Suntem în al doilea an de pandemie. Al doilea an când nu prea ne putem vedea cu rudele nici măcar de sărbători. Indiferent dacă pentru cineva Paștele e o zi sfântă sau nu, e un eveniment cel puțin de familie, ori pur și simplu o ocazie de a petrece un weekend prelungit departe de tastatură.
La Moldova.org am întrebat de fiecare cum și-a petrecut acest sfârșit de săptămână și prin ce a fost diferit Paștele în acest an.
Ana Gherciu, directoare executivă
E al doilea an la rând când nu merg la bunici. Mi-e un dor nebun de ei, dar nu merg să-i vizitez până nu-mi iau rapelul. Până atunci mă consolez cu faptul că în loc să mă ghiftuiesc cu 6 feluri de carne, am descoperit un loc extraordinar de frumos din Moldova, încă nedescoperit de turiștii neamului. Natură virgină, miros de primăvară și un concert live în interpretarea păsărilor.
P.S. Bine, recunosc, am mâncat 2 felii de pannetone gătit de Raisa Răzmeriță, mmmmdelicios.
Tatiana Beghiu, jurnalistă
Prima zi de Paști a început cu soare puternic după mai multe ore de ploaie. Iar după ce mi-am spălat fața cu un ou roșu și unul alb (după cum spune tradiția) am mâncat cozonac proaspăt și parfumat. Iar după asta, am luat cartea pe care Moldova.org urmează să ți-o prezinte în această săptămână și m-am pus pe citit. Eiii, și cum fără lalele în luna mai!
Diana Madan-Preașcă, jurnalistă
În acest an am sărbătorit Paștele în familie. Doar noi patru. Doar că de data aceasta masa de sărbătoare a fost pregătită în exclusivitate la solicitarea membrilor familiei. Adică, ne-am adunat și fiecare din noi a spus mâncarea care o dorește. Așa că masa a fost fără salate cu maioneză, fără o mulțime de mâncăruri cu carne sau de genul „hai să le fac și pe astea”. Dar, spre deosebire de anul trecut, am fost la sfințit Pasca și ouăle roșii. Așa că pe la 4 dimineața toți patru cu măști pe față am mers în fața bisericii, unde lumea a stat la distanță unul față de celălalt.
Georgeta Carasiucenco, jurnalistă
Paștele poate fi și fără mese pline cu farfurii una peste alta și, desigur, fără rude. De Paște poți să te retragi în natură, să te bucuri de soare, de verdeață și să te gândești la tine și la oamenii din jurul tău, așa cum am făcut eu.
Natalia Graur, jurnalistă
Anul ăsta am rămas singură în Cluj – toate prietenele mele au plecat fie la părinți, fie la „socri”. Și eu nu știu ce înseamnă Paștile pentru mine dacă nu-s acasă, dacă nu merg în satul bunicilor. Așa că duminică am fost în pădure, iar restul zilei m-am cuprins cu pisica prietenei mele plecată din oraș.
Eugenia Wetz, jurnalistă
Anul acesta am mers cu familia la țară. Pentru că e tare grijulie, mama nu le-a permis rudelor din sat să ne viziteze. Tot ea, ca orice mamă, a spus că nu ne vom pregăti mult, ci doar pentru noi, așa, un pic – a vopsit ouă, a copt plăcinte, a dat la cuptor un pește și a copt o pască de la Franzeluța. Pentru mine, cel mai frumos Paște e cel petrecut cu oamenii preferați!
Ștefan Grigorița, jurnalist
A fost un weekend ca orice altul. Acum suntem la etapa când toate săptămânile sunt la fel. Pentru noi, Paștele nu a făcut vreo diferență.
Ernest Todiev, editor video
Sâmbătă am tăiat legumele fierte pentru salate. Ca de obicei, acestea au ieșit delicioase! Ador sărbătorile anume pentru că pot să pap salate. Duminica am petrecut-o activ, jucând câteva seturi de badminton. Afară era foarte cald, așa că am abandonat repede sportul și am mers la o plimbare în parc.
ă
Ecaterina Buruiană, stagiar
Paștele pentru mine a fost mereu unica sărbătoare de suflet pentru că suntem cu toții acasă. Și pentru că pot mânca fără pic de regret oricât cozonac îmi doresc. Deja al doilea an, de când ne-a cuprins pandemia, sărbătorim în trei: mami, buni și eu. La noi masa de sărbătoare este împărțită în două: cea tradițională, cu friptură de miel și sarmale, și cea vegetariană – cu legume la cuptor și sarmale de post, căci de 6 ani nu mai consum carne, iar mama, de voie de nevoie, face muncă dublă. Și, desigur, masa este încununată de ouăle roșii vopsite „eco” cu coji de ceapă- tradiție de familie. Cred că cel mai mare cadou de sărbătoare din acest an este vremea deosebit de frumoasă și abundența de verdeață și mai multă liniște în jur.
Marta Sterpu, redactoră-șefă
De obicei, de Paști merg la în sat – pentru că puișoooori, pentru că ieduți, pentru că e cald și în pădure (sau ce a mai rămas din ea) sunt muuuulți brebeni. Și pentru că lui tata îi reușește să facă niște răcituri de-li-cioa-se. Anu ista măcar le va putea trimite la Chișinău. Duminica asta am avut totuși un oaspete – un câine roșcat african, care adoră castraveții și care mă va tot împinge spre marginea patului până la sfârșit de săptămână. Minunat!
Și la final, am pregătit și o galerie de poze pentru un pic de căldură și frumusețe.
