Capacitatea unui râu de a curge într-o direcție a fost tot timpul exploatată de om. Apa râurilor, mai ales a fluviilor, a fost utilizată tot mai des odată cu construcția morilor de apă. Așa au apărut și hidrocentralele, care au de fapt un rol dublu.
În primul rând, acestea au scopul de a „îmblânzi” apa unui râu, diminuând posibilitatea unor inundări ale localităților de pe malul acestora prin construcția unor baraje, lacuri de acumulare și ulterior reglarea fluxului de apă. Cel de-al doilea scop este obținerea energiei verzi, prin construcția de hidrocentrale. Este și cazul râului Nistru. Însă interesele din jurul centralelor existente și cele planificate ar putea avea efecte devastatoare, atât pentru oameni, cât și floră și faună.
Râul Nistru are lungimea de 1362 de km și curge pe teritoriul a două state – foste membre ale URSS – Republica Moldova și Ucraina. Aproape jumătate din râu se află pe teritoriul țării vecine și cealaltă jumătate curge prin Republica Moldova (împărțit la nord și sud cu Ucraina).
În perioada sovietică, a fost planificat un complex de hidrocentrale, menit să regleze debitul apei pentru a preveni inundațiile, dar și de a produce energie electrică.
„Oficial, hidrocentralele au fost construite cu scopul de a proteja teritoriile de inundații, producție de electricitate și irigare. A fost prevăzut, de exemplu, și crearea unui baraj tampon, unde să fie acumulată apă care să fie folosită de Moldova la irigare. Însă nu s-a luat în considerare faptul că apa este foarte rece și, prin urmare, ea nu este utilizată în acest scop”, explică expertul de mediu Ilia Trombițchi.
Complexul hidroelectric de pe Nistru funcționează în prezent în regim de cascadă. Acesta presupune existența a 4 hidrocentrale, dintre care 3 se află pe teritoriul Ucrainei, în cursul de sus al râului, și unul pe teritoriul Republicii Moldova, dar controlat din 1992 de forțele separatiste transnistrene.
Cele patru hidrocentrale
Întâi de toate, vorbim despre centralele aflate în teritoriul Ucrainean. În primul rând este vorba de Centrala hidroelectrică de la Novodnestrovsk, amplasată în cursul superior al fluviului Nistru, lângă orașul omonim din regiunea Cernăuți, Ucraina. Ca urmare a construcției hidrocentralei, a fost format un lac de acumulare (principal), poreclit „Marea Galicia”. Scopul acestuia este să asigure nivelul necesar de apă generatoarelor instalate. Centrala a fost construită în anii ‘70, iar în anii ‘90 au fost făcute mai multe reconstrucții. Totodată, în procesul de construcție, peste 22 de localități au fost dislocate complet, iar 63 de localități au fost afectate, populația fiind parțial mutată.
De la acest baraj, apa coboară în jos spre Centrala Hidroelectrică reversibilă din Respopini, aflată în regiunea Cernăuți. Hidrocentrala se află în construcție, deși a fost planificată încă în perioada sovietică. La 22 decembrie 2009, primul generator al hidrocentralei a fost dat în exploatare. Al doilea generator a fost dat în exploatare în decembrie a anului 2013, iar al treilea ar fi trebuit să fie pus în funcțiune în 2015. Problemele Ucrainei legate de finanțarea proiectului au fost agravate de controversele legate de transparență și de impactul asupra mediului și debitului de apă în aval, în Republica Moldova.
Mai precis, pentru a duce la bun sfârșit edificarea hidrocentralei reversibile de la Novodnestrovsk, Ucraina trebuie să ridice nivelul rezervorului-tampon (bazinul inferior al complexului hidroenergetic de pe Nistru, amplasat în s. Nahoreanî, regiunea Vinița), fapt care va duce la inundarea unei părți a teritoriului moldovenesc.
Centrala hidroelectrică de la Nahoreanî se află cu 20 de km mai jos de cea de la Novodnestrovsk. Construcția ei a început în 1982, dar a fost finalizată abia la începutul anilor 2000. Este format rezervorul tampon, menit să diminueze consecințele reglării apei din acel mai mare, de la Novodnesrtrovsk. Acest nod hidroenergetic a fost prevăzut inițial să fie folosit inclusiv în scopuri de irigare, dar între timp s-au răzgândit și au început să producă electricitate.
Centrala hidroelectrică de la Dubăsari este o hidrocentrală situată în cursul mijlociu al fluviului Nistru, lângă orașul Dubăsari. Aceasta a fost construită între anii 1951 – 1954 și are o capacitate de producție de 48 MW. Barajul de la Dubăsari a creat lacul de acumulare omonim, cu o lungime de 128 km lungime și o lățime medie de 528 metri.
