Dăunătorii la albine – metode de prevenire și combatere

‹ adv ›

Dăunătorii albinelor produc pagube importante în stupină, ba chiar pot distruge total familii de albine.

Majoritatea apicultorilor, cel mai des, se întâlnesc cu un dăunător care distruge fagurii atât din cuibul familiilor, cât și din rezervele prisăcilor. Este vorba de molia de ceară.

Molia de ceară (găselnița) la albine

Larvele moliei de ceară urzesc galerii prin fagurii vechi, dar mai ales care conţin păstură. Consumă ceara și păstura,
distrugând fagurii în totalitate.

Sunt cunoscute două feluri de fluturi care formează larvele moliei de ceară. Dacă fluturii sunt mai mari (Calleria melonella), este molia mare, și în cazul fluturilor mai
mici (Achroea grisella) – molia mică a cerii.

Cel mai bine este de prevenit apariţia și dezvoltarea moliei de ceară prin menţinerea în prisacă a familiilor puternice
și sănătoase și păstrarea curăţeniei în stupi.

De schimbat cât mai des posibil fagurii din care au eclozionat mai multe generaţii de albine. Cel mai sigur este de păstrat fagurii în depozite frigorifice, la temperaturi mai joase de 9°C la care fluturii nu se dezvoltă, dar această metodă este costisitoare.

‹ adv ›

Cu succes se folosesc acidul formic și acidul acetic glacial, se instalează tampoane îmbibate cu aceste substanţe între rafturile cu ramele puse la păstrare sau evaporatoare în care se adaugă periodic acidul.

În stupii cu albine fagurii atacaţi se înlocuiesc cu alţii buni, se restrânge cuibul albinelor. Pe larg pentru combaterea moliei se folosește bioxidul de sulf obţinut prin arderea sulfului, această procedură se aplică doar la fagurii de rezervă în dulapuri speciale sau în stupii goi.

Dat fiind că bioxidul de sulf nu omoară ouăle, tratamentul trebuie repetat peste 15-20 zile. Trebuie de ţinut cont că o gazare prea frecventă poate duce la reziduuri de bioxid de sulf în miere.

‹ adv ›

Mai multe detalii despre Combaterea găselniței – găsești aici.

Fluturele „Cap mort” (Acherontia atropos)

Dăunătorul pătrunde în stupi atras de gustul mierii. În familiile puternice, el este omorât imediat. Se întâlnește mai rar în regiunile noastre.

Protejarea se face prin micșorarea urdinișului după puterea familiei. Mai există o specie de fluturi asemănători după mărime cu fluturele Cap mort, dar coloritul este cafeniu uniform; la fel pătrunde în stup noaptea.

La fel și fluturele „Ochi de păun” pătrunde în stupi pe timp de noapte.

Citește și despre Metode de combatere a Acarianului Varroa.

Gândacul de stup Aethina Tumida și viespea asiatică

În ultimii ani, tot mai des apar informaţii adresate apicultorilor despre două mari pericole care se apropie de partea vestică a continentului European, care distrug deja apicultura europeană, gândacul de stup Aethina Tumida și viespea asiatică.

Primul pericol este reprezentat de un gândac care a venit din Africa și a invadat deja Italia, iar acum se extinde prin Franţa și Germania. Este vorba despre gândacul de stup Aethina Tumida.

Două-trei femele adulte sunt capabile să producă o infestare care poate duce la pierderea unei întregi colonii de albine.
Femelele gândacului de stup Aethina Tumida încep să depună ouă la numai o săptămână după propria emergenţă din sol.

Larvele gândacilor de stup Aethina Tumida ies din stup și intră în solul umed și moale, pe o rază de circa 20 de metri în jurul stupului, la o adâncime de 10-30cm, pentru a se transforma în nimfe și apoi adulți.

Comisia Europeană, prin departamentele de specialitate, a informat de ceva vreme statele europene la riscul pe care îl reprezintă o invazie a gândacului de stup Aethina Tumida în
coloniile de albine.

Cea mai la îndemână soluţie pentru eradicarea acestui dăunător instalat în stupină este distrugerea stupilor infestaţi și arderea acestora sau congelarea inventarului apicol.

Al doilea pericol evidenţiat de domnul doctor Adrian Siceanu este viespea asiatică (Vespa velutina), care face deja ravagii în Franţa. Deocamdată, oficial, la noi nu s-a raportat niciun caz de acest tip, însă apicultorii se așteaptă să apară în anii următori.

Preparate veterinare și biostimulatori în apicultură

Viespile – dăunători ai albinelor

Viespile deranjeză albinele mai mult în perioada de toamnă, atunci când coloniile lor sunt dezvoltate puternic. Pe timp răcoros pătrund în stup și consumă mierea albinelor, dacă familia este slabă pot distruge și puietul, hrănind larvele lor.

Combaterea viespilor este bine de început încă din primăvară, când sunt doar femelele mătci. Se instalează capcane, sticle cu puţin sirop
acriu, unde ele pătrund și se îneacă. Se distrug cuiburile lor.

Lupul albinelor sau gărgăunul

Asemănător cu viespea, însă mult mai mășcat (40-45 mm),
vânează albinele cu care hrănesc puietul lor. La creșterea unei larve vânează 7-8 albine. Dacă gărgăunii s-au înnădit, pot distuge complet familiile slabe.

Furnicile

Dacă în apropierea stupului sunt cuiburi sau mușuroaie de furnici, acestea pot ataca familiile slabe, furându-le mierea și nimicind puietul. La deschiderea stupilor se pot găsi
furnicile cu puietul lor pe podișor sau în materialele de izolare termică.

Cele mai multe furnici sunt utile naturii, ele combat paraziţii. Combaterea se face prin menţinerea curăţeniei în prisacă, mutarea mușuroaielor mai departe de stupi, ungerea ţărișilor cu grăsimi tehnice.

Se pot pune pe podișorul stupului frunze proaspete de nuc, papură de baltă.

Urechelniţele

Urechelniţele pe timp de vară deranjează albinele, consumă miere, păstură. Fac murdărie în stup și sunt purtători de infecţii.

Șoarecii

Șoarecii pătrund în stupi, mai ales în zonele de pădure, toamna și pe timp de iarnă, consumă miere, păstură, distrug fagurii și murdăresc interiorul stupului.

Deranjul lor duce la apariţia diareei albinelor. Lupta cu rozătoarele se face pe cale mecanică și punând momeli, stupii să nu aibă crăpături, la urdiniș se instalează gratii.

Păsările

Păsările care dăunează albinelor sunt: prigoria (Merops apiaster), ciocănitoarele, piţigoiul, o specie de vrăbii. Pe timp de iarnă, piţigoii deranjează albinele, pot provoca ieșirea lor din stup și mor de frig pe zăpadă.

Ciocănitorile distrug pereţii stupilor și consumă albinele. Prigoriile sunt cele mai dăunătoare pentru albine. În a doua jumătate a lunii august, când se adună stoluri întregi
de prigorii, albinele practic nu zboară.

Se compromite culesul de nectar și dezvoltarea familiilor.
O prigorie zilnic poate consuma circa 60-80 albine. Hrănesc puii doar cu albine, cuiburile le fac în găuri pe malurile nisipoase ale râpilor.

Se alungă prin folosirea sunetelor păsărilor răpitoare.

Bibliografie: Bunele practici în apicultură în contextul schimbărilor climaterice, Andrei Zagareanu, doctor în știinţe agricole.

‹ adv ›