Iepurii de casă sunt parazitați de zece tipuri distincte de coccidii (genul Eimeria). Din punct de vedere clinic, coccidiozele evoluează sub trei forme: intestinală, hepatică și otorinofaringiană.
Aproape că nu există iepure care sa nu aibă oochiști. Mai mult, aceștia pot trăi mult timp fără simptome vizibile ale bolii, chiar dacă dăunătorul se află în organism.
Coccidioza apare în cazul în care sunt create condițiile cum ar fi:
- numărul prea mare de iepuri în crescătorie;
- așternutul umed (podeaua compactă duce la dezvoltarea bolii, deoarece favorizează reținerea urinei);
- plasarea iepurilor bolnavi împreună cu ce sănătoși;
- lipsa ventilației în adăposturile închise;
- zgomote puternice;
- hrănirea animalelor cu produse de calitate proastă;
- întreținere necorespunzătoare (nu sunt curățate cuștile la timp, prezența curenților de aer, temperaturilor de peste 22 de grade Celsius în adăpost.
Factorii menționați sunt agresivi și determină o slăbire a reactivității generale, ceea ce conduce la o înmulțire masivă a coccidiilor din organismul animalului.
Odata apărută, boala trece de la un animal la altul prin oochiștii din excremente, infestând furajele și apa.
Citește și despre Bolile produse de paraziți la iepuri.
Cum se manifestă boala (coccidioza)?
De obicei, boala apare la tineretul cunicul (cam în perioada înțărcării) și este consecința unei infestări interne masive cu oochiști.
Simptomele coccidiozei:
În forma supraacută fecalele devin lichide, cu aspect mucos și sunt eliminate mai frecvent. Abdomenul este permanent balonat și (din cauza diareei) iepurii slăbesc foarte repede, devenind foarte slabi.
Moartea survine după 9-10 zile de la infestare.
În formă acută există aceleași simptome, dar mai atenuate. Boala evoluează mai lent (14-15 zile). Spre sfârșitul evoluției, iepurii prezintă tulburări nervoase. Acestea sunt produse de prezența toxinelor în organism.
Forma cronică apare numai la iepurii mai în vârstă de 4 luni si este mai puțin gravă. Se manifestă prin urinări frecvente, o ușoară diaree și, uneori, chiar constipație. La această formă animalele se pot vindeca spontan.
Contaminarea animalelor are loc pe cale bucală, prin ingerarea oochiştilor odată cu apa şi furajele infestate cu aceştia.
Condiţiile necorespunzătoare de igienă, umezeala, curenţii de aer rece, aglomeraţiile şi carenţele alimentare contribuie la apariţia şi menţinerea coccidiozei.
Cel mai receptiv la îmbolnăvire este tineretul în vârstă de 16-40 zile, cu un maxim la 30 de zile.
Citește și despre Vaccinarea iepurilor – schema, instrucțiuni și sfaturi utile.
Simptome prezente după moartea iepurilor
Cadavrele iepurilor cu coccidioză prezintă semne de slăbire accentuată, balonare şi blană murdară pe trenul posterior din cauza diareii.
La deschiderea cadavrului, în forma intestinală a coccidiozei se observă îngroşarea pereţilor intestinali, cu prezenţa de hemoragii, noduli şi puncte albicioase pe mucoasă.
În forma hepatică se observă mărirea ficatului, cu noduli alb-gălbui, de mărimi variabile, care conţin colonii de coccidii.
Semnele care trădează coccidioza
Coccidioza intestinală evoluează supraacut, acut şi cronic. Forma supraacută este mai frecventă la iepurii de 2-3 săptămâni şi se manifestă prin lipsa poftei de mâncare, slăbire şi moarte rapidă.
Formele acută şi cronică se caracterizează prin tristeţe, inapetenţă, diaree apoasă cu strii de sânge, slăbire exagerată, deshidratare, sete exagerată şi moarte.
În forma hepatică, la simptomele digestive se adaugă icterul sau subicterul, ascita şi anemia (mucoasele au un aspect palid).