Scandalul centralelor hidroelectrice
În 2016, în Ucraina a fost adoptat Programul guvernului de dezvoltare a energiei hidroenergetice până în 2026. Acesta prevedea construcția a șase centrale hidroelectrice pe cursul superior al râului Nistru. Vizate erau regiunile Ivano-Frankivsk, Ternopil și Cernăuți – în total, 220 de kilometri din cursul fluviului. Dezvoltatorii proiectului au indicat că cele șase centrale electrice ar trebui să furnizeze o capacitate suplimentară de 390 MW.
Dar până a ajunge la impactul dezastruos al acestui proiect, era de menționat că nici nu se compensa per ansamblu capacitatea de producere a energiei electrice a Ucrainei, pentru că acele 6 hidrocentrale, potrivit experților, puteau funcționa la o capacitate maximă de 24% și să crească producția de energie electrică a Ucrainei cu 0,5%.
„Pentru un oligarh local din acea zonă a Ucrainei, hidrocentrala ar putea să mări veniturile lunare cu zeci de milioane de lei. Respectiv, depinde din care punct de vedere privim acest proiect colosal”, a spus fostul Ministru al Mediului, Valeriu Munteanu.
În schimb, ar fi fost afectate o sumedenie de situri arheologice de pe teritoriul Ucrainei, inclusiv din perioada neolitică, ar fi afectat Parcul Național „Canionul Nistrului” din regiunea Hotin, iar pe teritoriul Moldovei impactul ar fi fost și mai dezastruos. Întrucât țara noastră nu știe care este capacitatea exactă apelor subterane, iar marea majoritate a orașelor mari din R. Moldova depind ca sursă unică de apă de fluviul Nistru, există riscul unui dezastru ecologic și de populație. Astfel, construcția acestor hidrocentrale ar putea produce minim 500 de mii de refugiați, fără a fi tras măcar un foc de armă.
În urma unor ample campanii de lobby și advocacy a ecologiștilor ucraineni și moldoveni, în anul 2020 a fost obținută formarea unei comisii guvernamentale mixte (moldo-ucrainene) privind utilizarea stabilă și protecția bazinului râului Nistru, care presupune:
- includerea reprezentanților societății civile din Republica Moldova și Ucraina în componența acestei comisii de stat;
- renunțarea (nu și abrogarea) de către Guvernul de la Kiev la planurile de construire a celor șase hidrocentrale;
- elaborarea unui studiu privind impactul curent și viitor al construcțiilor hidroenergetice de pe fluviul Nistru (finanțat de Guvernul Suediei).
„Sabia lui Damocles”
Proiectul este în continuare pus „pe stop”. Însă fostul Ministru al Mediului, Valeriu Munteanu, spune că Ucraina este destul de insistentă în planurile de construcție și poate reveni oricând la acele 6 hidrocentrale. Deocamdată, acest lucru nu se întâmplă pentru că Ucrainei îi este foarte greu să găsească finanțare din exterior dacă e vorba de o controversă și de un potențial scandal internațional. Asta nu înseamnă însă că banii, într-o țară ca Ucraina, nu pot fi găsiți pe interior.
„În anii 2000 Ucraina a solicitat acord de mediu Republicii Moldova pentru a suplimenta capacitatea de producere a energiei electrice la Novodnestrovsk. Statul ucrainean miza că în baza acestor documente va putea să acceseze bani internaționali de la donatori străini, în situația în care toate lucrurile erau absolut legale. În acel moment, nu a existat disponibilitatea Moldovei și a fost corect asta. Ucraina s-a retras din intenția de finanțare cu partenerii străini, în schimb au venit băncile oligarhilor ucraineni, care au luat locul finanțării. Când vorbim de Republica Moldova, sume de zeci sau sute de milioane de dolari sunt bani cosmici. În Ucraina, astfel de sume sunt foarte accesibile în interior”, a spus Valeriu Munteanu.
Subiectul nu s-a încheiat și ar urma să revină în următorii ani. Totuși, totul depinde în continuare de păstrarea poziției Republicii Moldova pe acest subiect.
Problema temperaturii și debitului
Una din principalele probleme a râului Nistrului este temperatura joasă, principala cauză fiind hidrocentrala de la Novodnestrovsk. Potrivit lui Ilia Trombițchi, acel baraj eliberează apa de adâncime în cursul de jos a râului, care de obicei este mai rece decât cea de suprafață. Respectiv, anume acest factor, în opinia expertului, micșorează temperatura apei Nistrului cu aproximativ 6 grade Celsius pe tot parcursul anului.
