O zi de „stare de urgență” în Moldova

Foarte ezitant am crăpat ușa. Am aruncat un ochi afară și nu am văzut niciun polițist. Mi-am pus masca și am ieșit în curte. M-am uitat în stânga, în dreapta, și am prins la curaj.

Înainte de a deschide poarta, am aruncat totuși o privire peste ea - niciun hummer cu mitralieră... Mi-am tras adânc răsuflarea și am ieșit pe stradă. Aproape șocat, văd mașinile a doi vecini circulând fără grijă.

Am băut un ceai, am luat micul dejun, m-am mai învârtit un pic și mi-am luat inima-n dinți și hai să ies în oraș. Să vedem ce se întâmplă acolo.

De la prima stradă mai centrală, ambuteiaje infernale, claxoane și tot pachetul. Primul troleibuz pe care l-am văzut - plin până la refuz. Prin geamul troleibuzului am zărit câteva și câteva măști. Doar că purtate sub barbă.

Zic: „Visez, sau ce naiba?!”. Am căutat 20 de minute un loc de parcare până găsesc unul mai de Doamne-ajută. Prin aglomerația din stradă m-am strecurat până la ușa primului restaurant care mi-a apărut în față. 75% din mese erau pline de oameni care nu aveau cum să respecte restricțiile și să poarte măști în timp ce-și savurau cafelele.

M-am frecat la ochi, am mai deschis odată toate site-urile de știri. Peste tot, inclusiv pe cele din România, scria cu titluri cu litere de-o șchioapă: „Stare de urgență în Moldova pentru următoarele 60 de zile”.

Atunci m-am calmat. Duminică mă duc la împărtășanie, voi pupa mâna popii și toate icoanele posibile, iar apoi o să iau și eu o gură din lingura trecută pe la încă o sută de enoriași.

Și după punem de-un grătar cu prietenii. Vom fi un grup de cel puțin 20 de oameni. Merităm, că în sfârșit a venit primăvara...

Și toate astea în timp ce proștii ăia de italieni au anunțat ieri că în starea lor de urgență vor mai ține încă o lună resturantele închise.

PS: Tratați aceste rânduri cu doza maximă de ironie posibilă. Bătaia de joc și sifdarea cetățenilor din partea mizerabilei clase politce care ne conduce continuă...