Potrivit Înaltei Curți, „cererile cu privire la suspendarea acțiunii actelor sesizate trebuie motivate convingător, nu prin simpla enumerare a unor riscuri abstracte”.

Decizia Curții:

1. La originea cauzei se află sesizarea domnilor Vasile Bolea, Grigore Novac, Alexandr Suhodolski și Vlad Batrîncea, deputați în Parlament, depusă la Curtea Constituțională pe 17 martie 2021, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituţionale.

2. Autorii sesizării îi solicită Curții să verifice constituționalitatea Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 47-IX din 16 martie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcția de Prim-ministru.

3. Totodată, autorii sesizării îi solicită Curții să suspende acțiunea Decretului contestat, menționând că prin intrarea în vigoare a Decretului începe să curgă termenul prevăzut de articolul 98 alin. (2) din Constituție în cadrul căruia candidatul pentru funcția de Prim-ministru trebuie să solicite votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate și întregii liste a Guvernului. De asemenea, autorii sesizării consideră că prin intrarea în vigoare a Decretului contestat începe să curgă termenul prevăzut de articolul 85 alin. (2) din Constituție, care prevede că Parlamentul poate fi dizolvat, dacă nu a acceptat votul de încredere pentru formarea Guvernului, în termen de 45 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură. Așadar, autorii sesizării consideră că nesuspendarea Decretului contestat poate avea consecințe negative iminente asupra securității constituționale.

4. Curtea reţine că poate suspenda acţiunea actelor prevăzute la articolele 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 4 alin.(1) lit. a) din Codul jurisdicţiei constituţionale, sesizate în modul corespunzător la Curtea Constituţională, care afectează sau se referă la domeniile stabilite la articolul 251 alin. (2) din Legea citată şi articolul 71 alin. (2) din Codul menţionat.

5. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că în cazul în care un autor al sesizării invocă riscul afectării unui domeniu prevăzut de articolul 251 alin. (2) pct. 1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi de articolul 71 alin. (2) pct. 1) din Codul jurisdicţiei constituţionale trebuie aduse argumente privind intensitatea şi posibilele prejudicii şi consecinţe negative iminente şi ireparabile ale riscului (a se vedea DCC nr. 137 din 7 decembrie 2020, §§ 10-11; DCC nr. 159 din 23 decembrie 2020, § 7).

6. Curtea reiterează că raţiunea măsurii suspendării acţiunii unor acte normative contestate constă în evitarea unor prejudicii şi consecinţe negative iminente (DCC nr. 152 din 22 decembrie 2020, § 9; DCC nr. 159 din 23 decembrie 2020, § 8; DCC nr. 1 din 4 ianuarie 2021, § 9; DCC nr. 21 din 16 februarie 2021, § 6).

7. Examinând cererea de suspendare, Curtea reține că autorii ei nu au prezentat o argumentare suficientă în ceea ce privește survenirea eventualelor prejudicii iminente pentru securitatea constituțională în cazul nesuspendării Decretului nr. 47-IX din 16 martie 2021 (a se vedea § 3 supra). În jurisprudența sa, Curtea a reținut că în cazul invocării riscului afectării unui domeniu prevăzut de articolul 251 alin. (2) pct. 1) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi de articolul 71 alin. (2) pct. 1) din Codul jurisdicției constituţionale, autorii cererii de suspendare trebuie să demonstreze intensitatea şi posibilele prejudicii şi consecințe negative iminente şi ireparabile ale riscului invocat. Chiar dacă riscul este abstract, cererile cu privire la suspendarea acțiunii actelor sesizate trebuie motivate convingător, nu prin simpla enumerare a unor riscuri abstracte. Doar invocarea riscului şi enumerarea unor valori fundamentale nu reprezintă o motivare suficientă şi convingătoare în vederea suspendării acțiunii actului sesizat (a se vedea DCC nr. 150 din 22 decembrie 2020, § 9; DCC nr. 160 din 29 decembrie 2020, §§ 11-13; DCC nr. 161 din 29 decembrie 2020, § 15; DCC nr. 20 din 16 februarie 2021, § 4).

8. În același timp, Curtea reține că pentru a fi respectat principiul loialității constituţionale (a se vedea HCC nr. 7 din 18 mai 2013, § 49; HCC nr. 33 din 10 octombrie 2013, § 50; HCC nr. 30 din 8 decembrie 2015, § 43), în cazul contestării unui decret al Președintelui Republicii de desemnare a candidatului pentru funcția de Prim-ministru pentru motive de neconstituţionalitate, Parlamentul trebuie să aștepte hotărârea Curţii Constituţionale și să demareze procedurile parlamentare pertinente doar dacă constituționalitatea decretului a fost confirmată de către Curte (a se vedea DCC nr. 20 din 16 februarie 2021, § 5 și jurisprudența citată acolo).

Din aceste considerente, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) și 140 din Constituție, 251 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 6, 71, 61 și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională

D E C I D E

1. Se respinge cererea de suspendare a acțiunii Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 47-IX din 16 martie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcția de Prim-ministru, depusă de dnii Vasile Bolea, Grigore Novac, Alexandr Suhodolski și Vlad Batrîncea, deputați în Parlamentul Republicii Moldova.

2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, se menționează în Decizia Curții.

Președinta R. Moldova Maia Sandu a semnat marți, 17 martie, decretul prin care l-a desemnat pe Igor Grosu, președintele interimar al Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS) în calitate de candidat la funcția de prim-ministru. Decizia a fost luată după ce Mariana Durleșteanu, pe care socialiștii au înaintat-o la funcția de prim-ministru, a anunțat, tot marți, că își retrage candidatura.

Urmărește live:

---