Cine îngrijește de persoanele cu dizabilități severe? De cele mai multe ori, acest lucru este făcut de o rudă foarte apropiată, care trebuie să se dedice 24 de ore, 7 zile pe săptămână. Prin urmare, îngrijitorul renunță la locul de muncă, nu mai are o sursă de venit, anii nu se mai adună la stagiul de cotizație și la bătrânețe pensia va fi mult mai mică în comparație cu o persoană care a muncit oficial. Însă din 2013 autoritățile au reușit să schimbe ceva.
A fost creat și implementat serviciul de asistență personală, ceea ce înseamnă că îngrijitorii au fost angajați oficial și au început să primească un salariu de câte o mie de lei lunar. Odată fiind salariați, aceștia au dreptul și la un concediu anual de odihnă, lucru care nu este respectat de către autorități, pentru că fie nu au bani, fie nu sunt alți angajați pentru schimb.
În continuare, îți spunem istoria Nadejdei, o femeie de 63 de ani din capitală, care din 2013 este asistenta personală pentru mama ei în vârstă de 90 de ani, imobilizată la pat în urma unui accident. Femeia, ca și mulți alți angajați pe poziția de asistenți personali, a beneficiat în ultimii ani de concediu doar pe hârtie.
Viața Nadejdei s-a schimbat în 2008, atunci când mama ei și-a rupt șoldul într-un accident și a rămas imobilizată la pat. De atunci, femeia a devenit îngrijitoarea mamei sale, fiind „la muncă” 24/7.
Evenimentul a venit la pachet cu imposibilitatea de a se angaja, de a pleca în concediu, dar și cu multe probleme în familie. Nici dificultățile financiare nu s-au lăsat mult așteptate. Singura sursă de existență era atunci pensia de dizabilitate a mamei.
Nadejda se înregistrase oficial în calitate de șomeră pentru a primi și compensația de 40% pentru căldură în perioada rece a anului, însă Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă îi cerea întruna să se angajeze.
La fel ca Nadejda, oamenii care aveau grijă de rudele cu grad sever de dizabilitate nu puteau să se angajeze la muncă, nu primeau niciun ban pentru serviciul pe care-l prestau, nu aveau niciun stagiu de cotizație, riscând să aibă o pensie minimă la bătrânețe. Dar angajarea unui îngrijitor era pentru unii prea costisitoare.
În 2013, Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei a elaborat un nou serviciu. Serviciul de asistență personală avea și are drept scop oferirea asistenței și îngrijirii copiilor și adulților cu dizabilități severe, pentru a-i ajuta să ducă o viață cât mai independentă în propria casă și în comunitate.
Enlarge
Nadejda a fost printre primele persoane care au fost angajate în calitate de asistenți personali. S-a făcut un contract de muncă cu Direcția asistență socială și sănătate din Chișinău și un alt contract cu beneficiarul. Nadejda era plătită cu o mie de lei pe lună pentru munca pe care o făcea de la opt dimineața până la cinci seara. În restul orelor și în zilele de odihnă, femeia oricum avea grijă de mama ei, chiar dacă nu era plătită pentru asta.
Ca fiecare angajat, și asistenții personali au dreptul la concediu plătit. „În fiecare an scriem cerere de concediu, așa cum este solicitat în Codul Muncii. Suntem plătiți pentru concediu, însă din moment ce avem o persoană cu dizabilități acasă, noi continuăm să avem grijă de ea, fără a merge cu adevărat în concediu”, povestește Nadejda. Potrivit acesteia, autoritățile nu au putut explica clar de ce nu poate beneficia cu adevărat de concediu. „Că nu sunt bani, că nu avem un alt asistent personal care ar putea să vă înlocuiască ș.a.m.d.”, adaugă pensionara.
O singură dată în concediu
În toți acești ani, Nadejda a reușit să plece în concediu o singură dată – anul trecut, la Odesa, unde a fost în vizită la niște prieteni, ca să nu fie costisitor. În cele 12 zile cât a lipsit, a înlocuit-o fiica ei. Însă la întoarcere a fost chemată de autorități să achite o amendă de 1 200 de lei pentru că nu și-a îndeplinit obligațiunile de serviciu pentru acele 12 zile. „Mă întrebam: dacă nu ni se dă om care să lucreze în locul nostru și noi muncim în perioada concediului, despre ce fel de amenzi poate fi vorba?” explică asistenta personală, menționând că acesta a fost momentul care a înfuriat-o și a determinat-o să bată la toate ușile ca să facă dreptate. „Dar ce se întâmplă cu asistentul personal care se îmbolnăvește și ajunge la spital?” este o altă întrebare a femeii.
A ajuns la Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității. După examinarea cazului, a fost constatată obstrucționarea dreptului la odihnă pentru asistenții personali care sunt rude cu beneficiarii și discriminare indirectă pe criteriile de dizabilitate (asociere), sex și grad de rudenie în realizarea dreptului la muncă.
Atunci, Direcția Generală Asistență Socială și Sănătate Chișinău a declarat că „în perioada 2019 până în prezent [iunie 2020], nici un beneficiar nu a fost asigurat cu un înlocuitor al asistentului personal și nici nu a beneficiat de un alt serviciu alternativ pe perioada concediului de odihnă al asistentului personal, dat fiind faptul că nu a parvenit o astfel de solicitare atât din partea asistentului social, cât și a beneficiarului”.
În 2020, în Chișinău erau 764 asistenți personali, dintre care 622 erau rude cu beneficiarul, iar 142 erau persoane terțe.
Totuși, înainte să fie luată o decizie de către Consiliu în septembrie 2020, Direcția a aprobat Instrucțiunea privind modul de achiziționare a serviciilor de plasament pentru persoanele aflate în dificultate din mun. Chișinău. Potrivit acestei instrucțiuni, beneficiarii serviciului vor avea acces la măsuri de protecție, fiind plasați într-un sanatoriu pe durata aflării asistentului personal în concediul de odihnă.