Diagnosticul se stabileşte pe baza semnelor clinice instalate la tineret şi se confirmă prin diagnostic de laborator ante şi postmortem, când se pun în evidenţă oochişti sau forme endogene ale coccidiilor.
Diagnosticul diferenţial se face faţă de indigestia gastrică, enterocolite, jardioză, parazitoze digestive (helmintoze digestive sau cisticercoza hepatoperitoneală).
Cum prevenim apariţia şi răspândirea coccidiozei
Extrem de importante sunt măsurile de igienă care constau din flambarea cuştilor pentru distrugerea oochiştilor. De asemenea, este necesară asigurarea unui microclimat corespunzător, precum şi folosirea de medicamente corespunzătoare.
Preventiv poate fi folosit acidul lactic de 80%, 4,5-7,5 ml per litrul de apă, 4-5 zile cu pauză de 30-40 de zile, după care repetăm procedura, la femelele gestante nu se administrează.
Coccidioza intestinală este întâlnită frecvent la tineret 1-3 luni evoluează sub 3 forme: supraacut, acut și cronic. Forma supraacută evoluează repede, 8-10 zile.
Fecalele devin brusc lichide, cu aspect mucos și se elimină frecvent, abdomen balonat, slăbire, urinări frecvente și consum frecvent de apă.
Forma acută: aceleași simptome ca mai sus, deshidratare rapidă. Evoluție: 2 săptămâni.
Forma cronică, întâlnită la iepurii mai mari de 3 luni este mai puțin gravă. Poliurie, polidipsie, diaree ușoară sau constipație. Animalul se poate vindeca spontan.
Coccidioza hepatică
Cei mai sensibili sunt iepurii de 2-4 luni. Evoluează sub 2 forme: acută și subacută, diferența dintre ele fiind doar timpul de evoluție (2-3 săptămâni la cea acută și 5-6 săptămâni la cea subacută).
Simptome: slăbire progresivă, scăderea apetitului, abdomen crescut în volum (datorită hipertrofiei ficatului), mucoasele devin palide, cu o tentă gălbuie, diareea cu fecale fetide alternează cu constipația.
Coccidioza otorinofaringiană (tuse, jetaj)
Ar trebui să i se facă un examen coproscopic, deși sunt greu de evidențiat oochiș tii(ouăle). Tratamentul este variat. Se pot folosi: Coccex (apă de băut, 15 zile), Darvisul-T soluție (apă de băut, 14 zile), Ekeudron soluție (cu pipeta, oral, 8 zile), Sulfaquinoxalin (apă de băut sau furaj, 12 zile).
Pentru prevenirea ccocidiozellor se fac tratamente profilactice, iar tineretul se va ține în cuști cu podea din grătar.
Pentru tratamenul coccidiozelor intestinale se poate folosi cu bune rezultate Coccistop S, pentru cele hepatice se recomandă Amprol sau Monesin, ( deși coccidiozele hepatice sunt foarte greu de tratat), iar la coccidioza otorinofaringiană se poate folosi Avatec.
Află aici Cum îngrijim iepurii primăvara ca să avem iepurași sănătoși.
Un factor major de care trebuie ținut cont este echilibrul între CB (celuloză brută și PB (proteină brută):
- PB mai mic de 16% și CB mai mic de 12%- risc de diaree;
- PB mai mic de 16% și CB 12-15%- producție scăzută, dar securitate ridicată pentru diaree;
- PB>18% și CB 12-15% – risc de diaree;
- PB>18% și CB mai mic de 12%- diaree in majoritatea cazurilor;
- PB 16-18% și CB 12-15%- rețeta ideală pentru producție intensivă.
O nutriție deficitară poate favoriza apariția de boli de natură parazitară, bacteriană sau infecțioasă, datorită carențelor ce apar.
Sursă: Parazitologie și boli parazitare, G.Darabus, S. Morariu, I. Oprescu, N. Mederle. Timișoara.
Comentarii