Ultima versiune din 2007 a Planului Urbanistic General al Chișinăului a fost recent digitalizată și publicată pe o platformă online. „Operațiunea” a fost realizată de primărie cu susținerea UNDP Moldova și Green City Lab și include mai multe Planuri Urbanistice Zonale din aceeași perioadă. Cei interesați de hărți și de viziuni de dezvoltare pentru Chișinăul viitorului, pot accesa întregul modul aici. Menționăm că autoritățile lucrează deja la un nou Plan, dar e bine să cunoaștem cum s-a vrut și cum nu s-a făcut până acum.
Planul Urbanistic General a fost adoptat în 2007, când în Chișinău încă era liniște la capitolul politic. Altfel spus, după 2007, când la primărie a venit Dorin Chirtoacă, iar în Consiliul Municipal Chișinău au fost fel de fel de majorități care se împotriveau acestuia, în oraș toți au construit după cum le-a venit mai bine, mai puțin conform acelui plan aprobat în 2007. Pe de altă parte, potrivit unor experți, în unele cazuri este bine că nu s-a construit conform planului.
Bulevardul care nu există
Planul din 2007 include un bulevard care, dacă era dus până la capăt, ar fi pus cruce pe centrul istoric al Chișinăului. Puținele cartiere istorice care mai există astăzi ar fi dispărut în totalitate. Ele și așa sunt sfârtecate de fel de fel de zgârâie-nori moldovenești, ca niște vlăjgani de sticlă ce țin la genunchi o fațadă de clădire istorică. De exemplu, potrivit planului din 2007, bulevardul Cantemir ar fi trebuit să continue mai departe, paralel cu bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, și să treacă hăt până la bulevardul Mihai Viteazul.
„În perioada sovietică se prevedea distrugerea totală a centrului istoric al Chișinăului prin divizarea în cartiere moderne. Rezultatele acestui gen de «dezvoltare» putem să le vedem în fostele cartiere istorice situate între bulevardele Negruzzi, Cantemir și strada Ismail, identitatea cărora a fost ștearsă. Ulterior, concentrându-și eforturile pe construirea cartierelor noi – Buiucani, Botanica, Rîșcani – autoritățile au renunțat la ideea distrugerii imediate și totale a centrului istoric, dar au păstrat «mișcarea» lentă spre acest scop, inclusiv prin promovarea ideii penetrării lui cu două artere de circa 70 metri lățime. Aceste artere – strada București și bd. Cantemir – trebuiau să meargă în paralel cu bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt. La ele se adăugau, din ambele părți, fâșii de demolare de peste 50 de metri dedicate construcțiilor de clădiri noi. Ulterior, s-a renunțat și la lărgirea străzii București, fiind lăsat în acest scop doar bulevardul Cantemir. Ideea a migrat și în Planul Urbanistic al orașului aprobat în 2007”, explică doctorul în arhitectură Sergiu Ciocanu.
În 1993, Parlamentul Republicii Moldova îi atribuie centrului orașului Chișinău statutul juridic de monument, înscriindu-l ca un tot întreg în Registrul Național al Monumentelor Ocrotite de Stat. Acest lucru însemna că toate obiectivele din zonă au devenit bunuri de interes public național, protejarea identității și integrității lui devenind bază pentru orice gen de politici de dezvoltare. Doar că această decizie a rămas, în mare parte, neimplementată.
„Implementarea însemna formarea în cadrul APL a unei structuri specializate pe protejarea părții istorice a orașului, stabilirea unor reguli specifice de construire și dezvoltare a acesteia, unificarea administrativă a centrului istoric în cadrul unei singure preturi. În 2007, când a fost aprobat planul urbanistic al orașului, cu bună știință a fost sabotat acest statut istoric și nu au bazat dezvoltarea orașului pe politica de protejare a nucleului istoric”, explică Sergiu Ciocanu.
Potrivit arhitectului, conform bunelor practici internaționale, principala politică este de a evita dezvoltarea „monocentrică” a orașului și a trece la modelul „policentric” prin crearea unor noi spații pentru diferite centre de afaceri, comerciale, hub-uri, sedii ale companiilor mari, etc. Astfel, centrul actual al orașului va fi eliberat de gigantica presiune imobiliară și de transport, punându-se bazele implementării deciziilor din 1993 și 2013 a Parlamentului privind protejarea și dezvoltarea durabilă a zonei istorice a urbei, precum și păstrării și regenerării identității culturale a orașului nostru.
