Nistrul ne adapă și ne hrănește. Nistrul ne crește. Dar cum avem grijă de cel mai important râu din țară? Afluenții în care aruncăm sticle de plastic și alt gunoi solid, în care vărsăm apa menajeră de la baie, în care vărsăm fertilizanții chimici din agricultură – toate acestea formează râul Nistru.
Am fost în satul Costești, Ialoveni și am vizitat o porțiune din râul Botna, unul dintre cele mai mari râuri interne ale Moldovei, al patrulea ca mărime după Răut, Cogâlnic și Bâc.
La intrarea în sat, pe stânga, trece râul Botna. Aproape de stufăriș, până la cotitura apei, stă un bătrân. Bățul întins arată spre pluta care abia se vede printre sticlele de plastic de la suprafața apei, deasupra căreia s-a format un strat de murdărie verde–cenușie care stă pe loc. „Ce pește poate fi în acest râu murdar?” întrebăm pescarul, care ridică din umeri.
„Înainte râul era mai adânc și mai îngust, apa era curată și era pește în el. Lumea noastră e murdară. Cui i-a trebuit să arunce butlăștile acestea? Toate se duc în Marea Neagră. Acolo le mănâncă balenele și se îmbolnăvesc”, povestește pescarul despre imaginile văzute la televizor. Bărbatul trecut de 60 de ani a venit la râu să mai piardă timpul. Nu speră să prindă pești. „Nu beau, nu fumez, acasă nu am ce face. Iubesc pescuitul”. Dar în câteva minute ridică pluta din apă, undița de vreo doi metri o transformă într-un băț mai scurt decât coada la mătură, își ia culiocul negru și pleacă, renunțând pe azi la pescuit. „O să mă ștrăfuiască (amendeze, n.red.) că am prins pește”, își argumentează el graba și înaintează prin iarba crescută până la genunchi.
Până pe 14 iunie, pescuitul în râuri este interzis, inclusiv în râul Botna. Timp de 75 de zile, primăvara, peștele depune icre și se înmulțește. Dar asta nu-i deranjează nici pe următorii pescari care și-au aruncat undițele în râu. Se pare că nici murdăria din jur nu-i oprește.
Pe cursul râului, după cotitură, stau trei tineri și așteaptă să fie trasă pluta. Săptămâna trecută un prieten de-al lor a intrat în apă și a scos un cosaș mare până la cot. Asta îi ține să stea în soarele amiezii. „A scos și crap și amur frumos. Este și caras aici”, povestește Mihai. Prietenul lui intrase în apă până la brâu. Jumătate de metru era apă, restul era mâl. „Vara vezi fundul”, adaugă unul dintre cei trei pescari. Mănâncă răsărită pe mal și așteaptă. Încă nu au văzut niciun ciugulit de pește. L-am întrebat dacă nu este îngrijorat de faptul că oamenii aruncă gunoiul și varsă apa menajeră în râu. „Să te sfădești cu lumea? Dacă se rupe apa la iaz, aici se face o curățenie ideală”, spune pescarul Mihai, făcând referire la lacul de acumulare Costești.
Animale într-un râu murdar
Râul trece prin fața primului rând de case din satul Costești, Ialoveni. În mal sunt instalate țevi din care curge apă tulbure, albicioasă, cu bule. Apa și-a făcut cărare de pe mal și a lăsat urme negre pe albia râului. O canalizare, două, trei… Unele țevi abia se văd, însă nu sunt mai puțin periculoase.
Vizavi de o țeavă de canalizare de pe malul celălalt, sare în apă cineva mic și brun. Înoată pe malul opus. Răscolește prin iarbă cu lăbuțele scurte din față, dă firele într-o parte, apoi rupe și duce pumnișorii mici spre nas. Mustățile albe tremură la fiecare firicel de iarbă. Urechile sunt perfect rotunde și abia se văd, iar coada e lungă cât tot corpul. Se pare că nu-i este frică de străini, însă se oprește când aude zgomote.
Pe insuliță, câte unul, câte doi, urcă încă șase exemplare. Unul se ridică în două lăbuțe și cu cele din față se șterge la ochi. Altul se scarpină cu piciorul din spate. Soarele le usucă ușor blănița cafenie.
Nu este nici nutrie, nici castor – așa cum am presupus. E bizamul, căruia i se mai zice șobolan de mosc – un rozător semiacvatic care trăiește în mlaștini și în apele mai puțin adânci.
