Ce-a vrut să zică autorul? #2. Trei creații ale artiștilor din opoziția rusească despre conducere, protest și patrie. Partea I: „Всё как у людей” de Noize MC

FotoJet (2)

Pe 10 septembrie 2019, Noize MC a lansat melodia intitulată Всё как у людей (Totul ca la oameni). Mesajul social acut al melodiei a făcut ca multe rețele sociale să explodeze cu diferite tipuri de comentarii și recenzii.

Нам всем кажется, что если, не скрою, и мне это иногда так кажется
Что если навести твёрдый порядок жёсткой рукой
То всем нам станет жить лучше, комфортнее и безопаснее
На самом деле, эта комфортность очень быстро пройдёт
Потому что эта жёсткая рука начнёт нас очень быстро душить, V.V. Putin, 1996.

Pentru început, piesa în sine este prezentată într-o compoziție foarte neobișnuită: aceasta începe cu redarea unei înregistrări a unui interviu din 1996 cu președintele Federației Ruse, în care acesta vorbește despre regimul totalitar și importanța protejării țării de „o mână grea care va începe repede să ne sufoce”.

Acest segment al discursului este redat în timp ce imaginea vizuală este marcată de tabloul „Apoteoza războiului” de V. Vereșceaghin, care reprezintă o movilă de cranii. Despre semnificația tablourilor din spatele protagonistului, care se schimbă pe parcursul clipului, vom vorbi în cele ce urmează.

Trecând peste partea principală a cântecului, este important să acordăm atenție finalului care prezintă cuvintele poliției din timpul dispersării unui protest organizat împotriva conducerii.

Astfel, vedem că finalul formează un strat semantic cu introducerea care sugerează compararea retorică a acesteia cu realitățile actuale. Compoziția circulară a piesei aduce un element de ironie, deoarece artistul accentuează contrastul dintre vorbele președintelui și faptele din prezent care vorbesc de la sine.

De asemenea, melodia de la început, refrenul și baza melodică a întregii piese fac parte din creația lui Egor Letov, lansată în anul 1989, intitulată la fel, Всё как у людей. În interpretarea lui Noize MC însă, aceasta a căpătat un nou sunet și text adaptat actualității.

Întreaga creație se bazează pe ideile de propagandă în mass-media rusească, pe suprimarea protestatarilor, pe omorurile opozanților, pe totalitarism și pe resemnarea națiunii cu situația din țară.

Ce-a vrut să zică autorul în text

# Primul verset este dedicat atitudinii statului față de cetățenii săi. Nimeni nu este preocupat de dorințele și solicitările poporului, iar drepturile individuale se estompează. Autorul descrie controlul total asupra vieții oamenilor „de dragul securității și al integrității statului” prin intermediul propagandei din mass-media și, în particular, din cadrul televiziunilor de stat pe care Noize le-a catalogat drept „cutii din plastic” și „scanere”. De asemenea, se accentuează tendința conducătorului statului de a-și menține poziția chiar dacă acest lucru ar presupune acțiuni dure în raport cu populația țării.

Un alt lucru relevat în primul verset este „capul veșnic plecat” al poporului, care fie se supune cu smerenie, fie este trans la răspundere. Astfel, autorul compară oamenii manipulați cu niște indivizi vii pe jumătate, fără opinie avizată și verticalitate.

# În cel de-al doilea verset, Noize MC abordează problema din perspectiva cetățenilor „apolitici” care ignoră lucrurile ce se întâmplă în societate și „trec pe lângă colegii care se află la proteste”, fiind preocupați doar de propriile griji.

În versul Двое ментов на одного, Всё как у людей, autorul accentuează inegalitatea de drepturi, opresiunea din parte poliției care este liberă să acționeze întrecând limitele admisibile ale atribuțiilor de serviciu.

Al doilea verset este dedicat realității în care trăiesc slujitorii legii și ai ordinii publice. Ei sunt bine. Arestul protestatarilor în vagoane nedecorticate este rutina celor responsabili de ordinea publică, după care aceștia își continuă liniștiți viață obișnuită. Muzicianul menționează și faptul că, încă din copilărie, cetățenii sunt învățați să respecte norma – polițistul are întotdeauna dreptate.

# În al treilea verset, se descrie ideea principală a propagandei promovate în mass-media rusă, și anume tendința de a stabili un inamic extern și de a-l demoniza la capacitate maximă, fie vorba de Statele Unite, evrei, masoni, fie de alți dușmani.

În aceeași parte a compoziției, vedem o referire directă la Putin. Noize MC i se adresează după grad. Maiorul Vladimir Vladimirovici a fost cel care a obținut primele succese și s-a remarcat în KGB și în politică.