„Nefiind stabilit un alt loc de dezvoltare acestor funcții noi ale orașului, în mod automat ele se dezvoltă în centrul existent, ducând inevitabil la distrugerea centrului istoric”, menționează Ciocanu.
Sectorul neterminat
Bulevardul Mircea cel Bătrân din sectorul Ciocana se termină brusc la intersecția cu strada Ion Dumeniuc. Potrivit planului urbanistic general, el ar trebui să fie continuat până la intersecția cu strada Bucovina, acolo unde se află în prezent Megapolis Mall. Însă, acest lucru nu se întâmplă.
Tot în plan este și strada Nicolae Sulac – o stradă care trebuie să se intersecteze cu bd. Mircea cel Bătrîn și str. Milescu Spătaru. Abia recent autoritățile au aprobat un plan urbanistic de detaliu pentru acest cartier, însă în prezent unele companii de construcții deja au construit mai multe blocuri.
Terenul care are în prezent 11,66 de hectare a devenit mărul discordiei între consilierii municipali ai PAS și PPDA și a fost pus la licitație pentru o sumă de 200 de milioane de lei. „Nu este clară suma cu care va fi scos la licitație, nu e clar cine și cum va construi infrastructura socială, cine va trasa rețelele inginerești, care va fi impactul asupra rețelei de transport public, cum vor fi trasate căile pentru acces public pe teren privat. Asta mai înseamnă că într-o zonă cât o jumătate de cartier se va permite edificarea a 8.745 de apartamente. 25.000 de persoane vor deveni locuitori ai acestui mușuroi – practic 20% din populația actuală a sectorului Ciocana. Zona va deveni un ghetou”, comenta consilierul municipal Alex Trubca în vara anului trecut.
Podurile și centura
Planul din 2007 prevedea mai multe lucrări de infrastructură a orașului. În prezent, lipsa lor aduc din ce în ce mai multe probleme ce țin de trafic. În primul rând, este vorba de centura capitalei.
Față de versiunea pe hârtie, în viața reală avem doar 3 segmente ale centurii. O centură capitalei este în continuare un plan măreț al actualului primar, care menționa anul trecut că dorește să inițieze construcția unor segmente ale centurii, aceasta fiind și una din principalele lui promisiuni în campania electorală.
Peste Bîc sunt proiectate o serie de lucrări de infrastructură, care ar conecta cele două părți ale orașului întretăiate de râu. Zona adiacentă Bîcului în continuare combină statutul de zonă industrială abandonată cu zonă industrială activă. Din cele 6 poduri proiectate pentru a conecta sectoarele Ciocana și Rîșcani de restul orașului, doar patru sunt construite în prezent.
Un exemplu de viaduct neterminat este cel care ar fi trebuit să unească bulevardul Cuza Vodă de la Botanica cu Mircea cel Bătrîn de la Ciocana.
„Sunt încă actuale și necesare, dar municipiul nu va avea bani pentru realizarea lor încă multe decenii înainte. Bunăoară, costurile pentru viaductul menționat mai sus s-ar putea ridica până la jumătate de miliard de euro, sau chiar un miliard, ceea ce este cât vreo 3-4 bugete anuale ale orașului. Acum este mult mai rezonabil să ne concentrăm pe transportul public și alternativ și reparația podurilor existente, decât de investit în construcția viaducturilor noi”, spune activistul civic Andrei Tudos.
Tot el menționează că unele planuri au fost compromise nu doar de lipsa banilor, dar și de lipsa de documentației în urbanism, inclusiv în suburbii. „De exemplu, magistrala dintre străzile Ion Pelivan și Sihastrului ar fi putut fi construită fără costuri astronomice, dar între timp, în Durlești, pe teritoriile pe care se planifica construcția drumului au fost construite case particulare”, spune Tudos.
Acum nu ne rămâne decât să urmărim cu sufletul la gură câte lucruri din planurile vechi se vor regăsi în noul Plan Urbanistic General al Chișinăului.