- Potrivit Polinei Cassir, cercetătoare la Rezervația Naturală „Prutul de Jos”, bizamul este un animal răspândit și poate fi văzut în diferite iazuri, în râul Nistru, dar și în alte râuri. Bizamul poate trăi și în ape murdare.
„Apa din Botna, probabil, nu ajunge în Nistru”
Pe lângă problema deșeurilor care ajung din râpi când plouă, pe lângă toate țevile de canalizare care se scurg în râul Botna, costeștenii mai dețin și terenuri în zona râului, pe care le irigă cu apa din el, și construiesc barajuri pe deasupra. Asta duce la înnămolirea râului. „E dureros, e o problemă, dar asta este. Cei care cresc legume, folosesc apa din râu pentru irigare și apoi aceste legume ajung pe mesele noastre. De aceea, vara râul seacă aproape total, probabil că nici nu ajunge în Nistru”, recunoaște primarul localității, Vasile Bortă, menționând că în sat sunt 120 de frigidere pentru păstrarea produselor. Specialiștii în ecologie spun că apele poluate din râuri nu pot fi folosite pentru irigare, pentru că au un grad înalt de mineralizare.
Enlarge
Primăria Costești a desecat recent 1,5 km dintr-un canal al râului. În rezultat, Botna este mai înaltă decât canalul și înnămolită, iar apa ajunge în beciurile localnicilor. Sunt inundate și curțile, pentru că unii locuitori s-au conectat ilegal la sistemul de canalizare care încă nu este dat în exploatare. Primarul povestește că „80% din rețea este deja construită. Oamenii nu înțeleg că, dacă nu e dată în exploatare, apa nu se duce în stație și de aceea avem cazuri când aceste fântâni cu apă menajeră se umplu și inundă curțile”, explică Vasile Bortă.
- Costești este unul dintre cele mai mari sate în Republica Moldova.
Aici locuiesc aproape 11 mii de oameni, conform Recensământului din 2014.
„Râurile interne – poluate și foarte poluate”
Iuliana Cantaragiu, expertă în ecologie și fostă secretară de stat la Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului în domeniul protecției mediului și resurselor naturale, spune că afluenții râului Nistru și Prut sunt foarte poluați și secați de ape, iar calitatea apei din râurile interne este de clasa 4-5, adică poluate și foarte poluate.
Principalele surse de poluare ale apelor de suprafață sunt apele uzate, deșeurile și fertilizanții folosiți în agricultură. Acest lucru se întâmplă pentru că în țara noastră avem insuficiență de stații de epurare și tehnologii care ar curăța apele uzate și le-ar deversa în natură, deja curățate. Prevederi în legislație sunt – legea apelor și un set de regulamente. Avem și măsuri contraveniente, dar nu se investește în infrastructură, spune Iuliana Cantaragiu. „În ultimii 10 ani, noi am construit foarte multe apeducte, în mod special în zonele rurale, dar mai puține stații de epurare a apei”, explică experta.
În reportajul „Veceul și demnitatea din fundul grădinii” am scris că din 1.682 de localități din Republica Moldova, doar 126 au sisteme de canalizare. 73 dintre acestea au stații de epurare funcționale.
Noi luăm apa din natură, o folosim, ea ajunge în sistemul de canalizare, dacă el există, după care ea ajunge direct în râu, fără a fi tratată.
În anul 2020, Mișcarea Ecologistă din Moldova a elaborat Planul de gestionare pentru sub-bazinul râului Botna. Specialiștii au constatat că bazinul hidrografic al acestui râu se confruntă cu diverse procese de degradare (salinizarea solurilor, dehumificare, alunecări de teren, eroziune eoliană), care, puse alături de problemele legate de calitatea apei în râu, constituie motive de îngrijorare pentru starea ecologică a râului Botna.
Planul prevede construirea stațiilor de epurare și sistemelor de canalizare în cele 66 de localități prin care trece râul Botna. În prezent, niciuna nu are stație de epurare. Doar în Căușeni există o stație care „nu funcționează la parametri normali și nu este suficientă”. De asemenea, este prevăzută crearea coridoarelor ecologice care ar limita gradul de eroziune și colmatare, crearea și împădurirea fâșiilor riverane de protecție a apelor și altele. Costul de implementare al acestui program de măsuri s-ar ridica la 37,9 milioane de lei, potrivit Mișcării Ecologiste din Moldova.
Fotografii de Tatiana Beghiu
