Pentru că în următoarele săptămâni vom povesti despre Nistru, ne-am gândit să descriem pentru început trăsăturile, formele râului și schimbările la care a fost supus de-a lungul anilor.
Intervenția umană
Cea mai mare parte a suprafeței fluviului râului Nistru este valorificată sub terenuri arabile, pădurile ocupând doar 13%. Deși, spun experții de mediu, anume pădurile de-a lungul Nistrului sunt cele care ar putea să-l protejeze și să mențină ecosistemul natural.
Schema generală a reţelei hidrografice a Nistrului are forma unei pene de pasăre cu artera principală – fluviul Nistru – bine conturată şi care primeşte de pe ambele maluri o mulţime de afluenţi mici. În bazinul Nistrului există 16.890 de râuri cu o lungime totală de 42.751 km. Predomină râulețele cu o lungime de până la 10 km. Cu toate acestea, bazinul râului nu este bogat în lacuri naturale, însă are foarte multe lacuri de acumulare şi pe teritoriul Republicii Moldova.
Aproape pe fiecare afluent al Nistrului sunt construite baraje cu acumulări de apă în amonte. Suprafaţa totală a acumulărilor de apă în bazin este de cca 450 km2 (cca 0,6% din suprafaţa bazinului).
Mlaştinile se întâlnesc doar pe sectoare mici, de acea mai corect ar fi să le numim terenuri înmlăştinite, în văile râurilor, şi ocupă doar 1,6%. Cea mai mare parte a mlaştinilor a fost desecată pentru a fi ocupată de păşuni şi terenuri agricole. Totodată, oamenii au construit de-a lungul râului și baraje, pentru a se proteja de inundații. Acest lucru, susține Ilia Trombițki, directorul Asociației Internaționale a Păstrătorilor Râului „Eco-TIRAS”, nu a schimbat cursul apei, dar a distrus zonele umede, flora și fauna, precum și a scăzut cantitatea de apă care se aduna în special primăvara. Barajele s-au construit în aniii `60-`70. Știința de atunci nu considera că astfel de acțiuni ar putea fi dăunătoare. „Dar asta a lipsit râul de posibilitatea de a se extinde, peștii nu au unde să-și depună icrele, iar păsările unde să se hrănească”, susține specialistul. Însă, cea mai gravă problemă cauzată de oameni atunci este că a lipsit râul de filtre naturale, care nu permiteau tuturor substanțelor chimice să nimerească direct în Marea Neagră. „În Ucraina, situația este un pic mai bună, dar doar până la un anumit moment”, remarcă Trombițki, făcând referire la hidrocentralele pe care partea ucrainească visează să le construiască pe Nistru.
Hidrocentralele
Deși Nistrul este unul dintre râurile principale care ne asigură cu apă, totuși, de multe ori, acțiunile oamenilor și lipsa reacției din partea autorităților l-a afectat grav. În anul 1954, lângă Dubăsari, a fost construită o hidrocentrală. Barajul ei nu oprește cursul Nistrului, dar totuşi reţine o parte din apă. Acesta a provocat dispariția unor specii de pești prin oprirea migrării lor către locurile de reproducere în amonte.
Nu s-a lăsat mult așteptată și o altă stație hidroelectrică, pe lângă Novodnestrovsk. Pentru ca aceasta să funcționeze, la Naslavcea, mai jos de hidrocentrală, a fost construit un baraj de reținere a apei. Iar în 2016, Guvernul Ucrainei a aprobat o strategie care își propune ca, până în 2026, pe râul Nistru să fie construite alte șase hidrocentrale. „Ucraina vrea să construiască hidrocentrale, Moldova nu vrea pentru că nu are nici unde le construi. Iată nu demult au fost construite două baraje pe Răut. Aceasta este o încălcare a legislației, dar nu are cine amenda și interzice. Ce să mai zicem de negocieri eficiente?”, susține Ilia Trombițki.
Deja de mai mulți ani se duc discuții între partea moldovenească și cea ucrainească, însă lucrurile nu s-au prea schimbat. Construirea acestor hidrocentrale ar putea degrada și distruge ecosistemul Nistrului, iar foarte mulți oameni ar pierde singura resursă de apă. Din cauza hidrocentralelor existente, Nistrul deja pierde 10-12% de apă.
Soluții
În timp ce unii se gândesc să construiască hidrocentrale și cât mai multe baraje, Uniunea Europeană a început să îmbunătățească starea ecologică a râurilor, după ce a constatat că 20% dintre râuri sunt grav afectate. Astfel, potrivit Strategiei UE pentru biodiversitate, până în 2030, cel puțin 25.000 km de râuri urmează să fie curățate de bariere, iar câmpiile inundabile și zonele umede să fie restabilite.
„Cei din UE s-au trezit. Au înțeles că au greșit și acum întreprind acțiuni pentru a soluționa această problemă, iar la noi, practic, nu se face nimic”, se arată dezamăgit directorul Asociației Internaționale a Păstrătorilor Râului „Eco-TIRAS”. Cu toate acestea, Trombițki susține că nu este încă târziu. Barajele pot fi înlăturate și asta le permite apelor să se reverse și să formeze mlaștini, iar zona să se restabilească. Totodată, este foarte important să fie plantate mai multe păduri de-a lungul Nistrului și pe teritoriul bazinului. Acestea nu permit producerea inundațiilor și îmbunătățesc regimul hidrologic, ceea ce este bine și pentru agricultură.
Bariere mari, cum ar fi barajele sau o serie de structuri mici, modifică fluxul natural al unui râu și provoacă presiuni asupra peștilor și a altor specii, precum și a habitatelor acestora. Pe baza studiilor recente, se poate estima că există mai mult de un milion de bariere în râurile europene și că aproximativ 10% dintre acestea sunt învechite și neutilizate.
Sursă imagine: Wikipedia/Spiridon Ion Cepleanu
