După 20 de ani. Stația Cosmică Internațională se pensionează?
Dacă aveți noroc, atunci ați puteți vedea pe cerul întunecat un punct alb strălucitor care zboară fără a-și schimba cursul, la o altitudine de aproximativ patru sute de kilometri deasupra Pământului. Poate că cineva, în același moment, vă urmărește de acolo, uitându-se la ora care arată timpul meridianului zero și balansând în imponderabilitate. Aceasta este Stație Spațială Internațională (ISS) – cel mai grandios și mai ambițios proiect de infrastructură din istoria omenirii.
În noiembrie 2020, ISS și-a sărbătorit cea de-a 20 aniversare, reunind concurenţii tradiționali (în primul rând, SUA și Rusia) pentru a explora în comun spațiul și pentru a efectua experimente inedite. Cu toate acestea, în câțiva ani, ISS poate fi scoasă din funcțiune – poate fi îngropată la fundul Pacificului, așa cum s-a întâmplat la un moment dat cu stația rusească „Мир”. Acest lucru înseamnă sfârșitul proiectului ISS? Și în ce mod omenirea va coopera pentru a exploata spațiul în continuare?
Costul ISS s-a ridicat la suma record de 150 de miliarde de dolari. Acest lucru a permis efectuarea la bordul stației a unor experimente inedite
În peste 20 de ani de existență, ISS a crescut, atingând dimensiunea unui teren pentru fotbalul american (aproape 4500 de metri pătrați), și cântărește 391 de tone. La momentul actual, stația este formată din 15 module principale – opt americane, cinci rusești și câte unul european și japonez.
Fiecare modul își are propria funcție. De exemplu, în modulul „Columbus” se efectuează experiențe științifice în condiții de gravitate zero, iar în „Tranchility” se află toaleta și sistemul de purificare a aerului. Modulul „Cupola” are șapte hublouri pentru a observa spațiul și Pământul. Prin ele astronauții realizează acele fotografii uimitoare de răsărit de soare și apus, fenomene care pot fi observate de pe ISS de 16 ori pe zi.
Stația Spațială Internațională este cel mai mare proiect spațial al omenirii. Valoarea sa totală este estimată la 150 de miliarde de dolari. ISS se consideră cel mai scump obiect creat cândva de omenire. Numai SUA au cheltuit peste 100 de miliarde, iar alte 3-4 miliarde sunt cheltuite anual pentru întreținerea stației.
Aceste fonduri uriașe statele sunt gata să le investească de dragul cercetării, care se referă, în special, la existența organismelor vii în condiții de imponderabilitate și gravitate scăzută. Cercetările vor permite să înțelegem modul în care omenirea își va putea crea condiții confortabile de trai în afara Pământului.
Una dintre cele mai ambițioase cercetări s-a axat pe schimbările pe care corpul uman le poate suferi sub influența microgravitației. În experiențe a fost implicat astronautul american Scott Kelly, care se afla pe ISS, în timp ce fratele său geamăn Mark se afla pe Pământ.
Starea lor a fost comparată după un an de aflare a lui Scott în spațiu. Astronautul a pierdut în greutate, genele sale au suportat mutații parțiale, o parte din care nu au dispărut nici după întoarcerea sa pe Pământ. Cu alte cuvinte, oamenii se pot adapta la viața din spațiu. Experimentul care a confirmat acest lucru a fost posibil doar pe ISS, deoarece, la momentul actual, nu există alt loc în spațiu în care o persoană ar putea petrece un an.
Multe realizări de pe ISS au deja o aplicare practică directă. Astfel, costumele de stimulare a mușchilor pe care astronauții le poartă în condiții de gravitate scăzută sunt folosite pentru reabilitarea persoanelor cu paralizie cerebrală și a celor care se reabilitează după traume. Și observarea Pământului de pe ISS a permis îmbunătățirea prognozelor meteo și prevenirea dezastrelor naturale.
În perioada de existență a ISS nimeni nu a murit, dar an de an devine din ce în ce mai periculos
Timp de peste 20 de ani de existență a Stației Spațiale Internaționale, aceasta a fost vizitată de 242 de astronauți din 19 țări, majoritatea din SUA (152) și Rusia (49). Pe stație se pot afla în același timp trei – șase persoane: acest număr a crescut odată cu creșterea numărului de module locuibile. În momentele de schimbare a echipajelor, pe stație s-ar putea afla până la 13 astronauți, lucru care s-a întâmplat doar de două ori.
