele celor care intră în Parlament. Aici am explicat pe îndelete sistemul nostru electoral. Respectiv, din cauza că în Moldova există o participare înaltă din partea candidaților și o fragmentare a ambelor segmente electorale – stânga și dreapta – există cazuri când chiar și cu un sistem electoral proporțional se pierd până la 30% din voturi.
Respectiv, în această situație, partidele mari ajung să fie suprareprezentate în Parlament. Acest lucru s-a întâmplat cel puțin de trei ori, când PCRM lua aproape 50% din voturi, însă ajungea să dețină aproape două treimi din Parlament din cauza voturilor pierdute de partidele aflate în afara Parlamentului.
În situația Republicii Moldova, aceste procente sunt de obicei decisive, iar alegerile le pierd de regulă partidele care au o consolidare foarte mică pe flancul lor electoral. Respectiv, dacă alte dăți stânga era fragmentată, câștiga dreapta, și dacă dreapta era fragmentată, câștiga stânga.
Soluții pentru prevenirea votului util
Cea mai simplă soluție pentru țară ar fi eliminarea pragului electoral pentru toți candidații. Respectiv, ar fi același sistem ca la consiliile locale, unde poate accede orice candidat care ia un număr minim de voturi pentru un mandat. Totuși, pentru că interesul pentru parlamentare este mare, această opțiune poartă riscuri, și anume că am avea un parlament la fel de fragmentat ca societatea.
În altă situație, ar putea fi un exemplu votul alternativ. Acest sistem prevede ca fiecare cetățean să pună candidații electorali într-o ordine a preferinței electorale. Respectiv, un cetățean ajuns cu buletinul de vot în mână, nu aplică odată ștampila pe un candidat, dar scrie cifrele 1, 2, 3, 4 și tot așa în dreptul fiecărui candidat. Respectiv, la numărare se calculează inițial voturile tuturor candidaților indicați la prima opțiune. Ulterior, în loc să fie împărțite proporțional voturile celor care nu au intrat în Parlament, se ia în considerare a doua opțiune, apoi a treia și tot așa.
Sistemul de vot alternativ este folosit în mai multe scrutine locale din Statele Unite. Statul Maine a adoptat această măsură de vot în urma unui referendum din 2016, numai că acest sistem de vot a fost declarat incompatibil cu Constituția Statelor Unite, pentru a fi folosită în cadrul scrutinelor cu impact național – alegerile prezidențiale din SUA și alegerile pentru senat. Este în continuare folosită în alegerile primare din cadrul a mai multor scrutine locale.
În 2011 în Marea Britanie s-a încercat a introduce acest sistem de vot. Însă partidele mari (conservator și laburist), avantajați de sistemul uninominal existent, au fost împotrivă.