Лёд под ногами майора
Ломается легче, чем корка фалафеля
Майор не боится, майор не утонет
Майор, если что, в батискафе

În aceste versuri, vedem că interpretul crede că șeful statului se află la limită, deși nu îi este frică și își păstrează verticalitatea în expunere și declarații, pentru că are siguranța că nu i se va întâmpla nimic și are unde să se retragă.

De asemenea, una dintre referințele superbe din această creație se regăsește în ultimul vers menționat mai sus. Batiscaful este o submarină de dimensiuni mici și este inclusă în text nu doar pentru a sugera faptul că șeful statului „nu vede și nu aude” protestele și nemulțumirile oamenilor și în orice moment se poate retrage.

Ideea este că, în anul 2019, după alegeri, în timpul protestelor de la Moscova în legătură cu rezultatele alegerilor, în cadrul cărora au fost agresați numeroși protestatari, Vladimir Putin se scufunda cu batiscaful în Golful Finlandei. Mai multe detalii despre această zi puteți citi aici.

Un alt vers de impact este А чтобы чужие боялись – своих посильнее бей…, versul care descrie politica relațiilor publice actuale din Rusia, în contextul protestelor și al interacțiunii poporului nemulțumit de conducere.

# Ultimul, al patrulea verset, este prezentat din perspectiva unui cetățean obișnuit care nu înțelege semnificația tuturor acțiunilor și protestelor și îi invită pe ceilalți să se comporte similar lui – să accepte și să stea liniștit.

Все знают как не надо, как быть – никто este versul care întruchipează întreaga „cumințenie” a poporului, care deseori vine la braț cu „Cine dacă nu Putin?”. Aici putem observa nu doar rezultatul muncii de ani buni al serviciilor media, certitudinea că nimeni nu va putea face față provocării de a conduce un stat mai bine decât șeful actual, ci și frica de a întreprinde ceva și de a deveni vocal.

Протест невзатяг, бунт в соцсетях
Пляски под чужую дудку на чужих костях
Лучше бы «шишек» Газпромовских развлекал
По жирным заказникам в шикарных особняках…

În aceste versuri, vedem totodată durerea poporului în legătură cu pierderile umane și cu opresiunile pe care le trăiesc, dar și resemnarea cu faptul că toate aceste tentative și acțiuni nu au sens și nu vor rezolva nimic. Astfel, cetățeanul îndeamnă muzicianul să continue să-i distreze pe șefii înstăriți din contul poporului și să nu creeze probleme în plus, adică să tacă și să își caute de viață.

Tot aici, din numele cetățeanului, autorul face o retrospectivă autobiografică în care vorbește despre începuturile propriei cariere, cu tehnică ieftină, spațiu de locuit foarte restrâns și alimente de proastă calitate din cauza lipsei de bani. Aici influența și convingerile reprezentantului poporului pasiv social capătă o altă întorsătură. El abordează artistul dintr-o perspectivă pseudoprietenoasă, cu impresia unui sfat din partea unui om cu experiență de viață, care știe ce zice.

Но ты давай, вон, спроси у своих детей
Где их папа нужней: в сводках новостей
Чтоб ноги об него вытирать по телику
Или в коридоре, чтоб сиденье поднять у велика?

Aici putem vedea că autorul sugerează faptul că, chiar dacă acești oameni nu se împotrivesc sistemului, ei au frica implantată adânc și totuși conștientizează pericolul celor întâmplate și realitatea în sine. Astfel, acest cetățean imaginar vine cu manipulări în care încearcă să trezească sentimentele artistului făcând referire la copiii lui, care ar putea crește fără implicarea paternă. El încearcă să-i explice „cum se stabilesc prioritățile” și faptul că propriul confort, chiar și cu necesitatea de a trece cu vederea lucrurile proaste, este mai important și poate fi mai ușor obținut decât schimbările social-politice.

Versurile piesei se încheie sugestiv și simbolic, cu una dintre cele mai cunoscute și des auzite fraze rusești: Пока кормят – ешь, пока поят – пей… Aceasta denotă în cel mai direct și transparent mod filosofia existenței societății împotriva căreia se tot umplu străzile cu protestatari care speră la o viață mai bună.

Ce-a vrut să zică autorul în videoclip

La început, rapperul apare pe fundalul primului tablou și, pe măsură ce își interpretează versurile, le translează cu ajutorul limbajului corporal. Inițial, își mișcă mâinile similar unui scanner, fiind în concordanță cu conținutul textual. Astfel, el accentuează controlul pe care îl deține acea „cutie de plastic” asupra modului de a gândi al poporului. Mai târziu, acesta ajunge în poziția cetățeanului arestat, la perete, cu mâinile după cap, similar protestatarilor.

Scena se încheie cu poziția statică a protagonistului și modificarea tabloului din spatele acestuia, respectiv capitolului și subiectului abordat în piesă. Între timp, în mod ironic, cântă refrenul Всё как у людей, prezentând iluzia normalității educate în societate.

