În urmă cu zece ani, la 11 martie 2011, într-o după-amiază, cel mai puternic cutremur înregistrat vreodată în Japonia a lovit coasta de est a țării.
Cutremurul cu magnitudinea 9,0 – cunoscut sub numele de „Marele cutremur din estul Japoniei” sau cutremurul „Tohoku din 2011” – a fost atât de puternic, încât a mutat Pământul de pe axa sa. Acesta a declanșat un tsunami de 15 metri care a cuprins insula principală Honshu, la 97 km nord de Fukushima, provocând decesul a peste 18.000 de oameni, iar peste 160.000 au fost forțați să se retragă din casele lor.
Sursa imagine: bbc
Tsunami-ul a distrus sistemele de răcire a reactoarelor din Fukushima, așa încât trei dintre ele s-au topit. Peste un milion de tone de apă au fost folosite pentru răcirea reactoarelor topite.
În prezent, apa radioactivă este tratată într-un proces complex de filtrare care îndepărtează majoritatea elementelor radioactive, dar unele rămân, inclusiv tritiul – considerat dăunător pentru oameni doar în doze foarte mari.
Recent, Japonia a aprobat un plan pentru a elibera în ocean mai mult de un milion de tone de apă contaminată din centrala nucleară distrusă.
Pericole
Efectele pe termen lung ale radiațiilor sunt o chestiune de dezbatere. Organizația Mondială a Sănătății a publicat un raport în 2013 în care se spune că dezastrul nu va provoca nicio creștere observabilă a ratelor de cancer în regiune. Oamenii de știință din interiorul și din afara Japoniei cred că, în afară de regiunea din jurul centralei, riscurile de radiații rămân relativ scăzute.
Dar mulți consideră că pericolele sunt mult mai mari. Un raport Greenpeace a prezentat informații conform cărora, dacă va fi eliberată în natură, apa contaminată de la Fukushima ar putea modifica structurile ADN-ului.
Apele utilizate pentru răcirea reactoarelor sunt depozitate în rezervoare care se estimează că se vor umple până în 2022. Sursa foto: REUTERS
Și industria pescuitului din țară s-a împotrivit deversărilor contaminate, îngrijorată de faptul că consumatorii vor refuza să cumpere produse din regiune.
Industria a fost extrem de afectată după dezastrul din 2011, multe țări interzicând importul de alimente de mare capturate în largul coastei de nord-est a Japoniei.
Totuși, consensul științific este că eliberarea acestor ape nu reprezintă o amenințare pentru sănătatea umană.
Cernobîl vs Fukushima: care dintre explozii a fost mai gravă?
Dezastrul de la Fukushima este clasificat ca al doilea dezastru de acest fel după Cernobîl, unde a explodat un singur reactor, în timp ce la Fukushima au fost distruse trei.
Cu toate acestea, accidentul de la Cernobîl a fost mult mai periculos, deoarece nucleul reactorului explodat s-a spulberat foarte rapid și violent.
În ambele accidente, iodul radioactiv 131 a reprezentat cea mai mare amenințare. În ambele, pericolele pe termen lung au apărut în principal din stronțiul 90 și cesiul 137, izotopi radioactivi care pot rezista peste 30 de ani.
Cernobîl a eliberat mult mai mult cesiu-137 decât Fukushima. Mai mult decât atât, elementele radioactive de la Cernobîl s-au împrăștiat mai rapid decât radioactivitatea de la Fukushima.
Consecințe pe termen lung
La Fukushima, nu au existat decese sau cazuri de boli de radiații asociate direct cu accidentul – nici în rândul lucrătorilor, nici a civililor, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Totuși, deoarece autoritățile japoneze au mutat 100.000 de oameni din casele lor din apropierea orașului Fukushima, se crede că asta ar fi provocat indirect aproximativ 1.000 de decese.
La Cernobîl, doi muncitori ai uzinei au fost uciși de explozia inițială și alți 29 au murit în următoarele trei luni din cauza otrăvirii cu radiații. Autoritățile au mutat aproximativ 200.000 de oameni din regiune.
În anii care au urmat, incidența de cancer la copii a crescut în Ucraina cu peste 90%. În 2006, Greenpeace International a estimat că numărul de decese în Ucraina, Rusia și Belarus ar putea ajunge la 93.000 de persoane, 270.000 de persoane din acele țări dezvoltând diferite forme de cancer din cauza radioactivității.
În jurul orașului Fukushima a fost creată o zonă interzisă care se întindea pe 20 de kilometri, iar reactoarele avariate au fost închise definitiv.
Zona de excludere a Cernobîlului a cuprins 30 km în jurul ruinelor uzinei, iar orașele din apropiere rămân abandonate până în prezent.
Foto principală: GETTY IMAGES
