Cultura consimțământului. Cum stăm la acest capitol și ce putem face

Eram în liceu, clasa a X-a. Era o dimineață de sâmbătă în care trebuia să merg la liceu la profesorul meu de matematică să-i transmit niște pagini printate. Când am intrat în cabinet, cânta radioul, el scria ceva la tablă și mirosea a alcool. M-am apropiat de masa lui și îi arătam ce am printat când el m-a tras de brațe și m-a sărutat pe gură. Un bătrân a sărutat forțat o copilă de 15 ani. M-am blocat… Am șoptit: „o zi bună” și-am fugit. Tot drumul înapoi spre casă mă gândeam cu ce-am greșit EU să pățesc asta – aveam o aparență infantilă, eram într-o scurtă amorfă, cu ochi umflați de nesomn, nemachiată, nu făceam contact vizual, I definitely wasn’t “asking for it”. Știu că rațional nu eu sunt de vină, dar rușinea m-a acaparat de parcă am fost singura responsabilă. It really messed me up… Mi-e frică pentru mine, pentru copilul meu și toți copiii de pe planetă.

Aceasta este una dintre cele 25 de istorii despre hărțuire pe care le găsești pe CIREȘ.info – un proiect care își propune să vorbească despre acest fenomen, care de multe ori este lăsat în umbră de către societate și autorități. „Dacă nu cunoaștem ce e hărțuire și ce e consimțământ, nu avem de unde să știm unde să trasăm limite”, spune Ecaterina Verbitskaya, autoarea proiectului.

Una din trei femei din lume a trecut prin violență fizică sau sexuală de-a lungul vieții. Aceasta este una dintre cele mai răspândite, dar și cele mai neraportate abuzuri ale drepturilor omului, conform Organizației Mondiale a Sănătății.  Și bărbații pot fi victime ale violenței, însă femeile reprezintă majoritatea cazurilor. 

În Republica Moldova șase din zece femei s-au confruntat pe parcursul vieții, de la vârsta de 15 ani, cu cel puțin o formă de violență, psihologică, fizică sau sexuală. Violența sexuală este a treia cea mai răspândită formă de violență în rândul fetelor tinere și lasă sechele grave asupra vieții lor.

Proiectul C.I.R.E.S. a fost creat pentru a începe dialogul despre consimțământ și hărțuire în Republica Moldova și Europa de Est. Acest proiect vine să ajute persoanele care au trecut prin violență și hărțuire să-și spună istoria, anonim dacă vor și să-ți spună ce ai putea face și la cine să te adresezi în cazul în care ești victimă a agresiunii. 

Ecaterina Verbitskaya

„Proiectul are un rol educativ cu scopul de a preveni hărțuirea sexuală și violența de gen. Noi vrem să stârnim discuții despre consimțământ, vrem ca tinerii din Moldova să cunoască această noțiune și să fie conștienți de ea, când interacționează”, ne spune Ecaterina. 

Potrivit ei, dorința de a lansa C.I.R.E.S. a pornit, în primul rând, de la experiențele personale, dar și de la experiențele apropiaților de a fi tratați cu disrespect și violență. Ecaterina mai spune că proiectul este o încercare de a da voce celor care sunt impuși de societate să tacă și să se conformeze regulilor injuste și discriminatorii în societate.

În această lună și jumătate de la lansare, pe această platformă au fost relatate 25 de istorii, iar Ecaterina spune:

„Nu e deloc ușor să mărturisești asemenea cazuri, dar acesta este un act de reziliență”.

Hărțuirea sexuală reprezintă o încălcare dură a drepturilor omului: la integritate sexuală, siguranță mentală și fizică și spațiu personal. Studiile arată că hărțuirea sexuală influențează sănătatea fizică și psiho-emoțională. De multe ori, persoanele care s-au confruntat cu hărțuirea nu spun nimănui despre asta, pentru că le este rușine și de multe ori își atribuie vina pentru cele întâmplate, afirmă psihologii.

Potrivit Codului Penal, articolul 173, hărțuirea sexuală, adică manifestarea unui comportament fizic, verbal sau nonverbal, care lezează demnitatea persoanei ori creează o atmosferă neplăcută, ostilă, degradantă, umilitoare, discriminatorie sau insultătoare cu scopul de a determina o persoană la raporturi sexuale ori la alte acțiuni cu caracter sexual nedorite, săvârșite prin amenințare, constrângere, șantaj, se pedepsește cu amendă în mărime de la 650 la 850 unități convenționale (32.500 – 42.500 de lei) sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 140 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.

 

Sunt jurnalistă din 2015. Dacă la început m-am delectat cu presa tipărită, din 2018 am pășit în lumea presei online. În toată această perioadă am descoperit oameni, locuri și istorii. Toate acestea mi-au arătat că viața e o paletă de culori pe care-mi place să o descriu prin cuvinte și condimentez cu fotografii.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.