Desigur, lucrul pe ISS este legat de o serie de riscuri: radiația cosmică și atrofia musculară din cauza aflării îndelungate în condiții de imponderabilitate, precum și izolarea care duce la probleme psihologice. Cel mai periculos este lucrul în spațiul deschis. Din când în când, astronauții ies afară, de exemplu, pentru a verifica funcționarea modulelor secundare, pentru a efectua lucrări de pregătire pentru andocarea navelor sau pentru a înlocui bateriile litiu-ion.
În ciuda faptului că acțiunile astronauților sunt elaborate și coordonate, se întâmplă și situații neprevăzute.
Astfel, în iunie 2013, ieșirea italianului Luca Parmitano în spațiu deschis putea să se încheie tragic: din cauza înfundării costumului, în cască a început să se adune apă – aproximativ 1,5 litri. Dacă misiunea n-ar fi fost întreruptă la timp, Parmitano ar fi putut să se sufoce.
Chiar și un lucru minor, cum ar fi o reacție alergică la ochi, poate compromite ieșirea în spațiul deschis, cum s-a întâmplat cu astronautul canadian Chris Hadfield, care a orbit complet pentru o vreme. Din această cauză ieșirile în spațiu tot mai des sunt încredințate roboților, așa este mai sigur.
Aflarea pe ISS devine din ce în ce mai nesigură. Tot mai des apar defecțiuni tehnice, în principal în segmentul rusesc din cauza unor defecte minore, cum ar fi toaleta nefuncțională, sau defecțiuni mai grave, cum ar fi scurgerile de aer. În ianuarie, a fost detectată o fisură în carcasa modulului rusesc „Zvezda”, și există suspiciuni că nu este singura. În plus, sistemul de menţinere a vieții, adică producția de oxigen (al rușilor este separat de cel al americanilor), de asemenea, s-a defectat de mai multe ori.
Deocamdată toate aceste momente nu sunt critice și nu este vorba de o dezermetizare, dar perspectivele nu sunt foarte bune. Potrivit lui Vladimir Soloviov, șeful de zbor al segmentului rusesc al ISS, numeroase elemente ale stației vor începe să iasă din funcțiune după 2025, iar unele dintre elementele care nu mai funcționează, nu pot fi înlocuite. Prin urmare, Roscosmos percepe viitorul ISS ca pe o idee dezavantajoasă din punct de vedere economic.
SUA sunt mai optimiste în privința statutului ISS. Joel Montalbano, șeful programului NASA, consideră că stația poate funcționa în siguranță până în 2028. Boeing, care este antreprenorul principal al proiectului ISS și susține activitatea acesteia, consideră că poate funcționa chiar mai mult – până în 2030. Echipamentele, sistemele de menţinere a vieții și comunicațiile stației sunt schimbate periodic. De exemplu, recent au apărut baterii noi de litiu-ion, mult mai eficiente decât cele anterioare. Pe scurt, deocamdată nimic nu împiedică funcţionarea stației.
ISS devine din ce în ce mai puțin interesant pentru țările participante. Deci, în curând va înceta să mai existe?
Acestea sunt doar afirmaţii: din punct de vedere juridic, existența ISS este asigurată doar până în 2024, așa cum prevede Acordul internațional. Până atunci proiectul cu siguranță va fi finanțat de Guvernul SUA. Ulterior, este posibil ca acordul să se extindă până în 2028, dacă proiectul va rămâne relevant pentru țările participante.
Pentru țările implicate în ISS, spațiul cosmic privat este o perspectivă prea îndepărtată. Dar acest lucru nu le împiedică să dezvolte stații spațiale naționale, cu finanțare guvernamentală.
De exemplu, China intenționează în următorii doi ani să înceapă construcția unei stații. În cursa spațială, în special în ceea ce priveşte zborurile cu echipaje, se implică şi India: în 2022, aceasta intenționează să trimită în spațiu astronauți, iar în 2030 planifică să-și construiască propria stație spațială.
Astfel de planuri are și Rusia. În vara lui 2021, pe ISS ar trebui să fie andocat un nou modul „Наука”, care, după închiderea definitivă a ISS, va deveniб împreună cu modulul de cercetare, o bază pentru o nouă stație exclusiv rusească. Se prevede că aceasta va consta din trei-șapte module și va fi proiectată pentru două-patru persoane. De asemenea, dezvoltatorii de la compania “Энергия” declară că stația va putea funcționa fără pilot.
Reieșind din toate acestea, dacă participanții principali ai proiectului ISS – SUA și Rusia nu mai sunt interesaţi de existența stației în viitor, înseamnă că o noua stație internațională nu va mai exista. Noile proiecte internaționale de explorare a spațiului vor fi complet diferite, iar SUA și Rusia posibil să nu mai coopereze.s
Material de pe Hromadske