Respectiv, scăderea temperaturii apei are un efect devastator pentru o serie de specii de pești și plante din bazinul râului Nistru. „Nu se poate face nimic aici, decât reconstrucția centralei de la Novodnestrovsk. Dacă vom avea vreodată un acord interstatal cu privire la gestionarea complexului hidroelectric de pe Nistru, una din condiții trebuie să fie reconstrucția acelei centrale, pentru a utiliza apa de la suprafață, care are temperatura mai normală”, explică expertul.
Evident, temperatura rece a apei poate fi cauzată în unii ani și de schimbările climatice, însă aici, potrivit expertului nu avem prea multe de întreprins.
Râul Nistru este afectat și de ceea ce numește Valeriu Munteanu drept „speculațiile debitelor de apă” de la hidrocentrala Novodnestrovsk. Acestea au, potrivit lui, raționament strict economic și nu de dirijare a debitului de apă pentru a feri localitățile de viituri și inundații.
„Se folosește paradigma noapte-zi pentru debite, astfel încât să fie produsă energie mai ieftină noaptea și să fie vândută mai scump la anumite ore ale zilei. Din această cauză, în unele momente ale zilei debitul râului în aval de Novodnestrovsk este zero. Altfel spus, nu curge nici un gram de apă. Acest stres mare pentru fluviu ar fi comparabil cu închiderea oxigenului pentru om sau blocarea unei artere mari sangvine”, explică fostul Ministru al Mediului.
Coțofana de pe gard
În discuțiile bilaterale moldo-ucrainene se pune tot timpul problema funcționării hidrocentralelor de la Dubăsari vs Novodnestrovsk. Potrivit lui Valeriu Munteanu, ambele influențează la fel de negativ starea râului, doar că partea moldovenească este mai atentă la acest aspect și volumele de apă deversate de la Dubăsari nu afectează atât de mult.
„La Dubăsari noi nu punem presiune pe producerea energiei electrice. Aici mai mult primează controlarea viiturilor, pe când la Novodnestrovsk – e invers. Dar atunci când ne întâlnim cu ucrainenii, aceștia tot timpul invocă acest subiect”, explică Munteanu.
Discuțiile bilaterale dintre Ucraina și R. Moldova au în primul rând ca fundament sănătatea râului Nistrului, capacitatea lui de a se regenera și capacitatea locuitorilor de a se aproviziona cu apă potabilă. De asemenea, încă nu este finalizată delimitarea frontierelor, inclusiv cea din preajma satului Naslavcea.
„Toate aceste subiecte au rămas în aer, mergând pe principiul «până nu este decis totul, nu este decis nimic». Din păcate, anumite porțiuni de la frontieră au fost câștigate de Ucraina pe promisiuni deșarte. În perioada guvernului Filat, de exemplu, s-a cedat o bucată de teren și dig cu promisiunea că Ucraina ne va da câțiva zeci de metri pe Dunăre. A fost dată pasărea din mână pe coțofana de pe gard”, spune Valeriu Munteanu.
Convenții internaționale și discuții mai noi
La nivel internațional, domeniul gestionării apelor implică neapărat colaborarea între țări, întrucât este clar că râurile nu respectă granițele naționale. Regiunea europeană este singura din lume care are un cadru legal stabil în acest domeniu, numit Convenția Europeană privind Protecția și Utilizarea Cursurilor de Apă Transfrontaliere și a Lacurilor Internaționale bazată pe prevederile agreate de Comisia Economică a Organizației Națiunilor Unite din 1992. Convenția a mai fost modificată în anii 2012. Tot în 2012 a fost semnat un acord de Cooperare în Domeniul Protecției și Dezvoltării Durabile a Bazinului Hidrografic Nistru, dar acordul a rămas doar un document pe hârtie.
„Orice intervenție trebuie să aibă documentele cu privire la impactul de mediu și acordul țărilor care ar putea fi afectate. În această situație, Ucraina nu va putea niciodată să facă ceva fără acordul Republicii Moldova. Dar, chiar și fără acordul nostru, Ucraina și-a permis în anii 2000 să extindă capacitatea de hidrocentralei de la Novodnestrovsk, făcând abstracție de prevederile internaționale”, spune Valeriu Munteanu.
La ultima întrevedere dintre Maia Sandu și Volodimir Zelenski, aceștia au abordat și subiectul râului Nistru, cele două țări făcând invitație către Uniunea Europeană să facă evaluarea impactului de mediu. „Apele râului Nistru asigură viaţa şi bunăstarea a milioane de oameni care locuiesc în bazinul acestui râu, atât din Republica Moldova, cât şi din Ucraina. Am reiterat propunerea de a solicita Uniunii Europene să facă evaluarea impactului de mediu”, a precizat atunci Maia Sandu la conferința de presă.
