Albastrul și paleta cromatică de după „evroremont”

Mihai Stamati este un designer industrial din Republica Moldova. Își schițează și proiectele, și textele cu aceleași creioane – uneori mai tocite, alteori mai ascuțite, dar mereu cu aceeași pasiune.

Mihai va găzdui o serie de articole pe Moldova.org despre sensul lucrurilor din jurul nostru, mai vechi și mai noi, și despre felul în care percepem frumosul astăzi.

Alb, siniliu – albastru ca cerul. Curat, i-ma-cu-lat.

sau…

Țipător, aprins, strident… Piersic, salată, lapte. Ciocolată!?

Câte și mai câte asocieri cromatice au apărut în lexiconul moldoveanului după ce, cu intenții nevinovate de a-și renova locuința, au ras varul pereților exteriori și interiori ai caselor pentru a-l înlocui cu altceva.

Nu prea mai conta dacă acel altceva era mai bun, important era să fie altceva și, cel mai important, ca la vecin. Astfel, fără prea mult raționament, s-a dat curs noului val de modernitate, ștergând urmele de odinioară ale materialelor naturale și ale varului. Odată cu el, au dispărut din cromatica caselor noastre și nuanțele sale albăstrui de „sîneală”, făcând loc unei noi palete: un infinit de culori despre care, la fel ca și despre gusturi – cică nu se discută.

Mă rog, am putea și să nu le discutăm, dar se întâmplă cam des să te doară ochii de la culorile pereților de după „evroremont” și atunci, cu toată stima pentru libertatea de expresie a gospodarilor sau a zugravilor, nu rămâne decât să mijești ochii și să constați: cât de prețioase sunt totuși „limitările” pigmenților și, în general, a materialelor naturale. Prin esența lor, acestea nu prea îți dau șansă să greșești, iar la noi (și nu doar la noi ) se greșește. Țipător și strident! Consecvent.

Cuib-carunt_Casa-Ciutesti_web
„Cuib cărunt”. Fostă casă a familiei Lazăr (Nițu, după poreclă) satul Ciutești. Demolată.
Casa-Ciutesti_Mos-Alexandru_web
Casa mătușii Liza. Nelocuită. Satul Ciutești

Lumea  a renunțat la materialele naturale fără să observe și a făcut-o din necunoaștere și ignoranță. Gândind la acest fenomen, mi-am amintit de scena din filmul „Văleu – văleu, nu turna!”, turnat în 1991, în care Badea Senea (personaj interpretat de regretatul Vasile Tăbîrță) rade cu sapa varul de pe un perete. Îl rade ca să-l înlocuiască cu ciment, așa, pur și simplu, ca să se afle în treabă, vorba lui Moromete. Cam așa s-a întâmplat cu multe case din satele noastre. Și pe dinafară, și pe dinăuntru au fost răzuite pentru a face loc mai multor încercări ale vremii. Mai întâi tapetelor ultra-înflorate, apoi celor texturate. Apoi veniră moda amestecurilor uscate, moda tencuielilor decorative și a curcubeielor, vorba tatei când dă de vreun perete multicolor. La exterior pereții au fost ba îmbrăcați, ba dezbrăcați de „șube” ca să fie finisați. Mai nou, și acești pereți sunt înfrumusețați cu tencuieli decorative în culori greu de suportat, pe alocuri.

Piatra, lemnul, lutul, fierul, cărămidă sunt materiale ce nu țin de modă. Ele au capacitatea de îmbătrâni frumos prin faptul că își capătă în timp patina vremii, întărindu-și aspectul firesc prin culoarea, textura și factura proprie.

Știți de ce albul sau albastrul varului e agreabil? De ce roșul cărămizii sau de ce ruginiul fierului e calm, e ușor de asimilat, chiar și pe suprafețe mari? Pentru că sunt culori autentice, sunt culori firești, proprii materialului, iar această proprietate ne face să le acceptăm și le percepem mult mai ușor. Și, dacă vorbim de percepere, atunci alături de culoare intră în rol textura, factura și chiar mirosul – toate autentice în cazul acestor materiale. Omul este predispus să se înconjoare, în primul rând, cu materiale și culori naturale pentru că e parte din natură. Asta nu înseamnă neapărat negarea materialelor și culorilor obținute artificial, dar e foarte greu să ajungi la același rezultat de confort vizual, psihologic, punând pe cântar materialele în culorile lor naturale și materialele sintetice.

Calmul și atmosfera naturală oferită de var, cu toate nuanțele sale, sunt aproape imposibil de egalat folosind amestecuri și pigmenți sintetici, iar asta pentru că zugrăveala de var lasă senzația de profunzime, respiră, pe când finisajul sintetic e opac, plat.

Dacă tot așa stau lucrurile, mai ales că în ultimii ani se promovează intens tendințele de fi  eco, de ce nu am lua câțiva bolovani de var, i-am stinge și ne-am fabrica materia primă pentru a zugrăvi și împrospăta (la propriu) pereții casei? E simplu, nu? E simplu, doar că… e mai complicat! Nu avem timp și nici chef, iar mai cu seamă nu prea mai știm cum se face asta. E mai simplu să deschizi găleata cu vopseaua de-a gata și să te plimbi cu rola pe perete. Căutăm vopsele fără miros (scumpe, apropo), pigmentate conform codului din proiectul designerului și, după ce peretele e gata, constatăm că-i prea închis sau e prea deschis sau nu se potrivește perfect cu teracota sau cu mânerele de la bucătărie… Povești. Prea multe opțiuni, doamnelor și domnilor. Prea multe și confuze. Interiorul casei trebuie să fie o scenă aproape invizibilă. Curată. Trebuie să respire și să lase loc de culoare pentru oamenii și lucrurile care o umplu, iar opțiunile oferite de materialele și pigmenții naturali sunt perfecte pentru a crea asemenea armonii.

Fie în alb, fie în diferite nuanțe de albastru, casele văruite lasă senzația de prospețime și asta e o simțire firească pentru că, îngrijite, aceste culori radiază, sunt imaculate. Nu o să mai insist asupra acestor valori pentru că, probabil, mulți dintre voi au avut ocazia să le simtă în mod natural, dar nici nu pot încheia vorba fără să las aici câteva link-uri  despre „Albastru” și toate materialele din jurul acestei culori – un proiect al unei echipe pasionate și îndrăgostite de autentic.

Admir pasiunea lor și-mi vine uneori să pun la stins niște boțuri de var. Mai știe cineva de unde se poate cumpăra acum varul?… Oare pe unde s-o fi pierdut mașinile care colindau satele noastre strigând „Hai la var…! La var, la var!”. Se pare că nu au rezistat concurenței noilor standarde de euro-reparații. Din păcate!

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.