„Pachetul de închisoare” al jurnaliștilor din Belarus

Periuță de dinți, săpun, un pulover, două perechi de șosete – acestea sunt lucrurile obligatorii pe care le port în geantă de fiecare dată când ies din casă la serviciu. Acest „pachet de închisoare” este o practică obișnuită în rândul multor jurnaliști din Belarus care lucrează în teren.

În ultimele luni, jurnaliștii au fost reținuți pentru că au intervievat prizonieri politici eliberați, au filmat rude ale protestatarilor uciși sau pur și simplu au pus întrebări oamenilor obișnuiți de pe stradă. Aceasta nu este cartea 1984” a lui Orwell  – o carte citată aici destul de des – ci Belarusul lui Lukașenka în 2021.

Unsprezece jurnaliști se află în prezent în închisoare, fiind acuzați de infracțiuni. De ce sunt reținuți? Cinci dintre ei au încercat să lanseze un nou post TV independent; un jurnalist a descoperit într-o anchetă că, după Maidan, mulți polițiști ucraineni au fugit în Belarus și s-au alăturat forțelor de ordine de aici; și colegele mele, Kațiarîna Andreeva (27) și Daria Ciulcova (24) de la Belsat TV, au transmis în direct protestele de la Minsk.

Pentru un material video de două ore, Katia și Dașa au fost condamnate la doi ani de închisoare. Astăzi se împlinesc 178 de zile de când stau după gratii. Lacheii lui Lukașenka nu numai că ni le-au luat fizic, dar le-au și izolat aproape complet de noi și de familiile lor. Au trecut săptămâni și chiar luni de când nimeni nu a primit nici o scrisoare de la fete. Îmi verific cutia poștală de două ori pe zi și fiecare plic pe care îl găsesc este ca o veste de ultimă oră: uneori aduce bucurie, alteori tristețe, dar mereu aduce lacrimi.

Ihar, soțul Katiei, și el jurnalist care a petrecut 15 zile în închisoare imediat după ce soția sa a fost arestată, își părăsește casa în fiecare zi cu mai mult decât „pachetul de închisoare” standard. El poartă întotdeauna fotografii tipărite cu sine și soția sa, în caz că este arestat și i se confiscă smartphone-ul. În ultimele șase luni, lui Ihar i s-a permis să o vadă pe Katia doar de două ori. Deși este trist și obosit, nu s-a gândit niciodată să părăsească țara sau să se oprească din lucru.

„În Belarus, există un război împotriva jurnaliștilor”, a spus Ihar imediat după anunțarea sentinței soției sale. „Și pentru a schimba acest lucru, trebuie să lucrăm mai bine și mai mult. Trebuie să continuăm să raportăm și să spunem adevărul – de asta le este teamă ”.

Scrisori de la colegii întemnițați. Mereu e o loterie – care din scrisori administrația închisorii ne va permite să le primim. „Uneori, mă gândesc că nu există nimic după acești pereți, de parcă ar fi o pustietate, ca în spațiu”, scrie Dașa în ultima ei scrisoare. Fotografie de Nasta Reznikava.

Materialul a fost publicat inițial în Newsletter-ul Weekly Focus realizat de rețeaua internațională de jurnaliști n-ost, care are ca misiune să se aprofundeze în realitățile de pe continentul european și să ofere o perspectivă diversă asupra unui subiect săptămânal. Vă puteți abona la newsletter pe acest link.

Nasta Reznikava este o jurnalistă cu sediul la Minsk, care raportează în principal pentru postul de televiziune polonez-bielorus Belsat. Singurul număr de telefon pe care îl știe pe de rost este cel al avocatului ei.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.