Astăzi, Nadejda este mulțumită de soluțiile găsite de către Direcție. Potrivit ei, asistenții personali au trei opțiuni în situația în care vor să plece în concediul de odihnă: beneficiarul poate fi dus la o instituție balneo-sanatorială din țară, iar șederea este achitată integral de către stat; a doua opțiune oferită de Direcție este angajarea unui alt asistent personal pentru această perioadă, însă nu e clar cine va avea grijă de beneficiar nopțile și în zilele de odihnă; și a treia opțiune este ca asistentul personal să propună pe cineva care ar putea să-l înlocuiască, respectiv Direcția îl angajează pe o perioadă determinată. Femeia e mulțumită chiar și de salariu, care a ajuns la puțin peste trei mii de lei lunar. „Din punct de vedere material, a devenit un pic mai ușor. Nu pot să zic că a devenit mai ușor din punct de vedere psihologic sau fizic”, recunoaște Nadejda.
S-a încălcat dreptul la odihnă
Un alt caz sonor care a bătut alarma asupra acestui fenomen a avut loc în 2018, când cinci femei din Anenii Noi au depus o plângere comună la Consiliu. Cele cinci sunt mame a unor copii cu dizabilități severe, de care îngrijesc 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, în timp ce contractul individual de muncă prevede doar 30 de ore săptămânal. Acestea au solicitat să le fie achitate cele 138 de ore lucrate suplimentar. De asemenea, mamele au declarat că „nu își pot realiza dreptul la concediu de odihnă anual, deoarece statul nu asigură suplinirea funcției de asistent personal pe durata concediului anual de odihnă, și la nivel local nu sunt dezvoltate servicii de tip «respiro»”.
„Respiro” este serviciu specializat care oferă asistență socială, suport, îngrijire și supraveghere 24 de ore persoanelor cu dizabilități severe în cadrul unor centre specializate sau altor tipuri de servicii sociale, pentru ca familiile, rudele sau alte persoane care le îngrijesc să poată beneficia de un repaus de maximum 30 de zile pe an. În 2020, activau patru servicii „respiro”, cu o capacitate totală de 160 de beneficiari pe an.
Dreptul la odihnă și agrement se încadrează în dreptul economic, social și cultural. Astăzi, dreptul la odihnă și agrement este recunoscut în Declarația universală a drepturilor omului, în Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, în Convenția cu privire la drepturile copilului și altele, la care Republica Moldova a aderat pe parcursul anilor.
Enlarge
Despre încălcarea acestor drepturi am discutat cu Svetlana Rusu, șefa Direcției politici și legislație din cadrul oficiului Avocatului Poporului (Ombudsmanul), cel care trebuie să asigure respectarea drepturilor și libertăților omului de către autoritățile publice, de către organizații și întreprinderi, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, de către organizațiile necomerciale și de către persoanele cu funcții de răspundere de toate nivelurile.
„În prevederile Constituției scrie că salariații au dreptul la concediu plătit, iar asistenții personali sunt salariați, la fel ca și alți oameni, și își exercită dreptul la muncă”, spune Svetlana Rusu. În concluzie, în cazul Nadejdei specialista spune că autoritățile nu au respectat garanțiile prevăzute în realizarea dreptului la muncă și la protecția muncii.
„Nu sunt bani”
În cadrul unui raport realizat în 2017 de oficiul Avocatului Poporului a fost constatat faptul că persoanele angajate ca asistenți personali de multe ori nu au posibilitatea să iasă în concediul de odihnă și că numărul de asistenți personali este mult prea mic în comparație cu necesitățile reale. „În multe cazuri, autoritățile locale ne-au spus că sunt nevoiți să angajeze un asistent personal la doi beneficiari. Am descoperit că nu este dezvoltat acest serviciu prin simplul fapt că autoritățile publice locale de nivelul doi, pe umerii cărora s-a plasat această responsabilitate, nu reușeau să achite salariile acestor asistenți personali din bugetul local. În cele mai multe cazuri invocau lipsa resurselor financiare ca să asigure beneficiarii cu acest serviciu”, explică Svetlana Rusu.
Raportul publicat în 2018 de către Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități reconfirmă lezarea dreptului la odihnă a asistenților personali. „Conform legislației în vigoare, asistenții personali urmează să beneficieze de concediul anual plătit timp de 28 zile, iar în perioada concediului asistentului personal, prestatorul de Serviciu este obligat să-i asigure beneficiarului un înlocuitor sau un alt tip de serviciu corespunzător. Însă în realitate, în pofida unor asemenea prevederi, asistenții personali nu își pot realiza dreptul la concediul de odihnă anual, deoarece APL-urile nu asigură suplinirea funcției de asistent personal pe durata concediului anual de odihnă și la nivel local nu sunt dezvoltate servicii de tip respiro. Deși oficial asistenții personali sunt în concediu, de facto, în timpul concediului ei îngrijesc în continuare de beneficiari”, se arată în raport.
Viorica Dumbrăveanu, ministră a sănătății, muncii și protecției sociale în perioada 2019-2020, a declarat în aprilie 2020 că pentru susținerea persoanelor cu dizabilități au fost angajați suplimentar 2 600 de asistenți personali. În august 2020, ministerul a publicat un raport pe implementarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, unde se arată că în Republica Moldova sunt înregistrați 3 590 asistenți personali care deservesc tot atâtea persoane cu dizabilități severe. Totuși, potrivit Biroului Național de Statistică, numărul persoanelor cu dizabilități severe în toată țara se ridică aproape de 30 de mii.
