Logoped: „Copilul nu trebuie încurajat să folosească un limbaj incorect sau neadecvat vârstei doar pentru a amuza musafirii”

„Apariția tulburărilor de limbaj poate fi determinată de acțiunea unor procese complexe din perioada prenatală (dezvoltarea intrauterină), din timpul nașterii sau din perioada postnatală (după naștere). Cauzele care pot acționa în perioada prenatală sunt: bolile infecțioase ale gravidei, sarcina toxică cu vărsături și leșinuri dese, Rh incompatibil între mamă și făt, carențele nutritive, intoxicațiile și infecțiile, traumele mamei (căzături, lovituri în abdomen) care lezează organismul fătului”, spune logopedul Doina Adașan.

Cauzele tulburărilor de limbaj sunt:

- de natură organică, atunci când copilul suferă de traumatisme mecanice;

- de origine funcțională, atunci când există afecțiuni ale zonei senzoriale și ale zonei motorii cu afectarea oricărei componente a pronunției.

Cauzele psiho-sociale ale tulburărilor de limbaj sunt multiple, spune specialistul. De vină pot fi condițiile de mediu și de educație nefavorabile dezvoltării psihice normale a copilului, precum conflicte în familie, violența verbală, lipsa de preocupare a părinților față de copil sau chiar analfabetismul.

La vârsta de doi ani, copilul are deja un vocabular de la 50 până la 100 de cuvinte și foloseşte propoziţii scurte. În jurul vârstei de 4 ani, este capabil să pună întrebări şi să folosească propoziţii din 3 până la 6 cuvinte. Specialiștii susțin că este cazul ca părinții să se îngrijoreze în momentul în care în jurul vârstei de 2-3 ani micuţul repetă întrebările în loc să răspundă la ele sau nu rostește niciun cuvânt. Acest comportament poate fi un semnal timpuriu al unei întârzieri în dezvoltarea socială sau a limbajului.

„Dacă e să vorbim despre vârsta la care ar trebui să mergem la o consultație a logopedului, trebuie să menționez că în momentul când părintele este îngrijorat de modul cum evoluează dezvoltarea limbajului la copil ar fi recomandabil să facă o consultație. Este greșită ideea că va trece de la sine, că este încă mic. Și să nu uităm – fiecare copil își are ritmul său de dezvoltare. Dacă al meu a început a vorbi mai târziu, văd în anamneză care sunt cauzele, analizez mediul unde crește, dacă sunt frați și surori mai mari, timpul pe care îl petrec cu el și cât de calitativ este acesta pentru copil”, a mai adăugat logopedul.

Dacă defectul este ignorat, în timp se automatizează deprinderea de pronunție incorectă și defectuoasă și este complicat atât pentru copil cât și pentru părinte, mai atenționează medicul.

„Obținerea pronunției corecte a unui sunet este urmată de topica cuvintelor în propoziție și alte structuri gramaticale, care, însușite greșit inițial, ar putea cauza probleme copilului. Copilul se poate inhiba, izolându-se, astfel evitând tachinările semenilor și obiecțiile adulților. Pe termen lung aceste perioade de izolare pot afecta personalitatea copilului și pot influența acțiunile adolescentului, faptele tânărului”, menționează Doina Adașan.

Logopedul mai afirmă că rezultatul, timpul petrecut pentru ameliorarea problemelor de vorbire, depinde atât de motivaţia copilului, cât și de implicarea părinţilor.

„Metoda de educație este foarte importantă și poate cauza apariția unei tulburări de limbaj. Copilul mic nu trebuie încurajat să folosească un limbaj incorect sau neadecvat vârstei, pentru a amuza musafirii sau alte persoane sau să imite persoane și personaje animate care au o vorbire deficitară. De asemenea, nu trebuie forțat să învețe o limbă străină înainte de a-și forma deprinderile de a vorbi în limba sa maternă (bilingvismul timpuriu). Modul în care se vorbește cu copilul este foarte important în dezvoltarea limbajului. Cu copilul trebuie să se discute calm, liniștit, cu un ton lipsit de nervozitate și plin de afecțiune. Comunicarea trebuie să stimuleze verbal copilul. De aceea, părinții care nu vor comunica suficient cu copiii lor, din lipsă de timp, pot avea surpriza ca mai târziu copilul lor să sufere de o tulburare de limbaj”, atenționează medicul logoped.

Specialista a venit și cu o serie de recomandări pentru părinți:

· Abordarea unei exprimări clare și corecte;

· Formularea propozițiilor simple, redate cu intonație și expresivitate;

· Crearea unui mediu cald și liniștit;

· Resticționarea timpului petrecut în fața gadjeturilor;

· Implicarea celui mic în treburile casnice și în luarea deciziilor;

· Provocarea copilului la discuții contradictorii și dialoguri constructive.

„Contactul psiho-emoțional pozitiv cu cel mic este unul dintre factorii esențiali în organizarea și desfășurarea activităților logopedice. Atunci când părintele face o programare pentru o eventuală întâlnire, este rugat să povestească lucruri frumoase despre ce urmează să facă copilul la activitate. La rândul meu, am și eu câteva indicii despre copil și încerc să-mi construiesc astfel activitatea încât să îl fac să se îndrăgostească de exercițiile noastre, ca să evit monotonia și plictiseala. Pregătesc materiale didactice interesante pentru copil, mă gândesc cum aș putea să îl motivez pe cel mic ca să dorească să facă exercițiile de care am eu nevoie (modific intonația vocii, schimbăm poziția de lucru – pe scăunel, așezați pe covoraș, în picioare, sunt interesantă și mereu cu zâmbetul pe buze)”, susține Doina Adașan.

„Între copil și logoped trebuie să existe o prietenie bazată pe încredere"

„Uneori sunt suficiente o foaie și un pix, cu ajutorul acestora vom desena ce ne dorim. De exemplu, un ursuleț alcătuit din cerculețe și arbori, flori, iarbă, soare, cer. După ce relatăm ce am reușit să desenăm, construim o bărcuță sau un avion și trimitem dorințele noastre spre cer. De la salut și până la momentul de luat rămas bun, între copil și logoped trebuie să existe o conexiune pozitivă, o prietenie bazată pe încredere și bună dispoziție. Dialogul trebuie construit de la egal la egal, din start să fie punctate niște reguli, valorificând potențialul și personalitatea copilului”, explică Doina Adașan.

Metodele de lucru în logopedie sunt diverse, spune specialista: prezența materialului didactic viu ilustrat; materiale din natură pentru dezvoltarea motoricii fine; dialogul, interviul, conversația, povestirea - sunt metode ce împletesc abilitățile verbale cu cele creative. Sunt recomandate și metodele interactive: poezie însoțită de mișcări; compunerea diferitor ritmuri (cu ajutorul palmelor, picioarelor, a lingurilor); sărituri și onomatopee, exclamații.

Rezultatele vor fi mult mai frumoase și mai rapide doar în cazul în care părintele va avea încredere în copil și în profesionalismul logopedului, menționează Doina Adașan.

„Părintele în tandemul specialist – copil este ghidul cel mai important. Cele mai valoroase informații despre copil, desigur, sunt expuse de părinte. Părintele este pilonul de încredere. Despre acest lucru trebuie să cunoască ambii participanți - copilul și logopedul. Absolut necesară este și încurajarea părinților din partea specialistului. Un părinte liniștit și informat poate analiza rațional pașii pe care urmează să îi parcurgă, poate doza implicarea sa în activitatea copilului și poate observa progresele zilnice ale micuțului”, mai susține logopedul Doina Adașan.