Dacă vrei să înțelegi psihologia copilului și cum, de fapt, ne-am clădit caracterul, îndeletnicirile și ne-am construit răbdarea cu fiecare joc pe care l-am inventat, cu fiecare refuz primit din partea părinților, cu fiecare încercare de care ne-am speriat și întrebare la care nu am primit un răspuns, atunci cu siguranță că îți va plăcea să citești „Despre Educație” de Bertrand Russell, laureat al premiului Nobel pentru literatură (1950).
Acest articol face parte din rubrica „O carte pe săptămână”, realizată în colaborare cu Librăria Cărturești. Ne propunem să citim săptămânal câte o carte și să alegem special pentru tine un fragment din aceasta, să te inspirăm, informăm și să-ți facem poftă de lectură. Descoperim lumea cărților împreună! Cartea din această săptămână se numește „Despre Educație” de Bertrand Russell. O găsești la Cărturești, Chișinău, la prețul de 147 de lei. |
Russell este unul dintre cei mai mari filosofi, matematicieni și activiști pentru pace. Încă la începutul anilor 1900 acesta povestește și analizează niște realități atât de actuale și acum. Dar ca să te convingi de acest lucru, îți propun să citești un fragment din cartea sa, care ne face să gândim, să ne amintim de propriile experiențe și poate să înțelegem că, deși a trecut mai mult de un secol, părinții tot mai evită să le vorbească picilor despre sex, iar lecțiile de educație sexuală sunt catalogate drept desfrâu între pereții școlilor.
„Să oferi răspunsuri la întrebări constituie o parte foarte importantă a educației sexuale. Aici trebuie respectate două reguli de bază: răspunsurile să fie adevărate, iar cunoștințele despre sex să fie privite la fel ca oricare alte cunoștințe. Când copilul vă pune o întrebare inteligentă despre soare, lună sau nori ori despre automobile sau vapoare, vă face plăcere și-i spuneți atât cât credeți că poate pricepe. Răspunsurile la întrebări constituie o parte foarte însemnată a educației timpurii. Dacă însă vă pune o întrebare legată de sex, veți fi tentați să spuneți „sst, sst!”. Dacă ați învățat să nu procedați așa, veți răspunde totuși scurt și sec, probabil și cu oarecare jenă. Copilul observă de îndată nuanța, și cu asta puneți bazele unei curiozități bolnăvicioase. Trebuie să răspundeți la fel de complet și de firesc ca și cum întrebarea ar fi despre altceva. Nu vă îngăduiți să simțiți, nici măcar inconștient, că în sexualitate ar exista ceva dezgustător și murdar. Căci dacă o faceți, sentimentul i se transmite copilului cu care discutați. El va gândi, negreșit, că în relațiile dintre părinții lui există ceva necuviincios; mai târziu, va trage concluzia că ei au o părere proastă despre comportamentul care a dus la existența lui. Astfel de sentimente în copilărie fac aproape cu neputință niște emoții instinctive fericite nu doar la acea vârstă, ci și în viața adultă.
Dacă copilul dvs are un frate sau o soră născuți când el este destul de mare pentru a pune asemenea întrebări, să zicem după vârsta de trei ani, spuneți-i că nou-născutul a crescut în trupul mamei lui și adăugați că și el a crescut la fel. Lăsați-l să-și vadă mama alăptându-l pe nou-născut și spuneți-i că la fel s-a întâmplat și cu el. Aceste lucruri, ca și oricare altele legate de sex, trebuie spuse fără solemnitate, într-un spirit pur științific. Copilului nu trebuie să i se vorbească despre „rosturile tainice și sacre ale maternității”; întreaga chestiune trebuie discutată cu totul prozaic.
Dacă familia nu se îmbogățește cu nici un nou membru când copilul este destul de mare pentru a pune întrebări despre sex, subiectul se va isca probabil din remarca „asta s-a întâmplat înainte ca tu să te fi născut”. Mai devreme sau mai târziu, va vrea să știe ce înseamnă „a te naște”, și atunci trebuie să-i explicăm.
Este mai puțin probabil ca în cadrul lămuririlor date la întrebări să se ivească în chip firesc și chestiunea rolului jucat de tată în concepere, dacă nu cumva copilul trăiește la o fermă agricolă. Este însă foarte important ca el să afle acest lucru mai întâi de la părinți sau de la învățător, și nu de la copii pe care proasta educație i-a pervertit. Îmi amintesc ca și cum ar fi fost ieri cum un băiat mi-a spus totul pe această temă când aveam 12 ani. Povestea aceste lucruri într-un mod impudic, ca pe un subiect de glume obscene. Era experiența normală a băieților din generația mea. Urmarea firească: marea lor majoritate continuau pe tot parcursul vieții să privească sexualitatea ca pe ceva comic și murdar și nu puteau privi cu respect o femeie cu care avuseseră contact sexual, chiar dacă ea era mama copiilor lui. Părinții aplicau tactica lașă de a miza pe noroc, deși cu siguranță tații își aminteau cum au dobândit primele lor cunoștințe în materie. Eu pur și simplu nu pricep cum de își pot închipui oamenii că un asemenea sistem favorizează normalitatea psihică sau morala sănătoasă. Sexualitatea trebuie tratată chiar de la început ca un lucru firesc, delectabil și decent. A proceda altfel înseamnă a strica relația dintre bărbați și femei, dintre părinți și copii”.