Odată cu tabloul, se modifică și emoțiile de pe fața lui Noize MC, el devenind relaxat și visător în timp ce relatează despre cealaltă parte a societății care își caută de viață și evită să ia atitudine în raport cu situația din țară, fără să observe ce se întâmplă de fapt. Totuși, el subliniază tangența inevitabilă a oamenilor „apolitici” cu actualitățile țării în care trăiesc, revenind la expresia facială gravă și efectuând gestul de salut al polițiștilor.

În timp ce rămâne nemișcat cu zâmbetul pe buze, cântă același refren, iar pe fundal vine tabloul „Eroii” de Vasnețov. Odată ce pictura este anexată la locul său, protagonistul devine mult mai activ și mobil, iar ritmul devine unul mai accentuat. Împreună cu versurile despre informațiile oferite de mass-media, rapperul demonstrează prin mișcări frica și precauția sa, privind permanent în jur, de parcă așteptând să fie atacat.

Din moment ce vine vorba despre apusul „maiorului”, Noize prinde curaj și cu atenție evită porțiunea-problemă, iar apoi ia poziția luptătorului care este gata pentru confruntare. Tot atunci, se rostește populara frază А чтобы чужие боялись – своих посильнее бей…, iar pe fundal se mai reține aceeași pictură menită să semnifice forța și „protecția” oferită de stat, similară cu cea a eroilor rusești care erau cei mai puternici bărbați din țară și asigurau integritatea și securitatea acesteia. Acest lucru sugerează faptul că, din perspectiva conducerii, aceste acțiuni agresive sunt niște măsuri indispensabile pentru apărarea statului de atât „dușmanii” străini, cât și de cetățeni și, de altfel, de oricine încearcă se se împotrivească sistemului impus de către reprezentanții conducerii.

În continuare, gravitatea expresiei faciale ale rapperului se accentuează, iar pictura „Ultima zi a orașului Pompei”, care apare pe fundal, ține să exprime tematica următorului verset, semnificând dificultățile prin care trec protestatarii și suprimarea violentă a acestora.

Vorbind din perspectiva cetățeanului, rapperul preia un comportament agresiv, explicându-și punctul de vedere extrem de pasional și implicat, gesticulând și reproșând lucrurile prezente în versuri.

Odată ce se schimbă o pictură reprezentativă rusească pe alta, subiectul rămâne același, Noize arătând gestul care semnifică lipsa vocalității. Dispoziția însă se transformă din una emoțională într-una aparent prietenoasă, care explică aceleași lucruri, doar într-o altă manieră – „cu binișorul”.

Spre sfârșit, după această secvență aflată în contrast cu cele prezentate la început, se schimbă imaginea rapperului în cadru. După monologul autobiografic despre sărăcie și tentativele de a fi convins să tacă și să își facă treaba mai departe, atât timp cât poate și este lăsat să o facă, el reapare cu o chitară electrică de ultimă generație cântând în timp ce pe fundal stă „Dimineața în pădurea de pini”.

Picturile din spatele protagonistului

# „Apoteoza războiului” (V. Vereșceaghin). Este o referință la toate războaiele fără sens și victimele umane dintre ruși. În plus, culoarea picturii seamănă cu drapelul Ucrainei. Muzicianul vorbește despre necesitatea de a pune capăt conflictului militar.

# „Scăldarea unui cal roșu” (K. Petrov-Vodkin). Contemporanii autorului imaginii au văzut Rusia în cal și în băiat – omul care o conduce. Se pare că Noize MC pare a fi de acord cu această teorie. Mai mult, mulți dintre critici remarcă asemănarea băiatului de pe cal cu liderul rus.

# „Eroii” (V. Vasnețov). Aceasta este imaginea „Mamei Rusia”. Muzicianul spune clar că această forță eroică, pe care se pune deseori accentul cu ajutorul propagandei, este îndreptată în direcția greșită.

# „Ultima zi a orașului Pompei” (K. Briullov). O referință explicită la riscul enorm de colaps al statului. Paradoxul este că cei conservatori și resemnați văd dimpotrivă prăbușirea protestatarilor. Cei care nu sunt de acord cu starea actuală a lucrurilor cred că prăbușirea este inevitabilă în absența unor schimbări fundamentale.

# „Dimineața într-o pădure de pini” (I. Șișkin, K. Savițki). Se pare că rapperul vede poporul rus în această imagine. Acești urși, care au o forță extraordinară, cuceresc stânjenit buștenii de pin. Astfel, compoziția capătă un caracter politic clar.

Share: Share on Facebook Share on Twitter Share on Telgram
Comentarii
  • Cineplex

  • Știri pentru tine
  • Lifestyle din stânga nistrului

  • Portalul CIVIC.MD: Activitati ONG, anunturi, granturi, job-uri, voluntariat, evenimente